Un pic de statistică: despre uleiul de măsline

Sunt îndrăgostit de acest aliment. Iubesc istoria sa, semnificatia si importanta pe care o are in zona mediteraneană, simbolistica sa religioasă şi filozofică, dar, mai ales, gustul şi aroma absolut deosebite şi atât de diferite de la un tip de ulei la altul. Îl folosesc ori de câte ori pot, şi îl folosesc din belşug. Pentru mine nu este doar un ulei pentru gătit, ci şi un condiment.


Vreau să vă prezint câteva date statistice referitoare la producţia de ulei de măsline, preluate din excelenta carte “Olive Oil” scrisă de Charles Quest-Ritson (editata de Dorling Kindersley Limited in 2006) şi completate, pe alocuri, cu ceea ce oferă Internetul.
Uleiul de măsline nu este unul dintre cele mai importante, cantitativ, dintre uleiurile vegetale. De fapt, el acoperă doar 2,2% din producţia totală de ulei alimentar. Cele mai importante uleiuri sunt cel de soia (27,3%), palmier (20,3%), rapiţă (14,4%) şi floarea-soarelui (12,2%). Cifra a fost şi pentru mine o surpriză; desigur, nu mă aşteptam ca uleiul de măsline să fie în primele trei, dar, chiar aşa, doar 2,2%?!
Cea mai importantă zonă de producţie pentru uleiul de măsline este, deloc surprinzător, cea din jurul Mării Mediterane. Referitor la totalul producţiei de ulei de măsline pe plan mondial, cei mai importanţi producători sunt, în ordine, Spania (38,1%), Italia (24,7%), Grecia (15,8%), Africa de Nord (7,4%), Orientul Mijlociu (7%), Turcia (3,4%) şi Portugalia (1%). Alte câteva procente sunt împărţite între mai multe ţări. Datele oferite de Wikipedia sunt diferite, chiar destul de mult, dar ordinea ţărilor se păstrează. Prefer însă să dau credit cărţii şi nu Internetului.
Surpriza, pentru mine, este lipsa Franţei din acest clasament. M-aş fi aşteptat să producă mai mult decât acel 0,2% cu care este creditată.
Altă surpriză, dar plăcută este, de pildă, faptul că uleiul de măsline se produce şi în… Japonia, China, şi Ucraina, chiar dacă în cantităţi extrem de mici, sub 0,1% din totalul mondial; sau faptul că în California, în Africa de Sud, Noua Zeelandă, Australia, Argentina şi alte câteva ţări din America de Sud, livezile de măslini încep să capete din ce în ce mai mare importanţă; chiar dacă, pe moment, producţia lor este insignifiantă, în total circa 0,5%, cred că în curând îşi vor mări semnificativ producţia.
La capitolul surprize pot aminti şi ţările de la Adriatică, adică Albania, Muntenegru şi Croaţia, care produc împreună 0,3% din total, adică mai mult decât Franţa.

În ce priveşte cei trei mari producători, Spania, Italia şi Grecia, uleiul extra virgin are o pondere de doar 20% din producţie în Spania, 78% în Italia şi 85% în Grecia. În cantităţi absolute, cele trei ţări au, în ordinea listată anterior, producţii medii de circa 800.000 tone (de la 300 de milioane de măslini cultivaţi), 600.000 tone, respectiv 400.000 tone (de la 150 de milioane de măslini). Trebuie să menţionez că măslinii au o productivitate diferită bianual, adică un an produc foarte bine, pentru ca anul următor producţia să fie mai mică, uneori atingând doar jumătate din recolta precedentă. În plus, toţi producătorii sunt tentaţi să exagereze cifrele, oferind date legate doar de producţia din anii buni. Mediile oferite de Charles Quest-Ritson sunt calculate ţinând cont de acest fapt, dar rămân, totuşi, aproximative.
Consumul mediu anual pe cap de locuitori este cel mai mare în Grecia, circa 23,7 litri, urmată de Spania, 13,6 litri şi Italia 12,3 litri. Marocul şi Algeria au şi ele un consum neaşteptat de mare, respectiv 11 şi 7 litri.
Nu se poate spune care tip sau marcă de ulei de măsline este cel mai bun. Acest aspect este extrem de complex. Sunt multe uleiuri foarte bune, fiecare pentru un anumit scop şi, mai ales, corespunzător gustului celui care îl apreciază.
Mie, de pildă, îmi place cel mai mult uleiul de măsline grecesc, obţinut din soiul de măsline Koroneiki, atotprezent în Grecia. Măslinele Koroneiki sunt mici, doar ceva mai mari decât boabele de mazăre; mie mi se par foarte gustoase, căci îmi plac măslinele sărate-amărui, dar alţii nu le suportă. Oricum, fiind atât de mici, nu sunt potrivite ca măsline de masă. Nu am gustat însă alte câteva sute de tipuri de ulei care îmi sunt total necunoscute, aşa că preferinţa mea se datorează în bună măsură şi lipsei de cunoaştere.
Se apreciază că italienii se pricep cel mai bine să-şi vândă uleiul şi că sunt cel mai bine organizaţi ca producţie, marketing, distribuţie şi chiar recunoaştere internaţională. De fapt, o parte importantă din uleiul extra virgin produs în Spania şi Grecia ia drumul Italiei, unde este îmbuteliat, ca atare sau în amestec cu alte uleiuri, şi comercializat sub mărci italiene.
Uleiurile spaniole şi greceşti sunt sensibil mai ieftine, la aceeaşi calitate, decât cele italieneşti, probabil fiindcă mâna de lucru şi cheltuielile de marketing şi publicitate sunt mai mici. Unele dintre cele mai scumpe uleiuri de măsline sunt cele franceze, deşi, din câte am înţeles, calitatea lor nu justifică întotdeauna acest nivel al preţurilor.
Cam atât, pe moment. Sper ca datele să vă fi părut interesante.
Sursa foto: www. dreamstime.com


  1. olivia spune:

    Nu stiu cum o fi cu productia si calitatea uleiului in alte tari,dar in Italia este la el acasa,din punct de vedere calitativ. De cand am descoperit proprietatile uleiului de masline,il folosesc la aproape orice,de la mancaruri, la tratamente naturiste,care dau rezultate optime. Chiar merita !!!

    • Radu Popovici spune:

      @Olivia: In toate tarile producatoare se gaseste ulei foarte bun. Eu il folosesc doar in bucatarie si sunt realmente indragostit de el. 🙂

  2. any spune:

    Buna ziua Radu,
    pot sa spun si eu ca ador uleiul de masline.
    Si mai sunt si norocoasa pentru ca avem ceva maslini din care in fiecare an facem atat ulei cat sa ne ajunga pentru consumul familiei.
    Intr-adevar e asa cum zici tu: productia e diferita de la an la an. O data la doi ani, productia scade la jumatate fata de anul precedent.
    Uleiul proaspat facut, trebuie lasat cateva zile sa „se aseze”, dar nimic nu te poate impiedica sa-l folosesti imediat la salate, etc.
    Cum imi place mie sa-l gust cand e proaspat?
    Pus pe farfurie, inmoi putin o felie de paine in el, pun sare si….nu mai zic nimic.
    Cu bine!

    • Radu Popovici spune:

      @any: Oh, si eu il mananc la fel, cu paine proaspata. Uneori mai pun sare, piper, poate putin oregano uscat, alteori putin ardei iute uscat si pisat. Te invidiez ca iti poti face propriul ulei. Mi-ar placea sa privesc acest proces, dar cel traditional, cu roti de piatra trase de magarusi, nu cel modern, in vase de inox.
      Uleiul de masline este una dintre „dragostele” mele alimentare. Mai am eu cateva, dar el este sus de tot in ierarhia preferitelor. 🙂

  3. nea'Mielu spune:

    nu stiu ce m-as face fara ulei de masline: salatele mele si painea, carnea si pestele pentru gratar.. fiecare vacanta petrecuta in grecia e o binecuvantare… pentru ca imi da ocazia sa imi umplu portbagajul :o)

    interesant pentru cititori cred ca ar fi sa faci si o clasificare a uleiurilor, cel putin pe baza etichetelor si cu referire directa la ce se gaseste la noi in comert. nu ma refer la branduri ci la tipul uleiului. de la extravirgin la sansa e cale lunga si in mod cert anumite uleiuri ar trebui cumparate doar pe post de combustibil..

    • Radu Popovici spune:

      @nea’Mielu: Am avut acum 3 ani un articol despre uleiuri, unde am cam acoperit clasificarea uleiurilor de masline. Sigur ca informatia de atunci era mult mai putina si nu ar strica o reluare a temei, cu mai multe detalii.
      Si eu iubesc acest aliment, viata mea ar fi mult mai saraca fara el.

  4. cristi-j spune:

    am uitat ceva … daca tot ai atins oarecum subiectul, am o idee pentru un alt articol. inainte se gaseau cam 2 feluri de masline : negre si verzi. acum in supermarket se gasesc 10-15 tipuri de masline varsate plus cele ambalate sub diverse forme. cred ca ar fi bine daca ai sti dinainte, dintr-o sursa independenta si de incredere despre ce e vorba si cum sunt (sau macar cum ar trebui sa fie) toate acele multe feluri de masline. (apropo de marea cantitate de informatie disponibila … hehehe)

  5. cristi-j spune:

    eu sunt putin curios de la ce a pornit un astfel de articol, ce te-a facut sa-l scrii.
    cred ca noi in romania si noi in europa (iar pe de alta parte si cei din america) avem de multe ori o imagine distorsionata asupra lumii, nu prea ne dam seama cat de mare si de diversa e lumea (inca mai e … hehehe), credem ca suntem buricu’ pamantului si toata lumea din lume e (sau ar trebui sa fie) ca noi. si de multe ori cand aflam date statistice despre tot felu’ , avem surprize … hehehe … 2,2 % pare intr-adevar foarte putin dar sunt convins ca sunt sute de milioane de oameni care probabil nici macar n-au auzit de uleiul de masline.
    pentru mine cea mai interesanta informatie a fost ca grecii consuma aproape dublu cat italienii (pe cap de locuitor)
    cand ai dat datele cu productia spaniei din care doar 20% e extra virgin m-am gandit sa te completez dar ai facut-o tu mai tarziu cand ai spus ca italia importa materie prima pe care apoi o prelucreaza, ambaleaza, comercializeaza ca ulei italian.
    „Altă surpriză, dar plăcută este, de pildă, faptul că uleiul de măsline se cultivă şi în… Japonia, China, şi Ucraina” … ce bine ar fi daca uleiul s-ar cultiva direct, ar fi mult mai simplu si probabil ar fi si mai ieftin in supermarket … hahaha

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Ce m-a facut sa scriu acest articol? O cantitate mare de informatie disponibila, plus dragostea mea pentru acest ulei.
      Bine remarcata greseala din text.. a fost hazlie pana la urma. 🙂

  6. TeoBucatar spune:

    Foarte interesant articolul, Radu. Am vazut recent un documentar in care se spunea ca o mare parte din uleiul de masline care ajunge pe piata este contrafacut, cu referire mai ales la cel din Italia, lucru care m-a cam dezamagit. Faceau legatura intre productia de masline si cantitatile de ulei vandute. Acum inteleg ca probabil diferenta o reprezinta importurile si poate lucrurile nu stau chiar asa cum sunt prezentate in documentar. Oare nu am putea cultiva si noi maslini in sudul tarii? Felicitari pentru articol.

    • Radu Popovici spune:

      @Sabin: „Olive Oil” a fost editata de Dorling Kindersley Limited in 2006. Nu mai stiu de unde o am. Este in limba engleza, deci ori am primit-o de la cineva, ori am cumparat-o de la un anticariat. O poti comanda, in mod sigur, pe net. Merita. 🙂

  7. simina spune:

    Interesant! Nu mi-as fi inchipuit ca fata de alte uleiuri de masa cel de masline este atat de putin consumat. Si pe mine ma surprinde Franta. As fi crezut ca produce la fel de mult ulei ca Italia. In mintea mea Grecia ar fi fost pe primul loc. Ce inseamna lipsa de informatie corecta.
    Multumesc pentru informatii, am citit articolul cu mare placere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.