Unde nu te aştepţi…

Naser, restaurant sirian
Str. Dumitru Zosima nr. 86, Bucureşti
 

Prietenul şi tovarăşul meu de filmări, Jerome, a fost cel care mi-a povestit de Naser. M-a avertizat că acest restaurant sirian nu este în sine cine ştie ce, dar că mâncarea este foarte bună. Cum mă făcuse curios, iar bucătăria siriană mai are destule secrete faţă de mine, am decis să mergem într-o seară.

Naser înseamnă „triumfător” în limba arabă. Patronii sunt sirieni, bucătarul idem, iar meniul se remarcă prin absenţa oricăror băuturi alcoolice. Acest restaurant se poate „lăuda” cu câteva lucruri pe care nu le-am întâlnit în alte locuri.
 
În primul rând, arată aproape deplorabil de afară; nu că nu-ţi vine să intri, dar ai chef imediat să treci pe partea cealaltă. Nu este murdar, dar seamănă cu un bufet de acum 20 de ani.
Magazin in restaurantul Naser - Bucuresti
Al doilea lucru interesant, este că intrarea în restaurant se face printr-o… alimentară. În „antreu” există o vitrină plină cu frigărui, cărnuri tocate, „chiftele” de falafel gata preparate, doar să le pui în tigaie, cârnaţi de miel etc. Rafturile sunt pline de condimente, pate şi sosuri specific arăbeşti. Aviz celor care caută cardamom, curcuma, seminţe de pin, zahtar, ras-el-hanout, şofran, ienibahar, cuişoare, ghee şi multe altele. Deşi ciudată, această intrare în subiect, în care te loveşti de ingrediente mai întâi, nu m-a deranjat; chiar mi-a plăcut.
Magazin in restaurantul Naser - Bucuresti
Al treilea lucru ciudat este „sala de mese”. Arat exact ca o cantină. Este curată, dar nu există feţe de masă, mesele sunt acoperite cu o melamină cu nuanţe roz, iar scaunele sunt incomode. Cu toate acestea, mesele sunt pline ochi, iar clienţii par toţi mulţumiţi. Acest lucru m-a făcut să prind curaj şi să-i dau în continuare credit lui Jerome. Şi bine am făcut, veţi vedea în final…
 
Al patrulea lucru interesant a fost că am ţinut în mână cele mai urâte meniuri pe care le-am văzut vreodată: învelite în chiloţi de plastic, cu marginile foilor îndoite, pătate şi măzgălite cu diverse semne şi însemnări cabalistice.

Citeste si articolul →   Templul aromelor

Ceea ce scria în meniu era în proporţie de 90% ce găsisem în restaurantele libaneze prin care am fost până acum. Falafel, baba ganoush, fatoush, airan, tabouleh, hummus, kebe, labne, kebab… toate figurau la loc de cinste. Erau şi lucruri noi, ca mutabal (un fel de salată cu vinete, usturoi şi suc de rodie) şi musabaha (năut cu susan). Diferenţa mare era însă la preţuri. Nu-mi venea să cred ce ieftine erau toate. 
Platou cu gustari, restaurant Naser - Bucuresti
Eram 4 persoane şi am comandat pe săturate: un platou cu gustări (hummus, babaganoush, mutabaha, labne), murături foarte bune (sfeclă, castraveţi etc.), falafel, arais, tabbouleh şi kebab de oaie, lipii, plus ape minerale şi ceaiuri. Porţiile erau mari de tot, iar mâncarea excelentă, la nivelul oricărui restaurant libanez bun. De ce tot aduc în discuţie restaurantele libaneze? Pentru comparaţie. Bucătăria siriană pare să fie aproape identică cu cea libaneză. Cam aceleaşi mâncăruri, gătite la fel, cu aceleaşi ingrediente. Chiar nu-mi vine acum în cap alt cuplu de bucătării atât de asemănătoare, poate doar cele scandinave…
Gustari, muraturi, salata tabouleh - restaurant Naser, Bucuresti
Mi-am dat seama că Naser este un loc unde vii ca să mănânci foarte bine şi foarte ieftin. Atmosfera şi decorurile sunt vai de ele, mesele sunt incomode şi aglomerate, nu poţi discuta nimic mai intim, serviciul nu excelează, aşa că mănânci, te desfeţi, te saturi şi, la urmă, te miri cât de puţin ai de plătit. Tot ce am comandat, şi nu am fost în stare să terminăm ce era în farfurii, s-a ridicat la 85 de lei.
Kebab de oaie, restaurant Naser - Bucuresti 
Cred că varianta optimă ar fi să comanzi mâncarea şi să o iei acasă. Poţi astfel beneficia de capitolele la care Naser excelează (mâncare excelentă, porţii mari, preţuri mici) şi scăpa de cele unde nici măcar nu încearcă să se corecteze (atmosfera si serviciul).
Falafel, restaurant Naser - Bucuresti 
Al cincilea lucru interesant: Naser se închide devreme. Pe la 20:30 – 21:00 se dă stingerea, aşa că nu veniţi târziu şi nici nu pierdeţi vremea la masă cu discuţii inutile. Acestea vă împiedică să mâncaţi, şi orice aţi discuta, mâncarea de aici trebuie să primeze.
 
În concluzie: mâncarea: 5 puncte, serviciul: 2 puncte, atmosferă: 1 punct, porţii: 5 puncte, preţ: 5 puncte. 18 puncte din 25 posibile. Pare cam puţin, însă sunt puncte acumulate pe merit la cele mai importante trei criterii de apreciere: mâncare, porţii, bani. Naser mă face să îmi dau seama că nu am ales, poate, cele mai bune criterii de rating al restaurantelor. Din tot ce am „criticat” până acum, Naser are cele mai puţine puncte, dar nu am plecat nemulţumit, ci din contră… chiar mai mulţumit decât din alte locuri. Poate ar trebui să introduc un al şaselea criteriu, care să exprime inefabilul, acel sentiment de bunăstare spirituală şi fizică cu care te desparţi de un loc unde tocmai ai mâncat bine şi ieftin. O să mă gândesc la asta.

Mergeţi la Naser şi vă garantez că veţi mânca foarte bine, pe săturate şi ieftin. Să-i ţină Alah cât mai mult!

Citeste si articolul →   Pe ecran cu ProTV

Legenda:
0 puncte: execrabil / scump ca ochii din cap
1 punct: rău / mult prea scump
2 puncte: binişor / cam scump
3 puncte: mediu / preţ ok
4 puncte: bine / destul de ieftin
5 puncte: excelent / neaşteptat de ieftin


11 comentarii pe “Unde nu te aştepţi…

  1. Mihaela2 spune:

    E mult spus restaurant, tocmai datorita lucrurilor pe care le-ai remarcat si tu, Radu, si voi, cititorilor … insa eu cred ca tocmai asta ii da un farmec aparte. Iar mancarea este foarte buna si n-am patit nimic niciodata de la ea.

  2. Scabia spune:

    Am trecut ieri 16.08.2011 pe la firma in cauza si am ramas extrem de prost impresionat de calitatea umana a personalului de deservire cat si de unele dintre produsele solicitate. Am comandat produse nature pentru acasa si am fost lasat sa astept peste 25 min. ca intr-un final sa intreb despre ce este vorba, de ce se intarzie cu livrarea produselor si mi se spune ca sa astept ca bucataria este aglomerata. Pai daca am cerut pentru acasa produsele nature trebuia sa le fie clar ca nu le doresc preparate !!! Am primit intr-un final produsele si am plecat dupa un schimb de cuvinte nu prea placute cu personalul de serviciu. Seara am preparat la cald cele comandate dar cand sa ma asez la masa constat ca pachetul de lipii era mucegait. Chiar ca am explodat si cred ca am sa reclam cu prima ocazie la Protectia Consumatorului lipsa de bun simt atat a personalului cat si lipsa de interes pentru un comert curat si o alimentatie sanatoasa din partea patronului firmei. Rusineeee !!!

    • Radu Popovici spune:

      @Scabia: Imi pare rau ca ati avut o experienta neplacuta. Tineti cont ca articolul meu a fost scris in 2009, iar in mai bine de doi ani se pot intampla multe intr-un restaurant. Noi ne-am simtit bine, dar de atunci si pana acum este posibil sa se fi schimbat patronii, personalul, furnizorii etc. Desigur, aceste lucruri nu scuza o prestatie necorespunzatoare a celor de la „Naser”.

      Pe de alta parte, ca o curiozitate personala, ce anume produse „nature” ati comandat in acest restaurant? Cand am fost eu acolo, serveau, ca orice restaurant, mancare gatita, iar la intrare aveau un fel de magazinas de coloniale in care se vindeau, in general, produse pre-ambalate si carne pregatita pentru gratar si frigari.

    • Radu Popovici spune:

      @altemiro: Nu cred ca functioneaza la ei chestia cu rezervarile, daca pentru asta vrei un numar de telefon. Mai bine te duci direct, lumea nu sta mult acolo, ca nu are de ce. Infuleca, plateste si pleaca rapid. 🙂

  3. mihai2206 spune:

    Am fost si eu azi ca sa imi refac putin rezerva de condimente. Din fericire nu imi era foame pentru ca nu cred ca as fi trecut de prima impresie pentru a intra sa mananc acolo. Am vrut sa iau la pachet, gandindu-ma la recenzia ta, Radu, insa nu aveau nimic in frigidere. Un pustan arab cu look de „baietii dupa blocuri” morfolea intr-un lighean cu carne tocata. Pustanul poseda o romana foarte aproximativa si nu poseda alta limba de circulatie in afara de araba, asa ca am reusit cu greutate sa ii comunic cam ce vroiam de la el… La majoritatea intrebarilor a raspuns „nu”, inclusiv la „cardamom verde sau cardamom negru?”… Am reusit cu greu sa iau niste curcuma, cardamom macinat, seminte de pin, tahini, o cutie de halva, niste biscuiti cu susan si niste lipii de graham. Pretul comunicat suspect de repede de pustiulica a fost foarte rotund ceea ce ma face sa cred ca subtilitatile numerelor in romana il depaseau. Oricum niciun produs nu avea vreun pret pe el pentru vreun control, pe niciunul in afara de lipii nu scria nimic in romana, iar condimentele erau in niste cutiute de plastic pe care nu scria chiar nimic. Singura posibilitate de control: ochii si nasul din dotare. „Noroc” ca nu erau sigilate in niciun fel asa ca se puteau mirosi foarte usor… Vitrinele frigorifice inca goale ca si tot spatiul ala unde se vindeau produse alimentate ar fi facut cosmarul oricarui inspector sanepidist si deliciul bugetului statului…
    Recunosc ca, desi imi pare rau ca nu am apucat sa gust mancarea, nu cred ca voi mai intra vreodata acolo.

  4. Cristi Roman spune:

    Exact, si eu am avut de citeva ori aceeasi dilema, cind testam restaurante in Bucuresti: trebuia sa tin cont de criteriile pe care mi le-am impus, insa uneori…….parca nu se pupau treburile.

    • Radu Popovici spune:

      @Cristi Roman: Din pacate nici nu stiu cum sa-mi armonizez criteriile impuse cu realitatea, presupun ca nu pot exista criterii ideale, sau am nevoie de mult mai multa experienta ca sa le „inventez”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.