Uluitoarea Cambodgie – partea 5

Şcoala de gătit

A venit vremea să închei povestea călătoriei mele culinare în Cambodgia, mai ales că a trecut mai mult de un an de atunci şi mi-e teamă că amintirile se vor estompa încetul cu încetul. Vreau să vă povestesc puţin despre o instituţie extrem de răspândită în Asia de Sud-Est şi foarte populară printre turişti: cursurile de gătit.

Este imposibil ca la recepţia hotelurilor, în ofertele brokerilor de turism, în restaurante şi în diverse alte părţi să nu observi fluturaşele, sau pliantele, care fac reclamă acestui tip de divertisment care, sunt convins, ar prinde şi la noi, mai ales la marile companii, pe post de team-building, în locul stupidelor bătăi cu bile colorate şi a altor jocuri la fel de tembele.

Oferta cambodgiană era destul de diversă, turiştii putând alege între mai multe opţiuni, de la cursuri de o zi, la preţul de 20 de dolari americani, până la cele de mai multe săptămâni, la preţ de câteva mii de dolari. Funcţie de timpul disponibil şi de bani, fiecare îşi putea găsi ceva pe măsură.
Este încă o dovadă a importanţei pe care localnici o dau bucătăriei, dar şi o recunoaştere implicită a faptului că gastronomia este o componentă a „personalităţii” unei naţiuni. Este extrem de bine, ca turist, să ţi se ofere posibilitatea să cunoşti ingredientele şi bucătăria unei ţări exotice. Nu este mai puţin adevărat că numărul de expaţi şi de turişti din Cambodgia este foarte mare (nici pe departe cât cel din Thailanda, de exemplu, dar turiştii vin în „cantităţi” importante), aşa că acest gen de divertisment îşi găseşte lesne amatori.

Şcoala despre care vreau să vă vorbesc aparţinea unui olandez, proprietar a două restaurante. L-am văzut de câteva ori, foarte relaxat, veşnic în compania prietenilor, râzând şi simţindu-se bine. Restaurantele şi şcoala produceau pentru el îndeajuns cât să tăiască foarte bine. Olandezul nostru organizase şcoala şi cursurile ca să meargă strună. Personalul era extrem de muncitor şi de amabil, şi nu era vorba doar d eteama de a şi pierde locul de muncă, pur şi simplu aşa sunt asiaticii: extrem de muncitori.

Şcoala debuta dimineaţa, cu mersul la piaţă. Cursanţii erau îmbarcaţi în câteva tuk-tuk-uri (motorete care au ca remorcă o banchetă dublă, 4 locuri, două câte două faţă în faţă, cu acoperiş), mijlocul de deplasare cel mai ieftin şi cel mai popular printre turişti. Acestea se „descărcau” la una dintre pieţele oraşului şi aşteptau.
Piata in Phnom Penh
Profesorul, de obicei un localnic vorbitor de engleză, conducea cursanţii printre tarabe şi le arăta ingredientele ce urmau a fi solosite în acea zi. Explicaţiile erau foarte simple, aşa că dacă nu te documentai şi singur, riscai să rămâi cu foarte puţin. Totul era nostim, căci piaţa era aglomerată, plină de tot felul de produse necunoscute, profesorul vorbea simultan cu vânzătorii şi elevii, era o harababură extrem de pitorească.
Piata in Phnom Penh
În piaţă nu se cumpăra nimic, ingredientele aşteptau cursanţii în bucătărie, deja pregătite şi sortate.

Citeste si articolul →   Jurnal milanez (1)

Bucătăria era situată, de obicei, pe terasa unei clădiri, într-un loc aerisit, cu vedere frumoasă. Posturile de lucru erau individuale, dotate cu absolut tot ce trebuie, plitele aveau două ochiuri (la una lucrau doi cursanţi), racordate la butelia de gaz.
Scoala de gatit, Phnom Penh
Pe lângă profesor erau şi 1 asiatentă care spăla vasele şi avea grijă să debaraseze. Profesorul avea propriul post de lucru, deasupra căruia era poziţionată o oglindă, astel înclinată încât toată lumea să-i poată urmări mişcările mâinilor.
Scoala de gatit, Phnom Penh

Într-o zi se lucra de la ora 9:00 până pe la 16:00 şi, în afară de mersul la piaţă, elevii găteau 2-3 feluri de mâncare şi un desert specifice bucătăriei cambodgiene. Toate ingredientele erau proaspete, toate vasele luceau de curăţenie, toată lumea primea echipament de protecţie, de obicei şorţuri mari, cu sigla şcolii.
Scoala de gatit, Phnom Penh

Atmosfera era extrem de relaxată, lumea se distra copios, dar se gătea la modul cel mai serios. Cursanţii erau de tot felul, de la bucătari profesionişti (dar specializaţi în alt tip de bucătărie, mai ales europeni, australieni şi americani) până la cei care puneau mâna prima oară în viaţă pe un wok. Fiecare preparat se mânca în grup, se comenta, se aplauda, se făceau glume. În grupul meu mai erau două australience, o norvegiancă, două americance, un cuplu britanic, un mexican şi un cuplu de francezi. Barierele de limbă au şi de cultură au dispărut dintr-o dată, eram doar o echipă care muncea şi se distra.
Scoala de gatit, Phnom Penh

Îmi amintesc că am preparat o pasta de condimente pisate, un „kroeung”, cum îl numesc localnicii, cu mult ardei iute, galangal, usturoi, ceapă, lemongrass şi curcuma proaspătă (ne-am îngălbenit toţi pe mâini şi pe dinţi, dar pigmentul a dispărut relativ rapid, prin expunere la lumină), cu acesta preparând apoi „amok”, un curry extrem de popular în Cambodgia, care se găteşte în frunze de bananier.
Salata din flori de bananier

Citeste si articolul →   Porc cu ardei iuti si alune

Am făcut şi o salată cu taro şi cu flori de bananier, absolut exotică şi minunat de interesantă pentru toată lumea. Au urmat nişte pacheţele de primavara şi, în final, orez lipicios cu mango.
Pachetele de primavara
Amok - Curry cambodgian

În pauze profesorul (al nostru era un tinerel de vreo 24-25 de ani, care lucra ca să se poată întreţine, fiind student la facultatea de finanţe) ne făcea şi demonstraţii rapide de… sculptură. Sculptatul legumelor şi fructelor este o artă în Asia de sud şi de sud-est, iar profesorul nostru, fără să fie vreun mare talent, era destul de priceput, ceea ce nu se putea spune şi despre mine; am fost bucuros că am terminat cursurile cu toate degetele la locul lor. Oricum, ce le iese din mâini aceştor decoratori este de-a dreptul senzaţional.
La încheierea fiecărei zile de curs primeai o broşură cu reţetele gătite peste zi, traduse în limba engleză, plus alte câteva reţete ca să exersezi singur acasă.

M-am întors de la Phnom Penh de-a dreptul îndrăgostit de bucătăria cambodgiană şi cu destul de multe cunoştinţe acumulate „direct de la sursă”, ca să spun aşa.
Cambodgia este un loc fabulos, unde poţi învăţa cum să te bucuri de viaţă. Cred că această frază este cel mai sincer omagiu pe care îl pot aduce acestei ţări şi oamenilor ei minunaţi. M-aş reîntoarce acolo oricând.

(sfârşit)

Din aceeaşi serie:
Khmer and proud of it!
Ton Le Sap
Picnic lângă Angkor Wat
Cu coşniţa în Phnom Penh


  1. Corina spune:

    Ai perfecta dreptate, mi-am rezvizuit parerea. Am gresit, datorita lipsei de perspectiva. Da, foarte adevarat, se deschid portile participarii tuturor, de oriunde.

  2. bobo spune:

    vad ca multi ar opta pt cursuri online,cred ca este putin mai greu oricat de bine ar fi explicate.ca sa poti gati dupa o reteta noua si esti novice, sansa de reusita este de 20% mai ales cand incerci ceva de genul asiatic si nu cunosti ingredientele, nu le sti gustul. Cristi spunea ceva de genul o scoala romaneasca de gatit, vezi tu bucataria asiatica este mult mai usoara daca stii cateva chesti,procesul de gatit este rapid si plin de culoare. Hai sa ne gandim ca predam sarmale, intai trebuie sa ii spui despre murarea verzei, apoi invarti 2 ore sarmale cu ei si dupa mai stai 2 sa se faca. sa vedem alta reteta o banala salata de vinete stai sa le coci 1 ora sa le scurgi 1 ora. greu ff greu, pe cand o reteta asiatica de genul ce a invatat radu se face imediat iar in strainatate oamenii sunt mult mai obisnuiti cu toate condimentele si plantele asiatice decat noi romanii. Revenind la scoala de gatit cred ca live este mult mai bine si ca pret cred ca 1000 lei de persoana pt un pachet de cateva lectii ar fi ok. mai ales ca in suma aceasta intra si mancarea care se gateste deci am face doua lucruri am si invata am si manca in acelasi pret.

    • Radu Popovici spune:

      @bobo: Las deoparte consideratiile asupra simplitatii bucatariei asiatice, cu care nu sunt de acord decat partial. Are secretele ei si este o bucatarie care tine cont de detalii si in care asezonarea este dusa la limite pe care un bucatar european nici macar nu le viseaza.
      In ce priveste cursurile este adevarat, nimic nu egaleaza un curs live bine facut, dar eu cred foarte mult si in varianta online. Are avantajele ei, mai ales pretul si comoditatea. Gandeste-te ca oamenii sunt foarte ocupati si nu este deloc obligatoriu sa aiba timp si chef intr-o anume zi si la o anume ora. Cei de la Cluj, sau Iasi, nu vor bate drumul pana la Bucuresti doar ca sa faca cursul. Au servicii, familii, cine stie ce alte obligatii. Daca voi organiza asa ceva, voi lua in calcul ambele variante, facute foarte serios.

  3. Corina spune:

    Live, live e cu totul altceva.
    Hai, lasati internetul, e bun si el, dar, trebuie comentate, pipaite, mirosite, vazut textura la fiecare, trebuie sa gustam de la toti sa radem , sa ne spunem parerea.
    Cum, pe intrenet????
    Stiu ca tineretul are tendinta asta, dar se pierde enorm fara sa poti intreba, cand te impotmolesti, sa mai primesti o indicatie,
    eu ma inscriu de azi cu doua persoane. Ferm.
    Oriunde si oricand.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: Online este o varianta excelenta daca este bine facuta. Inchipuie-ti ca totul este video, adica filmat si explicat in detaliu, ca exista teste, teme pentru acasa, ca se raspunde la intrebari aproape in timp real si, mai presus de toate, parcurgi lectiile in ritmul tau, atunci cand ai timp.
      Online nu este de neglijat.

  4. Strati spune:

    Daca e live cred ca ma bag si eu.
    Singura problema e ca trebuie sa imi iau concediu si sa stau in Bucuresti in perioada cursului dar se rezolva.

    Nu trebuie musai sa te apuci de el acum cand e criza dar e o varianta de luat in seama.

    • Radu Popovici spune:

      Live este cea mai buna metoda, dar daca iau in consideratie comoditatea, disponibilitatea si costurile, varianta online video cred ca este mai la indemana. In fine, mi-ati bagat cuiul in cap, o sa ma gandesc cum este mai bine.

  5. MazdaRX8 spune:

    Si mai fac o completare!
    Cea mai buna metoda de a invata ceva serios, e sa fi acolo unde trebuie, la wok (deci pt mine, fara varianta on-line)!!!
    🙂

  6. Cristi spune:

    @corina – siteul lui Radu este excelent, util, educativ, interesant si atunci oamenii duc vestea mai departe, prin diferite metode. Putine lucruri sint mai importante ptr. un detinator de site/blog decit sa vada ca articolele lui sint comentate si apreciate.

  7. Cristi spune:

    Da, conteaza si ingredientele, si cred ca Radu stie cel mai bine de aici cum sta treaba cu calitatea.
    Uite, in Dublin, de-abia dupa aproape 2 ani de stat aici am descoperit acum o saptamina doua magazine asiatice mari si bune: unul specualizat mai multe pe China&etc, altul specializat mai mult pe India&etc.
    Superbe amindoua, preturi medii spre mici, asa ca in curind ne apucam de preparat chestii indiene sau iraniene „from scratch” – ca sa zic asa :). O sa intram si aici sa ne inspiram ptr. retete sau sfaturi, fiindca eu nu prea iubesc bucataria asiatica, recunosc, insa sotia mea mult mai mult.
    Multumesc.

  8. andra spune:

    Eu chiar mi-as dori sa fac un curs de bucatarie asiatica. Pretul va fi insa o problema. Ingredientele costa destul si se mai adauga: personal, chirie, combustibil, amortizare aparatura, documentatie etc. In Cambodgia, unde zici ca viata este foarte ieftina, o zi costa 20 de dolari de persoana, dar la noi costurile ar fi mult mai mari.

    • Radu Popovici spune:

      @andra: Ai atins o problema sensibila: pretul. Succesul unui astfel de curs depinde si de comercializarea lui la un pret corect. Pe criza asta, cateva zeci de euro sunt o problema pentru multi.

  9. Cristi spune:

    Misto articolul, imi plac foarte mult calatoriile culinare si de aceea o mare parte a blogului meu e dedicata acestui lucru. As citi nonstop asa ceva, ca sa nu mai zic de emisiuni.
    Sint un rasfatat oricum, in ultimele 3 zile Channel 4 UK a difuzat serialul Gordon’s Great Escape, un serial foarmat din 3 episoade in care Gordon Ramsay a calatorit culinar in India, insa in toate regiunile culinare mari. Nord, nord-est, sud, vest.
    Cine are chef de o un serial culinar spectaculos, credeti-ma, cautati pe YouTube „Gorodon’s Great escape” – cred ca tb sa aveti cont, fiindca filmuletele sint interzise celor sub 18 ani.
    Revenind la Cambodgia si la cursurile culinare – practica asta e foarte intilnita si-n sudul Europei, vezi Italia, Grecia, Franta, chiar in Maroc am dat peste asa ceva.
    Intrebarea mea pentru tine Radu, atit cit ai putut sa-ti dai seama: crezi ca acest tip de scoala ptr. turisti are un nivel superficial (adica in genul noi in Romania am face cursuri ptr. straini de cum sa faca ciorba de burta si mici) sau intra mai profund in inima respectivei bucatarii nationale?
    Pe scurt – crezi ca astfel de cursuri sint capcane turistice, sint ceva exotic sau sint ceva util si cu adevarat interesant – ptr. pasionatii de bucatarie, fiindca ptr. turistul obisnuit cred ca orice curs culinar ineamna un megaspectacol si o „experienta nemaipomenita”.

    Vad ca cineva sugereaza cursuri de bucatarie asiatica in Romania si e ok, sint multi pasionat de papa asiatic in Romania.
    Ma gindesc ca ar fi potrivit insa si un curs de bucatarie romaneasca pentru straini……..

    • Radu Popovici spune:

      @Cristi: Cursurile sunt oneste, ceea ce am facut eu nu a fost o „capcana pentru turisti”. Cat de mult vrei sa inveti depinde de tine. Intr-un curs de o singura zi, desigur ca nu te alegi cu foarte mult. Exista insa si cursuri care dureaza 2-3 luni si care sunt foarte serioase… si scumpe.

  10. Ada spune:

    Faine bucatele si foarte gustoase, cred, chiar daca arome necunoscute noua, pot doar sa intuiesc si pozele imi plac, e fantastica varietatea din bucatariile acestei parti a Asiei, imi pare ca mai toate au niste multe ingrediente comune, in jurul carora au aparut retete ce difera de la o tara la alta sau de la o zona la alta.

    • Radu Popovici spune:

      @Ada: Asa este, bucatariile din Sud-Estul Asiei au influente comuna (China-India) si s-au si influentat intre ele. Este, la scara mult mai mare, cam aceeasi situatie din zona balcanica.

  11. Elena Toma spune:

    Ma inscriu! Si eu, si eu, va rog! Eu mi-s din Bucuresti, dar chiar daca eram de la Baia Mare, gaseam eu o solutie! Sa pierd eu o astfel de ocazie, in care sa invat retete si tehnici din bucatariile asiatice care ma fascineaza? Mai ales ca eu sunt o persoana cu memorie vizuala, asa ca partea practica face la mine de doua ori mai mult decat teoria. Retin mai usor asa, asimilez, intuiesc… In fine, sunt cu arma la picior si astept semnalul.

  12. Corina spune:

    Aici ai doi, dar daca faci sigur printre toti ai nostri as gasi multi amatori. Pot pune afise si la mine la pensiune, am o gramada de clienti din Bucuresti, majoritatea chiar.

    Ti-am spus eu, de ce nu deschizi o scoala, niste cursuri?
    Vezi, ai amatori, dar ca si blogul, la inceput nu ai un milion de oameni.Acum ai cate 40-50 de comentarii la fiecare topic. Azi ai pus dis de dimineata articolul, si la ora 10 ai deja 9 comentarii.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: De fapt doar 5 comentarii, restul sunt raspunsurile mele. 🙂
      Multi imi zic de chestia cu scoala si o voi face la un moment dat, poate chiar anul acesta. Trebuie sa-mi fac un plan serios.

  13. toni spune:

    Am vazut ca unii bucatari organizeaza gateli la restaurant. Comunica meniul si strang amatori pe blog, twitter, facebook si, contra unei taxe, acestia participa in calitate de comeseni. Cred ca ar fi interesant; tu ai avea enorm de mult de povestit.

    • Radu Popovici spune:

      @toni: Stiu despre ce este vorba, am si un restaurant cu care as putea colabora si poate voi organiza si asa ceva, daca s-ar inscrie un minim de vreo 10-12 persoane. Sa se termine cu zapada si frigul, ca sa aiba lumea iar putin chef de viata.

  14. andra spune:

    Foarte interesant articol, iar ideea cu scoala este nemaipomenita. Este extrem de distractiv pentru turisti. Cred ca si tu ai fi bun de instructor, de ce nu organizezi niste cursuri de bucatarie asiatica? Nu poti conta pe turisti, dar eu m-as inscrie imediat.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: Merita cu prisosinta. Drumul este scump, pretul standard fiind cam de 1200 euro/persoana, dar exista si curse low-cost care te duc doar pe la 500 euro. In Cambodgia preturile sunt foarte mici. De exemplu, gasesti de inchiriat un bungalow cu jacuzzi in curte la doar 70 de dolari SUA pe zi; exista si hoteluri, sau pensiuni, la doar 35-40 de dolari pe zi. Mancarea este si ea foarte ieftina, cu 15 dolari doua persoane mananca foarte bine, cu bautura cu tot. Poti manca si cu 3 dolari, daca esti mai strans la punga.

  15. emi spune:

    Ce fain ca ai vizitat Cambodgia. De cand imi doresc si eu sa ajung in Asia, dar n-am trecut mai la est de Moldova 🙁
    Mai am multe de citit in blog la tine, nu stiam ca ai scris serii de articole din Thailanda si Cambodgia, abia astept sa le iau la mana.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.