De-ale sofranului
„Ce stie taranu’ la ce e bun sofranu’!” Aceasta expresie cam neeleganta circula pe cand eram eu copil si era adresata tovarasilor de joaca ce se dovedeau a nu fi „pe faza” în anumite situatii. Fraza mi-a venit în gand de cateva ori în timpul concediului din Kos, caci este evident faptul ca turistii nu prea sunt pe faza atunci cand fac cumparaturi, sau cel putin pe acest lucru se bazeaza comerciantii.
La noi se gaseste destul de greu sofran de buna calitate. Ultima oara am cumparat 4 plicuri, fiecare cu 0,125g de sofran, la pretul total de 42 lei (sper sa tin bine minte). Adica aproape un euro pentru 0,5 g. Suspect de ieftin. Pretul sofranului de calitate este pe undela pe la 4 euro/gram. Firisoarele de sofran luate de mine erau cam sfaramate, nu-mi dau seama daca din cauza proastei manipulari, sau din alt motiv. Ideea este ca nu pot sa obtin cu ele efectul decorativ dat de firisoarele întregi; amintiti-va cum arata ele într-o paella, sau într-un risotto alla milanese. Poate astfel se justifica si pretul mai scazut…
Grecia este recunoscuta pentru sofranul ei, iar faptul ca urma sa fac si un drum peste „garla”, în Turcia, un alt producator important de sofran, mi se parea asigurator. Ma si bucuram la gandul de a veni în tara cu cateva cutiute de sofran care sa-mi ajunga pana la… concediul urmator.
Doar ca socoteala de acasa nu prea se potriveste cu cea din targ. Negustorii de condimente din Kos si cei din Bodrum aveau sa-mi ofere motivul si ocazia de a-mi îmbogati cunostintele legate de sofran.
Am întrebat de sofran peste tot unde se vindeau condimente, în piata, în supermarket sau în magazinele specializate. Mi s-au oferit cutiute sau pliculete cu ceva care semana foarte vag cu ceea ce cautam eu. Firisoarele erau mai groase si mult mai putin intens colorate. De mirosit nu puteam sa-l miros, caci ambalajele erau închise, iar eticheta era lipita, bineînteles, pe îmbinare. Nu puteai, deci, simti aroma decat daca desfaceai ambalajul.
„Acesta este sofran grecesc?”
„Da”, mi se raspundea, „acesta este sofran de la noi”.
„Şofranul este mai închis la culoare si arata altfel.”
„Nu, nu, acesta este sofran.”
Cam asta era tot ce puteam obtine de la ei. În cele din urma, o doamna mai în vîrsta, patroana unui astfel de butic de condimente, m-a lamurit partial:
„Este sofran, dar recolta a doua. Şofranul pe care-l doriti dvs. este pentru export.”
M-a bagat în ceata cu raspunsul acesta. Habar n-aveam ca exista o a doua recolta de sofran. Şi nici nu exista, dupa cum urma sa descopar. Am intrat febril pe Internet si m-am lamurit ca doamna se referea nu la stigmatul plantei, ci la stamine. Exista deci doua parti ale sofranului care dau culoare si aroma, dar una singura da sofranul de calitate, cel cautat de mine. Staminele sunt de calitate mai scazuta si, ca atare, mult mai ieftine. Aroma lor este mai blanda si, parca, mai „combinata”. Daca este sa fac o comparatie, aroma lor se „aude” ca o gama, în timp ce aroma sofranului din stigmat se „aude” cao singura nota, puternica si foarte distincta. Aroma staminelor nu este neplacuta, este parca ceva mai dulceaga, iar culoarea pe care o dau este ceva mai putin intensa. Sunt bune la pretul la care se vand. Merita luate daca se doreste un sofran ceva mai ieftin, dar care isi face, totusi, treaba.
Macar provin de la aceeasi planta, tot de la sofran. Cel mai adesea, sofranul este pur si simplu falsificat. Ceea ce se vinde sub denumiri ca „indian saffron” este o macinatura de… curcuma, desi India produce mult sofran adevarat. Gaselnita este ca nu poti sa acuzi negustorul ca vinde curcuma drept sofran, caci si-a luat masuri de precautie numind-o „sofran indian”. Este deci clar ca el nu vinde sofran, ci un „anume fel” de sofran. Majoritatea turistilor se lasa însa pacaliti si dau pe curcuma bani cat pentru sofran.
Un alt caz de falsificare este cel întalnit la Bodrum, unde mi s-a oferit drept sofran o… adunatura cu aspect dubios. Din fericire, stiam deja ca mi se ofera sofranas si nu sofran, desi mi se dadeau asigurari ca turcii folosesc exact acest tip de sofran cand gatesc acasa.
Vanzatoarea nu numai ca nu se pricepea la condimente (cel putin la sofran era total pe langa subiect), dar întelegea tot atata engleza cat întelegeam eu turca. Daca ma gandesc mai bine, eu chiar înteleg 5% turceste, caci multe cuvinte romanesti sunt împrumutate de la ei, dar se pare ca turca nu a împrumutat nimic de la engleza; dialogul nostru decurgea deci foarte greu, mai mult cu mimica.
Ca o paranteza, iata si cateva fotografii din respectivul magazin. Nu se compara cu alte magazine în care am fost (chiar si din Romania), dar la Bodrum sunt zeci de astfel de locuri unde se vand condimente.
În final si-a chemat patronul care a scos dintr-un sertar o cutiuta cu… sofran! În sfarsit, ceea ce mi se oferea era sofran de buna calitate. Turcul mi-a explicat ca acest sofran merge aproape tot la export, iar sofranasul se vinde ca substitut mai ieftin. M-a asigurat ca turistii îl cumpara si asa si ca sunt foarte multumiti. Vezi sa nu, m-am gîndit eu. Am luat 3 cutiute, platind 15 euro pentru 3,75 g, adica aproape de 4 euro pe gram, deci pretul normal.
Bun, sa recapitulam:
Nu cumparati niciodata „sofran” macinat. Este 100% praf de curcuma, în cel mai bun caz.
Nu cumparati dubiosenii ca sofranasul. Nu merita banii. Poate doar daca îl luati gratis si doriti numai un piculet de culoare.
Puteti cumpara sofran calitatea a doua („recolta a doua”, vorba vînzatoarei din Kos), dar sa nu va asteptati la mare lucru. Are însa un raport pret-calitate corect.
Cumparati sofran care arata ca în poza mea din blog. Este de calitate buna si merita banii. În general încercati sa cumparati cand calatoriti într-o tara producatoare: Grecia, Turcia, India, Iran, Spania, Maroc, Azerbaigean si Italia (în Italia însa, conform statisticilor, productia de sofran este în continua scadere).
In aceeasi serie de articole:
Un concediu noroKOS- scurt preview
Un concediu noroKOS – la masa cu pisicile
Un concediu noroKOS – Romanii si restul lumii
Un concediu noroKOS – Avanpremiera pentru Bodrun
Hallo,
Se falsifica pt. ca este o sursa foarte comoda de a castiga bani. Curcuma longa este radacina unei plante din care se extrage praful de curcuma. Este una din componentele prafului de curry.
O zi frumoasa
Katze
Folosesc des sofran, cel mai comun care il gasim la pret accesibil in magazine este Curcuma longa.
Pt. 1 kg. de sofran adevãrat (Crocus sativus) e nevoie de 150.000 de flori de aceea se falsificã…
Am cumparat si eu cu multi ani in urma dintrun magazin de la noi, dar nu stiu cat de adevarat este. Stiu ca la floarea de sofran, din cele 3 stigmate, doar unul este bun, iar celelalte 2 sunt ,,feminine,, fara miros si gust, asta justifica si mai mult pretul lui mare, comparat cu pretul aurului. In orice caz, te-ai ales cu o experienta frumoasa in concediul tau noroKOS. Imi plac pozele din magazinul de condimente din drumul tau.
@maria elena: Ai pus o problema interesanta. Nu am intalnit aceasta precizare apropo de stigmate, dar ma voi documenta.
Si sofranasul miroase frumos, am o punga mare acasa luata din Bulgaria (5 leva o punga). Eram constient ca nu e sofran dar mirosea frumos :))
(n-am folosit-o niciodata)
@jollyca: pesemne ca si sofranasul poate avea mai multe calitati. 🙂 Al meu nu miroase aproape de loc… parca are o aroma florala. dar in niciun caz nu se poate compara cu aroma subtila si deosebita a sofranului.
Extraterestri, scuze! Si sunt decenta in exprimare.
Foarte interesante precizarile facute. Cu unele eram la curent, dar pe altele nu le stiam. Pentru ca are legatura cu subiectul, o sa-ti spun care este cea mai rea varianta a situatiei pomenite de tine – sa nu stii nimic. Am fost la un simulacru de targ in weekendul trecut la Baneasa Shopping City – showroom de mobilier si ustentile de bucatarie, dar nu numai. Simulacru, pentru ca erau foarte putini expozanti si nexam organizatori, desi erau de renume. Au fost cateva demonstratii, eu asistand doar la doua, de care voi vorbi pe blog mai detaliat. La una din demonstratii, facuta pe o alee circulata si pe care oamenii erau mereu in trecere si cu ochii pe vitrine, o doamna de la un restaurant a aratat reteta de risotto milanese. A facut mandra reteta, dand explicatii sumare si total eronate, folosind o pulbere incerta pe post de sofran. A fost intrebata de ce este galben orezul, ce a pus in el si a dat niste explicatii balbaite despre sofran. Intrebarea naucitoare, pentru mine, in 2010, mai ales ca persoana era una bine imbracata si in jur de 25-30 de ani, a fost: ce este ala sofran? Deci… extraterestii sunt printre noi!
@Elena: Ai mare dreptate. Am intalnit si eu multi astfel de oameni… pe mine ma lasa perplex o astfel de ignoranta si nici macar nu-i gasesc o explicatie convingatoare.
Hallo si bine v-am gasit,
In Evul mediu falsificatorii de sofran erau arsi sau, se taiau mainile (Persia).
Un sofran de calitate costa intre 8,00- 12,50 € pt 1g, depinde de provenienta si distribuitor. Pt. 1 g de sofran pur sant necesare cam 400 h de munca iar, pt 1 kg cam pana la 200.000 de flori.
Praful de “sofran” este uneori falsificat cu colorant alimentar rosu si din pacate se amesteca chiar si firele de sofran cu pistile de la alte flori sau, se adauga substante chimice pt. a le ingreuna. Radu are dreptate, asa zisa ” recolta a doua” nu merita de cumparat chiar daca este mai ieftina, contine in mare parte polenul florii.
O zi frumoasa
Katze
@Katze: Bine ati revenit. Concediu? 🙂
Articolul dvs. este ca de obicei interesnat si bine scris. M-a invatat cateva lucruri. Si anume ca m-am lasat pacalit in Turcia de mai multe ori cumparand sofranas in loc de sofran. Chiar incepusem sa am parerea ca sofranul nu este chiar atat de deosebit si ca nici nu-si merita pretul. Se vede insa treaba ca eram in totala necunostinta de cauza. Articolul dvs. m-a mai invatat si ca exista doua calitati de sofran, nu numai una singura. Am mai invatat sa ma tem putin de magazinele de condimente, din pacate.
@Andrei Stefan: Nu fiti trist, cu totii invatam din greseli. Si eu am aflat tot acum ca exista doua calitati de sofran, ambele provenite de la crocus sativus. In ce priveste magazinele de condimente, si de orice alt fel de ingrediente culinare, nu trebuie sa va temeti de ele, ci sa aveti doar o atitudine prudenta. Orice am face, din cand in cand tot vom mai fi pacaliti pe viitor. 🙂
Vezi ce inseamna comertul? Oare cati amatori s-au pacalit, ca inteleg ca erau deja obisnuiti sa le dea sofranas. Si mai plangem de comericantii nostri. Toti o apa si-un pamant.
Oricum, foarte frumoase pozele cu magazinul, imbietoare.
@Corina: Da, chestia cu “hotul neprins…” este cam la fel si la ei. 🙂
Mi-a placut articolul. Mi-a lamurit si mie cateva nedumeriri. Acum stiu de ce “like saffron” nu are niciun fel de aroma. 🙂
Radu, ce sunt chestiile acelea negre, ca niste tuburi, de langa ardeii iuti uscati?
@andra: Sunt vinete uscate. Miezul este scos, iar coaja este sarata si uscata. Este o metoda de conservare veche de sute de ani. Se face cu vinetele care cresc si pe la noi, caci acestea pastreaza bine nutrientii din coaja prin uscare. “Tuburile” de vinete sunt apoi umplute cu orez, legume, stafide, carne etc. si fierte, obtinandu-se un fel de vinete umplute, numite “dolma”.
Nu le-am folosit niciodata, din pacate. Am vrut sa cumpar, dar erau fragile, iar noi aveam deja mult bagaj…
Exact aceleasi tipuri de “sofran” mi-au fost si mie oferite in Creta. Am luat insa sofran foarte bun din Maroc. Oricum, articolul tau este binevenit, caci eram destul de confuza. Am inteles abia acum deosebirea dintre stigmate si stamine. 🙂
@simina: Si eu am inteles-o tot cu aceasta ocazie. Niciodata nu este prea tarziu ca sa inveti lucruri noi. Asta este unul dintre lucrururile care imi plac la o viata activa. 🙂
Da, si in bazarul din Istanbul erau mai multe feluri de sofran, dar ei erau mai cinstiti: prafului galbui ii ziceau “indian saffran” dar m-a asigurat ca “this is, in fact, turmeric”; am fost asigurat ca “turkish saffran”, cu toate ca nu era sofran veritabil, era sofran bun (chiar daca sunt un pic ca “taranul” din introducere totusi nu l-am luat). La final am plecat cu doua grame de sofran de Kashmir pe care am dat 15 lire, adica in jur de 8 euro.
Ceva sugestii pentru pastrare? Eu inca il in cutiuta (destul de) etansa in care a venit. Cam cat se poate pastra sofranul inainte sa inceapa sa-si piarda proprietatile?
@jollyca: Sofranul este foarte sensibil la lumina si umezeala. Daca il lasi in cutiuta lui si il tii undeva unde nu este nici lumina, nici umezeala (si nici peste 20-25°C), poate rezista si ani de zile. Sa nu uit, sofranul este usor “influentabil” de alte arome sau mirosuri. Daca schimbi cutiuta lui cu alt recipient, ai grija cum miroase, caci sofranul poate adopta mirosul cel nou si isi strica aroma.