Un pic de statistica: despre uleiul de masline

Sunt îndragostit de acest aliment. Iubesc istoria sa, semnificatia si importanta pe care o are in zona mediteraneana, simbolistica sa religioasa si filozofica, dar, mai ales, gustul si aroma absolut deosebite si atat de diferite de la un tip de ulei la altul. Îl folosesc ori de cate ori pot, si îl folosesc din belsug. Pentru mine nu este doar un ulei pentru gatit, ci si un condiment.
statisticaUlei2 - Un pic de statistica: despre uleiul de masline 1 - Retetele lui Radu

Vreau sa va prezint cateva date statistice referitoare la productia de ulei de masline, preluate din excelenta carte “Olive Oil” scrisa de Charles Quest-Ritson (editata de Dorling Kindersley Limited in 2006) si completate, pe alocuri, cu ceea ce ofera Internetul.
Uleiul de masline nu este unul dintre cele mai importante, cantitativ, dintre uleiurile vegetale. De fapt, el acopera doar 2,2% din productia totala de ulei alimentar. Cele mai importante uleiuri sunt cel de soia (27,3%), palmier (20,3%), rapita (14,4%) si floarea-soarelui (12,2%). Cifra a fost si pentru mine o surpriza; desigur, nu ma asteptam ca uleiul de masline sa fie în primele trei, dar, chiar asa, doar 2,2%?!
Cea mai importanta zona de productie pentru uleiul de masline este, deloc surprinzator, cea din jurul Marii Mediterane. Referitor la totalul productiei de ulei de masline pe plan mondial, cei mai importanti producatori sunt, în ordine, Spania (38,1%), Italia (24,7%), Grecia (15,8%), Africa de Nord (7,4%), Orientul Mijlociu (7%), Turcia (3,4%) si Portugalia (1%). Alte cateva procente sunt împartite între mai multe tari. Datele oferite de Wikipedia sunt diferite, chiar destul de mult, dar ordinea tarilor se pastreaza. Prefer însa sa dau credit cartii si nu Internetului.
Surpriza, pentru mine, este lipsa Frantei din acest clasament. M-as fi asteptat sa produca mai mult decat acel 0,2% cu care este creditata.
Alta surpriza, dar placuta este, de pilda, faptul ca uleiul de masline se produce si în… Japonia, China, si Ucraina, chiar daca în cantitati extrem de mici, sub 0,1% din totalul mondial; sau faptul ca în California, în Africa de Sud, Noua Zeelanda, Australia, Argentina si alte cateva tari din America de Sud, livezile de maslini încep sa capete din ce în ce mai mare importanta; chiar daca, pe moment, productia lor este insignifianta, în total circa 0,5%, cred ca în curand îsi vor mari semnificativ productia.
La capitolul surprize pot aminti si tarile de la Adriatica, adica Albania, Muntenegru si Croatia, care produc împreuna 0,3% din total, adica mai mult decat Franta.
statisticaUlei - Un pic de statistica: despre uleiul de masline 2 - Retetele lui Radu
În ce priveste cei trei mari producatori, Spania, Italia si Grecia, uleiul extra virgin are o pondere de doar 20% din productie în Spania, 78% în Italia si 85% în Grecia. În cantitati absolute, cele trei tari au, în ordinea listata anterior, productii medii de circa 800.000 tone (de la 300 de milioane de maslini cultivati), 600.000 tone, respectiv 400.000 tone (de la 150 de milioane de maslini). Trebuie sa mentionez ca maslinii au o productivitate diferita bianual, adica un an produc foarte bine, pentru ca anul urmator productia sa fie mai mica, uneori atingand doar jumatate din recolta precedenta. În plus, toti producatorii sunt tentati sa exagereze cifrele, oferind date legate doar de productia din anii buni. Mediile oferite de Charles Quest-Ritson sunt calculate tinand cont de acest fapt, dar raman, totusi, aproximative.
Consumul mediu anual pe cap de locuitori este cel mai mare în Grecia, circa 23,7 litri, urmata de Spania, 13,6 litri si Italia 12,3 litri. Marocul si Algeria au si ele un consum neasteptat de mare, respectiv 11 si 7 litri.
Nu se poate spune care tip sau marca de ulei de masline este cel mai bun. Acest aspect este extrem de complex. Sunt multe uleiuri foarte bune, fiecare pentru un anumit scop si, mai ales, corespunzator gustului celui care îl apreciaza.
Mie, de pilda, îmi place cel mai mult uleiul de masline grecesc, obtinut din soiul de masline Koroneiki, atotprezent în Grecia. Maslinele Koroneiki sunt mici, doar ceva mai mari decat boabele de mazare; mie mi se par foarte gustoase, caci îmi plac maslinele sarate-amarui, dar altii nu le suporta. Oricum, fiind atat de mici, nu sunt potrivite ca masline de masa. Nu am gustat însa alte cateva sute de tipuri de ulei care îmi sunt total necunoscute, asa ca preferinta mea se datoreaza în buna masura si lipsei de cunoastere.
Se apreciaza ca italienii se pricep cel mai bine sa-si vanda uleiul si ca sunt cel mai bine organizati ca productie, marketing, distributie si chiar recunoastere internationala. De fapt, o parte importanta din uleiul extra virgin produs în Spania si Grecia ia drumul Italiei, unde este îmbuteliat, ca atare sau în amestec cu alte uleiuri, si comercializat sub marci italiene.
Uleiurile spaniole si grecesti sunt sensibil mai ieftine, la aceeasi calitate, decat cele italienesti, probabil fiindca mana de lucru si cheltuielile de marketing si publicitate sunt mai mici. Unele dintre cele mai scumpe uleiuri de masline sunt cele franceze, desi, din cate am înteles, calitatea lor nu justifica întotdeauna acest nivel al preturilor.
Cam atat, pe moment. Sper ca datele sa va fi parut interesante.
Sursa foto: www. dreamstime.com

  1. olivia spune:

    Nu stiu cum o fi cu productia si calitatea uleiului in alte tari,dar in Italia este la el acasa,din punct de vedere calitativ. De cand am descoperit proprietatile uleiului de masline,il folosesc la aproape orice,de la mancaruri, la tratamente naturiste,care dau rezultate optime. Chiar merita !!!

    • Radu Popovici spune:

      @Olivia: In toate tarile producatoare se gaseste ulei foarte bun. Eu il folosesc doar in bucatarie si sunt realmente indragostit de el. 🙂

  2. any spune:

    Buna ziua Radu,
    pot sa spun si eu ca ador uleiul de masline.
    Si mai sunt si norocoasa pentru ca avem ceva maslini din care in fiecare an facem atat ulei cat sa ne ajunga pentru consumul familiei.
    Intr-adevar e asa cum zici tu: productia e diferita de la an la an. O data la doi ani, productia scade la jumatate fata de anul precedent.
    Uleiul proaspat facut, trebuie lasat cateva zile sa “se aseze”, dar nimic nu te poate impiedica sa-l folosesti imediat la salate, etc.
    Cum imi place mie sa-l gust cand e proaspat?
    Pus pe farfurie, inmoi putin o felie de paine in el, pun sare si….nu mai zic nimic.
    Cu bine!

    • Radu Popovici spune:

      @any: Oh, si eu il mananc la fel, cu paine proaspata. Uneori mai pun sare, piper, poate putin oregano uscat, alteori putin ardei iute uscat si pisat. Te invidiez ca iti poti face propriul ulei. Mi-ar placea sa privesc acest proces, dar cel traditional, cu roti de piatra trase de magarusi, nu cel modern, in vase de inox.
      Uleiul de masline este una dintre “dragostele” mele alimentare. Mai am eu cateva, dar el este sus de tot in ierarhia preferitelor. 🙂

  3. nea'Mielu spune:

    nu stiu ce m-as face fara ulei de masline: salatele mele si painea, carnea si pestele pentru gratar.. fiecare vacanta petrecuta in grecia e o binecuvantare… pentru ca imi da ocazia sa imi umplu portbagajul :o)

    interesant pentru cititori cred ca ar fi sa faci si o clasificare a uleiurilor, cel putin pe baza etichetelor si cu referire directa la ce se gaseste la noi in comert. nu ma refer la branduri ci la tipul uleiului. de la extravirgin la sansa e cale lunga si in mod cert anumite uleiuri ar trebui cumparate doar pe post de combustibil..

    • Radu Popovici spune:

      @nea’Mielu: Am avut acum 3 ani un articol despre uleiuri, unde am cam acoperit clasificarea uleiurilor de masline. Sigur ca informatia de atunci era mult mai putina si nu ar strica o reluare a temei, cu mai multe detalii.
      Si eu iubesc acest aliment, viata mea ar fi mult mai saraca fara el.

  4. cristi-j spune:

    am uitat ceva … daca tot ai atins oarecum subiectul, am o idee pentru un alt articol. inainte se gaseau cam 2 feluri de masline : negre si verzi. acum in supermarket se gasesc 10-15 tipuri de masline varsate plus cele ambalate sub diverse forme. cred ca ar fi bine daca ai sti dinainte, dintr-o sursa independenta si de incredere despre ce e vorba si cum sunt (sau macar cum ar trebui sa fie) toate acele multe feluri de masline. (apropo de marea cantitate de informatie disponibila … hehehe)

  5. cristi-j spune:

    eu sunt putin curios de la ce a pornit un astfel de articol, ce te-a facut sa-l scrii.
    cred ca noi in romania si noi in europa (iar pe de alta parte si cei din america) avem de multe ori o imagine distorsionata asupra lumii, nu prea ne dam seama cat de mare si de diversa e lumea (inca mai e … hehehe), credem ca suntem buricu’ pamantului si toata lumea din lume e (sau ar trebui sa fie) ca noi. si de multe ori cand aflam date statistice despre tot felu’ , avem surprize … hehehe … 2,2 % pare intr-adevar foarte putin dar sunt convins ca sunt sute de milioane de oameni care probabil nici macar n-au auzit de uleiul de masline.
    pentru mine cea mai interesanta informatie a fost ca grecii consuma aproape dublu cat italienii (pe cap de locuitor)
    cand ai dat datele cu productia spaniei din care doar 20% e extra virgin m-am gandit sa te completez dar ai facut-o tu mai tarziu cand ai spus ca italia importa materie prima pe care apoi o prelucreaza, ambaleaza, comercializeaza ca ulei italian.
    “Alta surpriza, dar placuta este, de pilda, faptul ca uleiul de masline se cultiva si în… Japonia, China, si Ucraina” … ce bine ar fi daca uleiul s-ar cultiva direct, ar fi mult mai simplu si probabil ar fi si mai ieftin in supermarket … hahaha

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Ce m-a facut sa scriu acest articol? O cantitate mare de informatie disponibila, plus dragostea mea pentru acest ulei.
      Bine remarcata greseala din text.. a fost hazlie pana la urma. 🙂

  6. TeoBucatar spune:

    Foarte interesant articolul, Radu. Am vazut recent un documentar in care se spunea ca o mare parte din uleiul de masline care ajunge pe piata este contrafacut, cu referire mai ales la cel din Italia, lucru care m-a cam dezamagit. Faceau legatura intre productia de masline si cantitatile de ulei vandute. Acum inteleg ca probabil diferenta o reprezinta importurile si poate lucrurile nu stau chiar asa cum sunt prezentate in documentar. Oare nu am putea cultiva si noi maslini in sudul tarii? Felicitari pentru articol.

    • Radu Popovici spune:

      @Sabin: “Olive Oil” a fost editata de Dorling Kindersley Limited in 2006. Nu mai stiu de unde o am. Este in limba engleza, deci ori am primit-o de la cineva, ori am cumparat-o de la un anticariat. O poti comanda, in mod sigur, pe net. Merita. 🙂

  7. simina spune:

    Interesant! Nu mi-as fi inchipuit ca fata de alte uleiuri de masa cel de masline este atat de putin consumat. Si pe mine ma surprinde Franta. As fi crezut ca produce la fel de mult ulei ca Italia. In mintea mea Grecia ar fi fost pe primul loc. Ce inseamna lipsa de informatie corecta.
    Multumesc pentru informatii, am citit articolul cu mare placere.

Dă-i un răspuns lui olivia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.