Romanii si restul lumii
Spre deosebire de alte locuri europene, în Grecia insulara nu ma simt jenat ca sunt roman. Sa nu ma întelegeti gresit, eu personal nu am niciun complex de inferioritate. Resimt însa, uneori, o anumita jena, caci stiu cum sunt priviti romanii în strainatate, uneori pe nedrept, dar cel mai adesea pe buna dreptate.
Nu mai conteaza acum daca acest „renume” se datoreaza în buna masura tiganilor, eu îl consider un esec al societatii noastre care nu a reusit sa integreze aceasta etnie, asa cum au facut alte tari. Rezultatul este ca, mai peste tot în Europa, mi-e cam rusine cand vad pe strada „romani” cersind, sau cand aflu din presa de alte „ispravi”, gen furturi, santaje, violuri, crime etc.
În opinia mea tiganii si un numar (din pacate destul de mare) de romani needucati au stricat imaginea unui întreg popor. Nu are nimeni nimic cu noi, nu exista niciun complot împotriva noastra; chiar ne meritam soarta. Nu ne ramane altceva de facut decat sa ne rezolvam noi acasa, mai întai, problemele legate de educatie si atitudinea fata de munca si abia apoi vom reusi sa ne îmbunatatim imaginea, ca popor.
În insulele grecesti nu am gasit cersetori romani, cu exceptia Cretei, unde am vazut cativa, bineînteles tigani. De asemenea, am vazut în Creta, Rhodos si Corfu multe grupuri de turisti romani, adesea cam prea zgomotosi, cam neîngrijiti si cam prost crescuti pentru gustul meu. Toate aceste lucruri se adauga la jena despre care aminteam mai sus.
În ultimul timp însa, romanii se prezinta, mi se pare mie, din ce în ce mai bine. Categoria celor bine educati începe sa însemne, numeric vorbind, mai mult decat în anii precedenti.
Ei bine, în Kos a fost poate prima data cand m-am simtit mandru ca sunt roman. Nu numai ca n-am vazut niciun cersetor roman (de fapt, nici nu cred ca am vazut vreunul, în general vorbind), dar turistii romani erau extrem de decenti, asa cum mi-as dori sa ne prezentam pretutindeni. Cei mai multi dintre turistii aflati în Kos proveneau din Olanda, Germania (sau, ma rog, tari de limba germana) si Rusia. Marea lor majoritate era nejustificat de zgomotoasa, erau oribil îmbracati, lipsiti de maniere si aroganti, în plus, rusii, fie femei, fie barbati, trageau puternic la masea, lucru ce nu le îmbunatatea de loc prestatia. Fata de ei, turistii romani pareau lorzi britanici în croaziera.
În ce priveste zgomotul, nici cu grecii nu mi-e rusine. Daca unul dintr ei vorbeste la telefon (iar palavrageala la telefon pare a fi sportul lor national), toata insula afla care îi sunt problemele. Cred ca au o perceptie gresita a distantelor, caci nu înteleg de ce doua persoane aflata la un pas una de alta striga ca si cum s-ar afla la 25 m departare.
Am întalnit cativa romani lucrand în restaurante. În orasul Kos, chiar în centru, exista de exemplu restaurantul „Muzeum”, unde chelnerul sef si cel putin alti 3-4 chelneri sunt romani.
Restaurantul este exemplar (am mancat acolo de 2 ori) si este plin seara de seara. Am discutat cu acest chelner-sef si mi-a spus ca este în Kos de 10 ani si ca lucreaza la „Muzeum” de sase. Tot el a adus si alti romani sa lucreze acolo, lucru de admirat, caci în general romanii nu sunt uniti si nici nu se ajuta între ei.
Printre altele l-am întrebat ce anume tip de preparate prefera cel mai des turistii; raspunsul a fost, spre placuta mea surpriza, preparatele locale grecesti.
Gyros, souvlaki, stifado, mousaka, baclava sunt cele mai comandate feluri din meniu. Asta înseamna ca nu sunt singurul care are o parere buna despre bucataria greceasca.
Daca romanii din Kos au fost o surpriza placuta, una la fel de agreabila au fost magazinasele cu condimente din insula. Cand vad aceste buticuri îngrijite, curate, deservite de persoane amabile si competente, mie mi se ridica moralul.
Nu mai conteaza faptul ca magazinele de acest tip sunt pentru turisti, adica au preturi mari contra carora primesti produse, în cel mai bun caz, de calitate medie.
Îmi face bine sa privesc zecile de sticlute cu uleiuri si oteturi aromate, sutele de borcanele si pungulite cu condimente si verdeturi uscate, borcanele cu miere si dulceturi ciudate (de rosii, de pilda), plicutele cu rasine de mastic, sticlele cu vin, uzo si coniac, vasele din lemn de maslin, rasnitele pentru piper, bolurile si caserolele din pamant ars, halvaua, stafidele si toate cele.
Desigur, aproape toate condimentele sunt ambalate impropriu, adica nu sunt ferite nici de caldura, nici de lumina, multe sticle de vin sunt tinute în vitrine, în plin soare, uleiurile de masline nu sunt chiar de mare calitate si tot asa.
Spuneam în articolul anterior ca grecii încearca sa-ti intre în voie vorbindu-ti romaneste, chiar daca nu stiu decat cateva cuvinte. Cand m-a auzit vorbind, patronul magazinului m-a salutat într-o romaneasca foarte fluenta. Era un barbat ceva mai tanar decat mine, fost student la ASE în Bucuresti. Nu i-am retinut numele de familie, dar numele de botez era Laskaris.
Mi-a spus ca Grecia este o tara saraca în resurse agricole si nu poate produce atat de mult ulei de foarte buna calitate încat sa-si acopere consumul intern si sa si exporte. În opinia lui, uleiul aflat în mod obisnuit în magazine (deci si cel din magazinul sau) este de o calitate medie, pentru turistii care vor sa cumpere suveniruri alimentare, caci este diluat cu ulei rafinat; uleiurile de calitate într-adevar buna se gasesc foarte greu si sunt, în general, comercializate pe alte cai. Mari cantitati se prepara casnic si sunt pastrate pentru consumul producatorilor
Tot el spune ca uleiurile aromate cu ardei iuti, usturoi, busuioc, rozmarin etc. nu sunt specifice Greciei, ci au aparut doar fiindca au fost cerute de turistii straini. Nu l-am contrazis, desi stiam chiar din cartile grecesti ca aceste uleiuri aromate se preparau înca din Antichitate, deci nu la cererea turistilor. Tot el mi-a confirmat ca uleiul grecesc extra virgin este cumparat de italieni, si nu numai, ca sa fie amestecat cu uleiurile locale si sa le ridice calitatea.
Am mai aflat ca interlocutorului meu îi place carnea romaneasca si ca, spune el, mancarea din Grecia continentala, în special cea din nordul tarii, ar avea multe în comun cu mancarea noastra si cu cea bulgareasca, înscriindu-se în ceea ce s-ar putea numi „bucatarie balcanica”.
Am mai discutat o gramada despre oi si capre si despre influenta solurilor sarate asupra calitatii carnii si a laptelui lor, despre vinuri, despre branzeturi, despre paine, orez, despre mancarea greceasca si restaurante.
Interlocutorul meu avea o parere foarte buna despre potentialul Romaniei si parea foarte conectat la ceea ce se petrece în politica noastra. Mi-a spus ca el ne judeca tara nu doar prin prisma ultimilor 20 de ani, ci prin tot ceea ce cunoaste despre istoria noastra, începand cu Burebista. Uitandu-se la fata mea mirata, mi-a spus: „Ar fi de ajuns sa faceti legi bune si sa fortati populatia sa le respecte; veti putea ajunge din nou ca în 1939 cand Romania producea cat 10 Grecii si Turcii la un loc si cand italienii priveau Romania, cu jind, ca pe un rai inaccesibil.”
Sunt sigur ca avea dreptate si stiu ca aceste lucruri se vor întîmpla candva, singura mea îndoiala fiind daca eu personal voi mai fi în viata atunci. Ma tem însa ca ceea ce s-a stricat în ultimii 20 de ani se va repara doar în minim 50…
In aceeasi serie de articole:
Un concediu noroKOS- scurt preview
Un concediu noroKOS – la masa cu pisicile
Un concediu noroKOS – De-ale sofranului
Un concediu noroKOS – Avanpremiera pentru Bodrun
Buna Radu,
Imi poti spune, te rog, ce fel de condimente pot folosi la branza feta? Am mancat anul trecut in concediu, in Turcia, insa nu pot recunoaste amestecul cu care era presarata acea branza.
@Mel: Ierburi aromate (cimbru, oregano, rozmarin, busuioc, dafin) si boia sau fulgi de ardei iute.
Mi-a fãcut plãcere articolul, mi-as dori si eu un concediu cat de scurt…
Apropo de uleiurile aromate, cele din magazine si piete aratã tentant…la pret cam ard. Asa cã am fãcut acasã.
Tigani romani, unde stau nu am vãzut. Dar in schimb tiganii portughezi vand haine si tot felul in piatã si cersesc pe la magazine cu puradei dupã iei, fix ca cei din Romania :))
In legãturã cu turistii, la toatã lumea le zic de unde vin. Cateodatã am si comentari rãutãcioase pt. cã sunt romancã si vin din “tara tiganilor”. Sunt turisti care au fost in Romania si au adorat si altii care au jurat cã nu mai pun piciorul din cauza curãteniei si mancãrii stricate, ce sã mai zic fiecare cu norocul lui. Asa cum e Romania, atat eu cat si sotul ne vom intoarce înapoi, toate la timpul lor…
@Ramona: Am simtit mereu la tine nostalgia si dorul de tara si sunt sigur ca va veti intoarce. Am vazut si eu tigani portughezi la Lisabona (cred ca Portugalia este prea saraca pentru ca tiganii nostri sa fie tentati sa cerseasca pe acolo) si ai dreptate, sunt cam ca ai nostri. Mi-au transformat in calvar o calatorie cu tramvaiul. 🙂
Hallo,
Accentul este bine pus! Impresia, cred ca este cuvantul cel mai potivit. Fiecare natie cu trasatura caracteristica. Unii lenesi, altii harnici, zgarciti, vorbareti, aroganti… totul este atat de omenesc!
O zi frumoasa
Katze
Hallo,
Da, grecii sunt plini de energie, la fel ca majoritatea popoarelor care traiesc in zonele calde si insorite. Nordicii sunt mai tacuti… este mai frig si se intuneca mai repede (pt. unii 6 luni fara soare). Dupa parerea mea umila cred ca fiecare popor trebuie respectat si luat asa cum este. Ma intristeaza aceste verdicte “poporul evreu este murdar, obraznic si puturos”! Oare avem acest drept? Si care sant natiile foarte cuminti? Nu pot sa spun decat “o sancta simplicitas”!
In final, fiecare isi cauta societatea in care se simte bine, pe potriva caracterului sau, domn nascut sau domn facut.
O zi frumoasa
Katze
@katze: Ai dreptate… cred. Din pacate nu toti judeca astfel. Sau nu mereu poti judeca astfel. Au fost tari unde m-am simtit mai bine si in care oamenii mi-au placut mai mult decat in altele. Pot sa iau un popor ca atare, dar nu pot sa nu-l judec. Ma feresc insa sa dau verdicte. De pilda, mie portughezii mi s-au parut superbi, iar spaniolii aroganti si cam lenesi. Nu am pretentia ca este un verdict, nici macar o parere, este doar impresia pe care mi-au lasat-o.
La fel, impresia pe care o lasam noi (romani sau tigani), este de obicei una neplacuta, iar oamenii nu au cum sa nu ne judece. Depinde de noi sa schimbam aceasta impresie. Depinde si de ei sa ne ofere ocazia si sa fie deschisi spre schimbare. Tare ma tem ca noi am ratat niste ocazii importante.
Interesant cum unii straini stiu sa ne aprecieze ca popor. La serviciu m-am imprietenit cu un grec care traia de ani multi in SUA, aprecia si el romanii.
In legatura cu uleiul de masline grecesc: sunteti de aceeasi parere ca cel de pe piata (acum ma refer in Romania) nu este de cea mai buna calitate? personal il prefer pe cel italian.
Multumesc
@Claudia: As vrea eu sa fiu atat de specialist in uleiul de masline incat sa recunosc imediat calitatea, fara dubiu, si sa dau verdicte. Exista cateva zeci de marci in supermarket, alte zeci se pot cumpara din magazinele de delicatese si tot atatea de pe Internet. Greu de spus…
Tentante pozele alea cu condimente, iti vine sa cotrobai prin ele. Acolo cred ca te-ai simtit ca la chiseaua cu dulceata.
Eu sunt si mai optimista ca Radu, si cred ca lucrurile se schimba de la o zi la alta, dar, bineinteles, nu in cadrul intregii populatii.
La targurile de carte se cumpara carti, am fost la o lansare decarte si, spre surprinderea mea, libraria era plina de tineri care cumparau carti, de citit, nu pentru scoala.
La targurile de la MuZeul Taranului cu produse de casa lumea cumpara, masiv, doreste mancare mai buna, chiar daca deocamdata nu are cultura necesara, s-a pierdut, caci o avea.
Iar oameni destepti si instruiti poti sa-ti aduci in cercul din jurul tau, sa il largesti, doar sa cauti putin. Sunt oameni cu care poti sta seara pe terasa sa dezbati diverse, istorie, filozofie, culinaria, carti citite, etc. cu bun simt si cu capul pe umeri, o delectare.
Cat priveste grupurile zgomotase, nu-i intrecem pe rusi, asa cum zici, sunt de departe mai toparlani, i-am intalnit pana si in Muntenegru, dar si italienii nu sunt mai prejos, dar, dupa mine, cei mai rai sunt evreii din Israel. Sunt ceva de groaza, zgomotosi, murdari, obraznici si puturosi din cale afara. Asa ca, pana la urma, suntem undeva la mijloc, mie personal nu-mi plac natiile foarte cuminti.
@Corina: Imi place ca esti optimista. 🙂 Desigur ca altii sunt mai toparlani decat noi, imaginea noastra este insa catastrofala. Suntem perceputi mult mai rai decat suntem d efapt. ca sa indreptam asta va trebui sa fin ‘sfinti” 50 de ani de acum incolo.
Asa este, turistii romani devin tot mai educati; este si normal, turismul ajuta mult la asta …
@Gabriel Preda: Ai dreptate, incepem sa deschidem ochii in lume; poate ca incepem sa schimbam incet-incet parerea celorlalti despre noi.
Ai scris frumos, deschis si convingator.
Am fost în Creta, am stat 10 zile si am cam aceeasi parere.
Am vazut romani în excursie, romani la munca, dar si cersetori.
Ca , mai peste tot unde am fost. Fiul meu zicea ca sunt si în Irlanda.
Chestia asta cu a vorbi la telefon sa te auda toti a devenit obisnuinta, semn ca nimic sau aproape nimic nu mai poate fi personal. Din nefericire..
Te citesc cu mare placere, chiar daca unele retete le parcurg doar pentru delicata lor poezie..
p.s. Voteaza, te rog, TEIUL!!
@incertitudini: Grecii au o relatie speciala cu telefonul lor mobil, neintalnita de mine la alte natii. Ma rog, in general grecii vorbesc tare, probabil fiindca par mereu plini de energie. 🙂
Ce este in ultima fotografie? Dulceata de rosii? Nu am mai vazut asa ceva. Ai gustat-o?
@laura: Da, este dulceata de rosii. Am vrut sa cumpar un borcan in ultima zi, dar nu am mai avut timp. Nu am gustat-o, din pacate.
Si mie mi se pare ca turistii romani incep sa para mai educati. Cel putin cei pe care ii vad eu in Germania. Totusi, nu stiu daca asta conteaza prea mult, in masura in care acasa lucrurile nu sunt bine puse la punct in educatie, finante si economie.
Revenind la Kos, chiar m-ai facut curios si sunt hotarat sa-l vizitez vara viitoare. Sper sa nu nte superi daca iti voi cere inainte de a pleca unele informatii.
@memphis: Iti stau la dispozitie cu mare placere si te asigur ca te vei simti excelent in Kos. Merita vizitata.
Frumos articol dar imi permit o observatie,nu cred ca se va repara nici in 100 de ani ceva, suntem o natie ingenuncheata, lasha si preocupata doar de ziua de maine, am uitat si sa mai citim, si aici as adauga un citat care mi-a placut si care suna cam asa: (citez din memorie) “daca stii sa citesti si nu tii in mana o carte tot analfabet esti”, ma rog pe undeva pe aproape. Este pacat de faptul ca si noi am dezvoltat o cultura culinara locala, am putea sa facem cu succes turism si pachete turistice rustice si axate pe partea rurala,asta pentru ca ati vazut aseara cu toti ca in curand o sa facem plaja pe dealuri.
Nu stiu ce minune ne-ar mai urni din loc si ce am putea sa mai facem, si asta ma intristeaza cel mai mult, si cand vad ca oamenii cei mai buni mai parasesc si tara……
@Phantombuzz: Eu sunt mai optimist. Nu cu mult, ce-i drept. Romania “de Bucuresti” pe care o cunoastem, ce a profitorilor, lasilor si incompetentilor, nu este la fel cu cea de la sat sau din orasele mici. De acolo imi vine speranta.