Uluitoarea Cambodgie – partea 5

Şcoala de gatit

A venit vremea sa închei povestea calatoriei mele culinare în Cambodgia, mai ales ca a trecut mai mult de un an de atunci si mi-e teama ca amintirile se vor estompa încetul cu încetul. Vreau sa va povestesc putin despre o institutie extrem de raspandita în Asia de Sud-Est si foarte populara printre turisti: cursurile de gatit.

Este imposibil ca la receptia hotelurilor, în ofertele brokerilor de turism, în restaurante si în diverse alte parti sa nu observi fluturasele, sau pliantele, care fac reclama acestui tip de divertisment care, sunt convins, ar prinde si la noi, mai ales la marile companii, pe post de team-building, în locul stupidelor batai cu bile colorate si a altor jocuri la fel de tembele.

Oferta cambodgiana era destul de diversa, turistii putand alege între mai multe optiuni, de la cursuri de o zi, la pretul de 20 de dolari americani, pana la cele de mai multe saptamani, la pret de cateva mii de dolari. Functie de timpul disponibil si de bani, fiecare îsi putea gasi ceva pe masura.
Este înca o dovada a importantei pe care localnici o dau bucatariei, dar si o recunoastere implicita a faptului ca gastronomia este o componenta a „personalitatii” unei natiuni. Este extrem de bine, ca turist, sa ti se ofere posibilitatea sa cunosti ingredientele si bucataria unei tari exotice. Nu este mai putin adevarat ca numarul de expati si de turisti din Cambodgia este foarte mare (nici pe departe cat cel din Thailanda, de exemplu, dar turistii vin în „cantitati” importante), asa ca acest gen de divertisment îsi gaseste lesne amatori.

Şcoala despre care vreau sa va vorbesc apartinea unui olandez, proprietar a doua restaurante. L-am vazut de cateva ori, foarte relaxat, vesnic în compania prietenilor, razand si simtindu-se bine. Restaurantele si scoala produceau pentru el îndeajuns cat sa taiasca foarte bine. Olandezul nostru organizase scoala si cursurile ca sa mearga struna. Personalul era extrem de muncitor si de amabil, si nu era vorba doar d eteama de a si pierde locul de munca, pur si simplu asa sunt asiaticii: extrem de muncitori.

Şcoala debuta dimineata, cu mersul la piata. Cursantii erau îmbarcati în cateva tuk-tuk-uri (motorete care au ca remorca o bancheta dubla, 4 locuri, doua cate doua fata în fata, cu acoperis), mijlocul de deplasare cel mai ieftin si cel mai popular printre turisti. Acestea se „descarcau” la una dintre pietele orasului si asteptau.
Piata in Phnom Penh
Profesorul, de obicei un localnic vorbitor de engleza, conducea cursantii printre tarabe si le arata ingredientele ce urmau a fi solosite în acea zi. Explicatiile erau foarte simple, asa ca daca nu te documentai si singur, riscai sa ramai cu foarte putin. Totul era nostim, caci piata era aglomerata, plina de tot felul de produse necunoscute, profesorul vorbea simultan cu vanzatorii si elevii, era o harababura extrem de pitoreasca.
Piata in Phnom Penh
În piata nu se cumpara nimic, ingredientele asteptau cursantii în bucatarie, deja pregatite si sortate.

Citeste si articolul →   Pilau de pui cu legume

Bucataria era situata, de obicei, pe terasa unei cladiri, într-un loc aerisit, cu vedere frumoasa. Posturile de lucru erau individuale, dotate cu absolut tot ce trebuie, plitele aveau doua ochiuri (la una lucrau doi cursanti), racordate la butelia de gaz.
Scoala de gatit, Phnom Penh
Pe langa profesor erau si 1 asiatenta care spala vasele si avea grija sa debaraseze. Profesorul avea propriul post de lucru, deasupra caruia era pozitionata o oglinda, astel înclinata încat toata lumea sa-i poata urmari miscarile mainilor.
Scoala de gatit, Phnom Penh

Într-o zi se lucra de la ora 9:00 pana pe la 16:00 si, în afara de mersul la piata, elevii gateau 2-3 feluri de mancare si un desert specifice bucatariei cambodgiene. Toate ingredientele erau proaspete, toate vasele luceau de curatenie, toata lumea primea echipament de protectie, de obicei sorturi mari, cu sigla scolii.
Scoala de gatit, Phnom Penh

Atmosfera era extrem de relaxata, lumea se distra copios, dar se gatea la modul cel mai serios. Cursantii erau de tot felul, de la bucatari profesionisti (dar specializati în alt tip de bucatarie, mai ales europeni, australieni si americani) pana la cei care puneau mana prima oara în viata pe un wok. Fiecare preparat se manca în grup, se comenta, se aplauda, se faceau glume. În grupul meu mai erau doua australience, o norvegianca, doua americance, un cuplu britanic, un mexican si un cuplu de francezi. Barierele de limba au si de cultura au disparut dintr-o data, eram doar o echipa care muncea si se distra.
Scoala de gatit, Phnom Penh

Îmi amintesc ca am preparat o pasta de condimente pisate, un „kroeung”, cum îl numesc localnicii, cu mult ardei iute, galangal, usturoi, ceapa, lemongrass si curcuma proaspata (ne-am îngalbenit toti pe maini si pe dinti, dar pigmentul a disparut relativ rapid, prin expunere la lumina), cu acesta preparand apoi „amok”, un curry extrem de popular în Cambodgia, care se gateste în frunze de bananier.
Salata din flori de bananier

Citeste si articolul →   Pui cu ceapa verde

Am facut si o salata cu taro si cu flori de bananier, absolut exotica si minunat de interesanta pentru toata lumea. Au urmat niste pachetele de primavara si, în final, orez lipicios cu mango.
Pachetele de primavara
Amok - Curry cambodgian

În pauze profesorul (al nostru era un tinerel de vreo 24-25 de ani, care lucra ca sa se poata întretine, fiind student la facultatea de finante) ne facea si demonstratii rapide de… sculptura. Sculptatul legumelor si fructelor este o arta în Asia de sud si de sud-est, iar profesorul nostru, fara sa fie vreun mare talent, era destul de priceput, ceea ce nu se putea spune si despre mine; am fost bucuros ca am terminat cursurile cu toate degetele la locul lor. Oricum, ce le iese din maini acestor decoratori este de-a dreptul senzational.
La încheierea fiecarei zile de curs primeai o brosura cu retetele gatite peste zi, traduse în limba engleza, plus alte cateva retete ca sa exersezi singur acasa.

M-am întors de la Phnom Penh de-a dreptul îndragostit de bucataria cambodgiana si cu destul de multe cunostinte acumulate „direct de la sursa”, ca sa spun asa.
Cambodgia este un loc fabulos, unde poti învata cum sa te bucuri de viata. Cred ca aceasta fraza este cel mai sincer omagiu pe care îl pot aduce acestei tari si oamenilor ei minunati. M-as reîntoarce acolo oricand.

(sfarsit)

Din aceeasi serie:
Khmer and proud of it!
Ton Le Sap
Picnic langa Angkor Wat
Cu cosnita în Phnom Penh


  1. M.E. spune:

    Foarte multa vreme mi-am dorit si inca mai cochetez cu ideea de cursuri pentru gatit. Mi-ar place foarte mult desi Bucurestiul ar fi prea departe pentru mine.
    Ce carti mi-ati putea recomanda?!
    Ma intereseaza mai mult tehnicile de baza precum si carti complexe despre ingrediente, pesti, fructe de mare, legume,fructe .
    Stapanesc destul de bine engleza,italiana,spaniola cu franceza binisor iar germana poate fi o provocare asa ca nu ma dau in laturi .
    Mai am o intrebare -ce carti romanesti imi recomandati ?! si care ar trebui sa fie „Biblia gastronomica ” ?!

    • Radu Popovici spune:

      @M.E.: Nu am o biblie gastronomica. Am invatat citind, traducand si exersand dupa cateva zeci sau sute de carti, marea majoritate in limba engleza, cumparate online sau din calatorii. Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da este sa cauti carti despre bucatariile franceza si italiana, d eund epoti invata tehnicile de baza ale bucatariei clasice europene, apoi sa treci la bucatariile chineza si indiana, ca sa parcurgi si metodele asiatice specifice.
      Exista apoi carti atotcuprinzatoare despre peste, pui, paste, orez, porc, vita, legume, mirodenii etc.

  2. Bea spune:

    Foarte frumoasa prezentarea, explicite retele..Ma pasioneaza gatitul..in special bucataria chineza,coreana asiatica.
    Felicitari pt.munca si minunatul site.
    Daca organizati cursuri va rog anuntati-ne cumva .Mi-ar face o mare placere sa particip…
    Va salut pe toti cei care sunteti Gurmanzi…

  3. cristi-j spune:

    imi pare rau sa aud asta . iarna prea grea a fost mai puternica decit acoperisul ? sper s-o rezolvi cit mai repede .
    si sper sa-ti poti lua gindul de la asta macar duminica cind „aveti treaba” …

  4. cristi-j spune:

    scuze , speram sa lasi o replica aici si daca se poate mai multe detalii in caz ca ai mai planuit ceva la idee .
    dar poate nu ai vazut comentariul …

    • Radu Popovici spune:

      cristi-j: L-am vazut, dar deocamdata nu am un raspuns multumitor. Ar fi mult prea multe de spus. Am mari probleme cu acoperisul casei si nu am linistea necesara sa scriu pe indelete. Ramane pe saptamana viitoare.

  5. cristi-j spune:

    desi celelalte episoade ale calatoriei in cambodgia nu au avut prea multe comentarii , cursurile de gatit au provocat discutia .
    eu imi permit sa fiu mai rezervat cu privire la acest subiect . si in ceea ce priveste cursurile de acolo si legat de o posibila replica autohtona . cineva intreba daca astfel de cursuri sunt ” capcane turistice, sint ceva exotic sau sint ceva util si cu adevarat interesant ” . eu cred ca sunt toate acestea la un loc . din cite am vazut eu erau cursuri de o zi cu 20-25 dolari si cursuri de o saptamina (de fapt 5-6 zile) cu 80-100 dolari . la pretul asta si tinind cont ca nu prea ai cum sa inveti mare lucru e clar o capcana pentru turisti . mai ales ca la cite oferte sunt si la cine sunt instructorii nici nu prea ai cum sa te astepti la mare lucru . dar asta nu inseamna ca nu e distractiv iar daca nu stii mare lucru despre bucataria locala respectiva ai ocazia sa descoperi niste lucruri exotice deci e util . dar nu sunt chiar o scoala si nici macar un curs . sunt o distractie turistica pentru cei pasionati de bucatarie si curiosi si deschisi in privinta altor tipuri de mijloace de exprimare creativitatii si culturii .
    te-ai mai gindit la cum ar arata un curs in romania ? aici sunt 2 parti distincte , o varianta de bucatarie romaneasca pentru turistii straini si o varianta de bucatarie asiatica pentru amatorii romani . in primul caz mi se pare ca nu sunt mari sanse de realizare . felurile care sunt cit de cit cunoscute si reprezentative nu sunt chiar usor si rapid de pregatit deci un curs de o zi nu poate fi realizat . plus ca nu prea sunt suficienti turisti straini care ne viziteaza .
    in cel de al doilea caz , as fi curios sa aflu cum vezi tu un astfel de curs . nu am reusit sa-mi dau seama cum ar arata un curs online . de ce nu pot sa caut singur site-uri si filmulete pe net , e plin de ele ? dar asta nu e chiar un curs . ce-ar mai fi in plus ? pentru mine ar trebui sa fie pe viu si sa tina macar citeva saptamini . trebuie practica si interactiune . cum e scoala pe care o faci tu ? 6 luni si costa 1000 lei ? probabil s-ar gasi amatori si pentru un curs de bucatarie asiatica dar pentru o serie , doua . si apoi ? nu stiu daca o scoala e termenul cel mai bun dar niste evenimente din cind in cind ar fi bine venite .

Dă-i un răspuns lui Bea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.