Un concediu noroKOS – partea 3

Românii şi restul lumii

Spre deosebire de alte locuri europene, în Grecia insulară nu mă simt jenat că sunt român. Să nu mă înţelegeţi greşit, eu personal nu am niciun complex de inferioritate. Resimt însă, uneori, o anumită jenă, căci ştiu cum sunt priviţi românii în străinătate, uneori pe nedrept, dar cel mai adesea pe bună dreptate.

Nu mai contează acum dacă acest „renume” se datorează în bună măsură ţiganilor, eu îl consider un eşec al societăţii noastre care nu a reuşit să integreze această etnie, aşa cum au făcut alte ţări. Rezultatul este că, mai peste tot în Europa, mi-e cam ruşine când văd pe stradă „români” cerşind, sau când aflu din presă de alte „isprăvi”, gen furturi, şantaje, violuri, crime etc.
În opinia mea ţiganii şi un număr (din păcate destul de mare) de români needucaţi au stricat imaginea unui întreg popor. Nu are nimeni nimic cu noi, nu există niciun complot împotriva noastră; chiar ne merităm soarta. Nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne rezolvam noi acasă, mai întâi, problemele legate de educaţie şi atitudinea faţă de muncă şi abia apoi vom reuşi să ne îmbunătăţim imaginea, ca popor.

În insulele greceşti nu am găsit cerşetori români, cu excepţia Cretei, unde am văzut câţiva, bineînţeles ţigani. De asemenea, am văzut în Creta, Rhodos şi Corfu multe grupuri de turişti români, adesea cam prea zgomotoşi, cam neîngrijiţi şi cam prost crescuţi pentru gustul meu. Toate aceste lucruri se adaugă la jena despre care aminteam mai sus.
În ultimul timp însă, românii se prezintă, mi se pare mie, din ce în ce mai bine. Categoria celor bine educaţi începe să însemne, numeric vorbind, mai mult decât în anii precedenţi.
Ei bine, în Kos a fost poate prima dată când m-am simţit mândru că sunt român. Nu numai că n-am văzut niciun cerşetor român (de fapt, nici nu cred că am văzut vreunul, în general vorbind), dar turiştii români erau extrem de decenţi, aşa cum mi-aş dori să ne prezentăm pretutindeni. Cei mai mulţi dintre turiştii aflaţi în Kos proveneau din Olanda, Germania (sau, mă rog, ţări de limbă germană) şi Rusia. Marea lor majoritate era nejustificat de zgomotoasă, erau oribil îmbrăcaţi, lipsiţi de maniere şi aroganţi, în plus, ruşii, fie femei, fie bărbaţi, trăgeau puternic la măsea, lucru ce nu le îmbunătăţea de loc prestaţia. Faţă de ei, turiştii români păreau lorzi britanici în croazieră.

În ce priveşte zgomotul, nici cu grecii nu mi-e ruşine. Dacă unul dintr ei vorbeşte la telefon (iar pălăvrăgeala la telefon pare a fi sportul lor naţional), toată insula află care îi sunt problemele. Cred că au o percepţie greşită a distanţelor, căci nu înţeleg de ce două persoane aflata la un pas una de alta strigă ca şi cum s-ar afla la 25 m depărtare.

Citeste si articolul →   La München, Ana are bere (3)

Am întâlnit câţiva români lucrând în restaurante. În oraşul Kos, chiar în centru, există de exemplu restaurantul „Muzeum”, unde chelnerul şef şi cel puţin alţi 3-4 chelneri sunt români.
Restaurantul "Muzeum" din Kos
Restaurantul este exemplar (am mâncat acolo de 2 ori) şi este plin seară de seară. Am discutat cu acest chelner-şef şi mi-a spus că este în Kos de 10 ani şi că lucrează la „Muzeum” de şase. Tot el a adus şi alţi români să lucreze acolo, lucru de admirat, căci în general românii nu sunt uniţi şi nici nu se ajută între ei.
Tzatziki si paine cu usturoi la "Muzeum", Kos
Printre altele l-am întrebat ce anume tip de preparate preferă cel mai des turiştii; răspunsul a fost, spre plăcuta mea surpriză, preparatele locale greceşti.
Peste la gratar cu legume, restaurant "Muzeum", Kos
Gyros, souvlaki, stifado, mousaka, baclava sunt cele mai comandate feluri din meniu. Asta înseamnă că nu sunt singurul care are o părere bună despre bucătăria grecească.
Salata, restaurantul "Muzeum", Kos
Garides saganaki, restaurant "Muzeum", Kos
Dacă românii din Kos au fost o surpriză plăcută, una la fel de agreabilă au fost magazinaşele cu condimente din insulă. Când văd aceste buticuri îngrijite, curate, deservite de persoane amabile şi competente, mie mi se ridică moralul.
Magazin de condimente, Kos
Nu mai contează faptul că magazinele de acest tip sunt pentru turişti, adică au preţuri mari contra cărora primeşti produse, în cel mai bun caz, de calitate medie.
Magazin de condimente, Kos
Magazin de condimente, Kos
Îmi face bine să privesc zecile de sticluţe cu uleiuri şi oţeturi aromate, sutele de borcănele şi punguliţe cu condimente şi verdeţuri uscate, borcanele cu miere şi dulceţuri ciudate (de roşii, de pildă), plicuţele cu răsine de mastic, sticlele cu vin, uzo şi coniac, vasele din lemn de măslin, râşniţele pentru piper, bolurile şi caserolele din pământ ars, halvaua, stafidele şi toate cele.
Magazin de condimente, Kos
Magazin de condimente, Kos
Desigur, aproape toate condimentele sunt ambalate impropriu, adică nu sunt ferite nici de căldură, nici de lumină, multe sticle de vin sunt ţinute în vitrine, în plin soare, uleiurile de măsline nu sunt chiar de mare calitate şi tot aşa.
Magazin de condimente, Kos
Magazin de condimente, Kos
Spuneam în articolul anterior că grecii încearcă să-ţi intre în voie vorbindu-ţi româneşte, chiar dacă nu ştiu decât câteva cuvinte. Când m-a auzit vorbind, patronul magazinului m-a salutat într-o românească foarte fluentă. Era un bărbat ceva mai tânăr decât mine, fost student la ASE în Bucureşti. Nu i-am reţinut numele de familie, dar numele de botez era Laskaris.
Magazin de condimente, Kos
Mi-a spus că Grecia este o ţară săracă în resurse agricole şi nu poate produce atât de mult ulei de foarte bună calitate încât să-şi acopere consumul intern şi să şi exporte. În opinia lui, uleiul aflat în mod obişnuit în magazine (deci şi cel din magazinul său) este de o calitate medie, pentru turiştii care vor să cumpere suveniruri alimentare, căci este diluat cu ulei rafinat; uleiurile de calitate într-adevăr bună se găsesc foarte greu şi sunt, în general, comercializate pe alte căi. Mari cantităţi se prepară casnic şi sunt păstrate pentru consumul producătorilor

Citeste si articolul →   A fost "Cină lejeră cu şi pe... canapele", martie 2013

Tot el spune că uleiurile aromate cu ardei iuţi, usturoi, busuioc, rozmarin etc. nu sunt specifice Greciei, ci au apărut doar fiindcă au fost cerute de turiştii străini. Nu l-am contrazis, deşi stiam chiar din cărţile greceşti că aceste uleiuri aromate se preparau încă din Antichitate, deci nu la cererea turiştilor. Tot el mi-a confirmat că uleiul grecesc extra virgin este cumpărat de italieni, şi nu numai, ca să fie amestecat cu uleiurile locale şi să le ridice calitatea.

Am mai aflat că interlocutorului meu îi place carnea românească şi că, spune el, mâncarea din Grecia continentală, în special cea din nordul ţării, ar avea multe în comun cu mâncarea noastră şi cu cea bulgărească, înscriindu-se în ceea ce s-ar putea numi „bucătărie balcanică”.
Am mai discutat o grămadă despre oi şi capre şi despre influenţa solurilor sărate asupra calităţii cărnii şi a laptelui lor, despre vinuri, despre brânzeturi, despre pâine, orez, despre mâncarea grecească şi restaurante.

Interlocutorul meu avea o părere foarte bună despre potenţialul României şi părea foarte conectat la ceea ce se petrece în politica noastră. Mi-a spus că el ne judecă ţara nu doar prin prisma ultimilor 20 de ani, ci prin tot ceea ce cunoaşte despre istoria noastră, începând cu Burebista. Uitându-se la faţa mea mirată, mi-a spus: „Ar fi de ajuns să faceţi legi bune şi să forţaţi populaţia să le respecte; veţi putea ajunge din nou ca în 1939 când România producea cât 10 Grecii şi Turcii la un loc şi când italienii priveau România, cu jind, ca pe un rai inaccesibil.

Sunt sigur că avea dreptate şi ştiu că aceste lucruri se vor întîmpla cândva, singura mea îndoială fiind dacă eu personal voi mai fi în viaţă atunci. Mă tem însă că ceea ce s-a stricat în ultimii 20 de ani se va repara doar în minim 50…

In aceeasi serie de articole:
Un concediu noroKOS- scurt preview
Un concediu noroKOS – la masa cu pisicile
Un concediu noroKOS – De-ale sofranului
Un concediu noroKOS – Avanpremiera pentru Bodrun


  1. mel spune:

    Buna Radu,

    Imi poti spune, te rog, ce fel de condimente pot folosi la branza feta? Am mancat anul trecut in concediu, in Turcia, insa nu pot recunoaste amestecul cu care era presarata acea branza.

  2. RamonaA spune:

    Mi-a fãcut plãcere articolul, mi-as dori si eu un concediu cât de scurt…
    Apropo de uleiurile aromate, cele din magazine si piete aratã tentant…la pret cam ard. Asa cã am fãcut acasã.
    Tigani români, unde stau nu am vãzut. Dar in schimb tiganii portughezi vând haine si tot felul in piatã si cersesc pe la magazine cu puradei dupã iei, fix ca cei din România :))
    In legãturã cu turistii, la toatã lumea le zic de unde vin. Câteodatã am si comentari rãutãcioase pt. cã sunt româncã si vin din „tara tiganilor”. Sunt turisti care au fost in România si au adorat si altii care au jurat cã nu mai pun piciorul din cauza curãteniei si mâncãrii stricate, ce sã mai zic fiecare cu norocul lui. Asa cum e România, atât eu cât si sotul ne vom intoarce înapoi, toate la timpul lor…

    • Radu Popovici spune:

      @Ramona: Am simtit mereu la tine nostalgia si dorul de tara si sunt sigur ca va veti intoarce. Am vazut si eu tigani portughezi la Lisabona (cred ca Portugalia este prea saraca pentru ca tiganii nostri sa fie tentati sa cerseasca pe acolo) si ai dreptate, sunt cam ca ai nostri. Mi-au transformat in calvar o calatorie cu tramvaiul. 🙂

  3. Katze spune:

    Hallo,
    Accentul este bine pus! Impresia, cred ca este cuvantul cel mai potivit. Fiecare natie cu trasatura caracteristica. Unii lenesi, altii harnici, zgarciti, vorbareti, aroganti… totul este atat de omenesc!
    O zi frumoasa
    Katze

  4. Katze spune:

    Hallo,
    Da, grecii sunt plini de energie, la fel ca majoritatea popoarelor care traiesc in zonele calde si insorite. Nordicii sunt mai tacuti… este mai frig si se intuneca mai repede (pt. unii 6 luni fara soare). Dupa parerea mea umila cred ca fiecare popor trebuie respectat si luat asa cum este. Ma intristeaza aceste verdicte „poporul evreu este murdar, obraznic si puturos”! Oare avem acest drept? Si care sant natiile foarte cuminti? Nu pot sa spun decat „o sancta simplicitas”!
    In final, fiecare isi cauta societatea in care se simte bine, pe potriva caracterului sau, domn nascut sau domn facut.
    O zi frumoasa
    Katze

    • Radu Popovici spune:

      @katze: Ai dreptate… cred. Din pacate nu toti judeca astfel. Sau nu mereu poti judeca astfel. Au fost tari unde m-am simtit mai bine si in care oamenii mi-au placut mai mult decat in altele. Pot sa iau un popor ca atare, dar nu pot sa nu-l judec. Ma feresc insa sa dau verdicte. De pilda, mie portughezii mi s-au parut superbi, iar spaniolii aroganti si cam lenesi. Nu am pretentia ca este un verdict, nici macar o parere, este doar impresia pe care mi-au lasat-o.
      La fel, impresia pe care o lasam noi (romani sau tigani), este de obicei una neplacuta, iar oamenii nu au cum sa nu ne judece. Depinde de noi sa schimbam aceasta impresie. Depinde si de ei sa ne ofere ocazia si sa fie deschisi spre schimbare. Tare ma tem ca noi am ratat niste ocazii importante.

  5. Claudia spune:

    Interesant cum unii straini stiu sa ne aprecieze ca popor. La serviciu m-am imprietenit cu un grec care traia de ani multi in SUA, aprecia si el romanii.
    In legatura cu uleiul de masline grecesc: sunteti de aceeasi parere ca cel de pe piata (acum ma refer in Romania) nu este de cea mai buna calitate? personal il prefer pe cel italian.
    Multumesc

    • Radu Popovici spune:

      @Claudia: As vrea eu sa fiu atat de specialist in uleiul de masline incat sa recunosc imediat calitatea, fara dubiu, si sa dau verdicte. Exista cateva zeci de marci in supermarket, alte zeci se pot cumpara din magazinele de delicatese si tot atatea de pe Internet. Greu de spus…

  6. Corina spune:

    Tentante pozele alea cu condimente, iti vine sa cotrobai prin ele. Acolo cred ca te-ai simtit ca la chiseaua cu dulceata.

    Eu sunt si mai optimista ca Radu, si cred ca lucrurile se schimba de la o zi la alta, dar, bineinteles, nu in cadrul intregii populatii.
    La targurile de carte se cumpara carti, am fost la o lansare decarte si, spre surprinderea mea, libraria era plina de tineri care cumparau carti, de citit, nu pentru scoala.
    La targurile de la MuZeul Taranului cu produse de casa lumea cumpara, masiv, doreste mancare mai buna, chiar daca deocamdata nu are cultura necesara, s-a pierdut, caci o avea.
    Iar oameni destepti si instruiti poti sa-ti aduci in cercul din jurul tau, sa il largesti, doar sa cauti putin. Sunt oameni cu care poti sta seara pe terasa sa dezbati diverse, istorie, filozofie, culinaria, carti citite, etc. cu bun simt si cu capul pe umeri, o delectare.
    Cat priveste grupurile zgomotase, nu-i intrecem pe rusi, asa cum zici, sunt de departe mai toparlani, i-am intalnit pana si in Muntenegru, dar si italienii nu sunt mai prejos, dar, dupa mine, cei mai rai sunt evreii din Israel. Sunt ceva de groaza, zgomotosi, murdari, obraznici si puturosi din cale afara. Asa ca, pana la urma, suntem undeva la mijloc, mie personal nu-mi plac natiile foarte cuminti.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: Imi place ca esti optimista. 🙂 Desigur ca altii sunt mai toparlani decat noi, imaginea noastra este insa catastrofala. Suntem perceputi mult mai rai decat suntem d efapt. ca sa indreptam asta va trebui sa fin ‘sfinti” 50 de ani de acum incolo.

  7. incertitudini spune:

    Ai scris frumos, deschis și convingător.
    Am fost în Creta, am stat 10 zile și am cam aceeași părere.
    Am văzut români în excursie, români la muncă, dar și cerșetori.
    Ca , mai peste tot unde am fost. Fiul meu zicea că sunt și în Irlanda.
    Chestia asta cu a vorbi la telefon să te audă toți a devenit obișnuință, semn că nimic sau aproape nimic nu mai poate fi personal. Din nefericire..
    Te citesc cu mare plăcere, chiar dacă unele rețete le parcurg doar pentru delicata lor poezie..

    p.s. Votează, te rog, TEIUL!!

    • Radu Popovici spune:

      @incertitudini: Grecii au o relatie speciala cu telefonul lor mobil, neintalnita de mine la alte natii. Ma rog, in general grecii vorbesc tare, probabil fiindca par mereu plini de energie. 🙂

  8. memphis spune:

    Si mie mi se pare ca turistii romani incep sa para mai educati. Cel putin cei pe care ii vad eu in Germania. Totusi, nu stiu daca asta conteaza prea mult, in masura in care acasa lucrurile nu sunt bine puse la punct in educatie, finante si economie.
    Revenind la Kos, chiar m-ai facut curios si sunt hotarat sa-l vizitez vara viitoare. Sper sa nu nte superi daca iti voi cere inainte de a pleca unele informatii.

  9. Phantombuzz spune:

    Frumos articol dar imi permit o observatie,nu cred ca se va repara nici in 100 de ani ceva, suntem o natie ingenuncheata, lasha si preocupata doar de ziua de maine, am uitat si sa mai citim, si aici as adauga un citat care mi-a placut si care suna cam asa: (citez din memorie) „daca stii sa citesti si nu tii in mana o carte tot analfabet esti”, ma rog pe undeva pe aproape. Este pacat de faptul ca si noi am dezvoltat o cultura culinara locala, am putea sa facem cu succes turism si pachete turistice rustice si axate pe partea rurala,asta pentru ca ati vazut aseara cu toti ca in curand o sa facem plaja pe dealuri.
    Nu stiu ce minune ne-ar mai urni din loc si ce am putea sa mai facem, si asta ma intristeaza cel mai mult, si cand vad ca oamenii cei mai buni mai parasesc si tara……

    • Radu Popovici spune:

      @Phantombuzz: Eu sunt mai optimist. Nu cu mult, ce-i drept. Romania „de Bucuresti” pe care o cunoastem, ce a profitorilor, lasilor si incompetentilor, nu este la fel cu cea de la sat sau din orasele mici. De acolo imi vine speranta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.