Da, afirm cu tărie: ai nevoie şi de noroc pentru a petrece un concediu deosebit. Poţi alege o destinaţie despre care ai auzit doar lucruri bune, şi tptuşi să ai ghinion de vreme rea, de companie neplăcută, de hotel murdar, de locaţie aflată departe de punctele de interes, de mâncare proastă şamd. Eu am fost norocos, sau, mai bine zis, noroKOS, căci, deşi mergeam într-un loc despre care nu ştiam mai nimic, aproape totul a fost perfect, ca într-o poveste frumoasă.

Nu suport prea bine căldurile, iar în Grecia, în iulie-august, este infernal de cald. Silit de călduri, dar şi de programul de la serviciu, am fost nevoit să-mi planific concediul la sfârşitul lui septembrie, ceea ce corespunde cu ultima cursă charter pe care agenţiile române de voiaj o pot programa. Ultima cursă este mereu sub semnul întrebării, căci adesea locurile nu se completează, iar cursa se anulează. Cum spuneam mai sus, am fost norocos, căci această ultimă cursă a fost completă, iar eu am avut ocazia să petrec un concediu absolut deosebit.

Aş zice chiar că a fost de neuitat, căci l-am petrecut într-o insulă extrem de interesantă: Kos. Situată foarte aproape de Turcia, în arhipeleagul Dodecanez, Kos este o revelaţie, mai ales dacă alegi, cum am avut eu norocul s-o fac, un hotel situat în capitala insulei, un orăşel minunat, care poartă acelaşi nume cu insula. Kos, oraşul, este o adevărată bijuterie, curată şi îngrijită, extrem de echilibrată ca ofertă turistică. Un castel medieval frumos conservat, un port pitoresc, monumente antice greceşti şi romane, monumente turceşti, platanul plantat de (se spune) Hipocrate, o pieţişoară interesantă, sute de cârciumioare, baruri şi cafenele, mii de magazinaşe pentru turişti. Unele dintre acestea vând condimente, uleiuri, vinuri, dulciuri etc., aşa că a fost o plăcere să intru în ele.

Nu m-am mulţumit doar cu colindarea insulei, am dat o raita scurtă şi în insula Patmos, unde apostolul Ioan a scris Apocalipsa, şi în Turcia, la Bodrum, unde am vizitat, printre altele, un castel al Cavalerilor Ospitalieri, absolut senzaţional, poate chiar mai mare şi mai bine conservat decât toate cele pe care le-am văzut în Rhodos (insulă care a fost o perioadă sediul Ordinului Cavalerilor Ospitalieri).
Patmos: amfore antice, in care se pastrau uleiul de masline si vinul.
Mâncare interesantă, cu zeci de preparate, dintre care remarc specialitatea locală a Kos-ului, o brânză aromată cu vin, numită “krasotiri”, apoi “mirmizeli”, o salată din Kalymnos (o insulă din apropierea Kos-ului), celebrele salate de Kos (sau Cos, cum sunt cunoscute la noi), mult peşte şi fructe de mare, plus obişnuitele preparate greceşti ca souvlaki, gyros, stifado, saganaki, porc cu sos de mustar şi capere, pâine cu usturoi, branză haloumi cu menta, ficat de porc cu oregano şi multe altele. Nu uit nici de vinurile greceşti de masă, uşoare, bune şi ieftine.

Am cumpărat şi câteva condimente, împrospătându-mi stocurile sau completând lipsurile din cămară: seminţe de pin, şofran, seminţe de chimion, boabe de piper alb şi piper verde, boabe de sumac şi rădăcina uscată de curcuma.

Vizitez a cincea oară insulele greceşti, aşa că am avut ocazia să achiziţionez cam toate cărţile culinare care mă interesau… sau aşa credeam eu, căci am mai găsit câteva, şi am şi cumpărat două dintre ele: “Olive Oil- The secret of good health” de Nikos şi Maria Psilakis (aveam deja o carte despre uleiul de măsline grecesc, cea a lui Mirsini Lambraki, dar noua achiziţie mi se pare mai bine scrisă şi mai bine documentată) şi “Healthy Greek Food” de Alexos Valavanis (are descrieri detaliate ale ingredientelor tipice bucătăriei mediteraneene, plus descrieri ale efectelor lor nutriţionale, îndeajuns de tehnice ca să-mi trezească interesul, dar şi îndeajuns de profane ca să poată fi uşor înţelese).

Voi reveni cu articole detaliate în zilele următoare şi vă voi răspunde cu plăcere la orice întrebare. În final, vă recomand cu deosebită căldură Kos ca destinaţie de concediu. M-am simţit excelent şi am regretat enorm că am stat doar 7 zile. Încă 7 ar fi făcut ca acest concediu să fie ideal.

In aceeasi serie de articole:
Un concediu noroKOS – la masa cu pisicile
Un concediu noroKOS – Romanii si restul lumii
Un concediu noroKOS – De-ale sofranului
Un concediu noroKOS – Avanpremiera pentru Bodrun