Naser, restaurant sirian
Str. Dumitru Zosima nr. 86, Bucureşti
 

Prietenul şi tovarăşul meu de filmări, Jerome, a fost cel care mi-a povestit de Naser. M-a avertizat că acest restaurant sirian nu este în sine cine ştie ce, dar că mâncarea este foarte bună. Cum mă făcuse curios, iar bucătăria siriană mai are destule secrete faţă de mine, am decis să mergem într-o seară.

Naser înseamnă „triumfător” în limba arabă. Patronii sunt sirieni, bucătarul idem, iar meniul se remarcă prin absenţa oricăror băuturi alcoolice. Acest restaurant se poate „lăuda” cu câteva lucruri pe care nu le-am întâlnit în alte locuri.
 
În primul rând, arată aproape deplorabil de afară; nu că nu-ţi vine să intri, dar ai chef imediat să treci pe partea cealaltă. Nu este murdar, dar seamănă cu un bufet de acum 20 de ani.
Magazin in restaurantul Naser - Bucuresti
Al doilea lucru interesant, este că intrarea în restaurant se face printr-o… alimentară. În „antreu” există o vitrină plină cu frigărui, cărnuri tocate, „chiftele” de falafel gata preparate, doar să le pui în tigaie, cârnaţi de miel etc. Rafturile sunt pline de condimente, pate şi sosuri specific arăbeşti. Aviz celor care caută cardamom, curcuma, seminţe de pin, zahtar, ras-el-hanout, şofran, ienibahar, cuişoare, ghee şi multe altele. Deşi ciudată, această intrare în subiect, în care te loveşti de ingrediente mai întâi, nu m-a deranjat; chiar mi-a plăcut.
Magazin in restaurantul Naser - Bucuresti
Al treilea lucru ciudat este „sala de mese”. Arat exact ca o cantină. Este curată, dar nu există feţe de masă, mesele sunt acoperite cu o melamină cu nuanţe roz, iar scaunele sunt incomode. Cu toate acestea, mesele sunt pline ochi, iar clienţii par toţi mulţumiţi. Acest lucru m-a făcut să prind curaj şi să-i dau în continuare credit lui Jerome. Şi bine am făcut, veţi vedea în final…
 
Al patrulea lucru interesant a fost că am ţinut în mână cele mai urâte meniuri pe care le-am văzut vreodată: învelite în chiloţi de plastic, cu marginile foilor îndoite, pătate şi măzgălite cu diverse semne şi însemnări cabalistice.

Ceea ce scria în meniu era în proporţie de 90% ce găsisem în restaurantele libaneze prin care am fost până acum. Falafel, baba ganoush, fatoush, airan, tabouleh, hummus, kebe, labne, kebab… toate figurau la loc de cinste. Erau şi lucruri noi, ca mutabal (un fel de salată cu vinete, usturoi şi suc de rodie) şi musabaha (năut cu susan). Diferenţa mare era însă la preţuri. Nu-mi venea să cred ce ieftine erau toate. 
Platou cu gustari, restaurant Naser - Bucuresti
Eram 4 persoane şi am comandat pe săturate: un platou cu gustări (hummus, babaganoush, mutabaha, labne), murături foarte bune (sfeclă, castraveţi etc.), falafel, arais, tabbouleh şi kebab de oaie, lipii, plus ape minerale şi ceaiuri. Porţiile erau mari de tot, iar mâncarea excelentă, la nivelul oricărui restaurant libanez bun. De ce tot aduc în discuţie restaurantele libaneze? Pentru comparaţie. Bucătăria siriană pare să fie aproape identică cu cea libaneză. Cam aceleaşi mâncăruri, gătite la fel, cu aceleaşi ingrediente. Chiar nu-mi vine acum în cap alt cuplu de bucătării atât de asemănătoare, poate doar cele scandinave…
Gustari, muraturi, salata tabouleh - restaurant Naser, Bucuresti
Mi-am dat seama că Naser este un loc unde vii ca să mănânci foarte bine şi foarte ieftin. Atmosfera şi decorurile sunt vai de ele, mesele sunt incomode şi aglomerate, nu poţi discuta nimic mai intim, serviciul nu excelează, aşa că mănânci, te desfeţi, te saturi şi, la urmă, te miri cât de puţin ai de plătit. Tot ce am comandat, şi nu am fost în stare să terminăm ce era în farfurii, s-a ridicat la 85 de lei.
Kebab de oaie, restaurant Naser - Bucuresti 
Cred că varianta optimă ar fi să comanzi mâncarea şi să o iei acasă. Poţi astfel beneficia de capitolele la care Naser excelează (mâncare excelentă, porţii mari, preţuri mici) şi scăpa de cele unde nici măcar nu încearcă să se corecteze (atmosfera si serviciul).
Falafel, restaurant Naser - Bucuresti 
Al cincilea lucru interesant: Naser se închide devreme. Pe la 20:30 – 21:00 se dă stingerea, aşa că nu veniţi târziu şi nici nu pierdeţi vremea la masă cu discuţii inutile. Acestea vă împiedică să mâncaţi, şi orice aţi discuta, mâncarea de aici trebuie să primeze.
 
În concluzie: mâncarea: 5 puncte, serviciul: 2 puncte, atmosferă: 1 punct, porţii: 5 puncte, preţ: 5 puncte. 18 puncte din 25 posibile. Pare cam puţin, însă sunt puncte acumulate pe merit la cele mai importante trei criterii de apreciere: mâncare, porţii, bani. Naser mă face să îmi dau seama că nu am ales, poate, cele mai bune criterii de rating al restaurantelor. Din tot ce am „criticat” până acum, Naser are cele mai puţine puncte, dar nu am plecat nemulţumit, ci din contră… chiar mai mulţumit decât din alte locuri. Poate ar trebui să introduc un al şaselea criteriu, care să exprime inefabilul, acel sentiment de bunăstare spirituală şi fizică cu care te desparţi de un loc unde tocmai ai mâncat bine şi ieftin. O să mă gândesc la asta.

Mergeţi la Naser şi vă garantez că veţi mânca foarte bine, pe săturate şi ieftin. Să-i ţină Alah cât mai mult!

Legenda:
0 puncte: execrabil / scump ca ochii din cap
1 punct: rău / mult prea scump
2 puncte: binişor / cam scump
3 puncte: mediu / preţ ok
4 puncte: bine / destul de ieftin
5 puncte: excelent / neaşteptat de ieftin