Mai înainte de orice, aş vrea să fac o precizare. Poate ar fi trebuit să fac asta la început, iar acest lucru nu face decât să arate slabele mele calităţi de sociolog. Încep să cred că sondajul meu nu este foarte relevant, căci am avut şocul să constat, chiar printre apropiaţii mei, că nu se ştie exact ce este un condiment. Ca atare, probabil că unii cititori nu au înţeles ce înseamnă „condimentat”…
 
Ca să încerc o definiţie, condimentul ar fi acel ingredient natural, vegetal, care conferă unui fel de mâncare (oricare ar fi acesta, chiar şi desert, sau băutură) gust, aromă, culoare şi textură, fără a fi predominant cantitativ şi nutriţional.

Ca majoritatea definiţiilor, şi aceasta este discutabilă. Căci multe condimente sunt în acelaşi timp şi legume, fructe, verdeţuri, sosuri etc. funcţie modul şi cantitatea în care sunt folosite într-o reţetă. Mai mult, despre multe dintre ele românul nici nu bănuieşte că ar fi condimente: nu este vina lui, ci a lipsei acute de informaţii şi a amatorismului multora dintre cei care se erijează, sau au fost prezentaţi de media, ca specialişti şi formatori de opinie. Condimente sunt şi scorţişoara, vanilia, pătrunjelul, măcrişul, măslinele, alunele şi citricele, ca să dau doar câteva exemple.

Mai mult, nu este prea clar care sunt diferenţele între „condiment”, „mirodenie”, „verdeţuri aromate” şi „miresme” care se mai folosesc în bucătărie, DEX-ul nu este nici el prea clar. Britanicii folosesc, de exemplu, termenul „spices” pentru fructe, seminţe, rizoni şi unele tulpini, şi termenul „herbs” pentru frunze şi tulpini (aici ar intra mentă, busuioc, rozmarin, mărar etc.). Revenind la limba română, probabil că „mirodenie” se potriveşte cu „spices”, „verdeţuri aromate” cu „herbs” (cred că am putea spune şi noi „ierburi”), „miresme” s-ar folosi doar în legătură cu ceea ce este doar foarte aromat, iar „condiment” ar putea defini, cumulat, „spices” şi „herbs”. Dar, cum nu sunt nici lingvist, nu pot să fiu sigur că deţin adevărul în această problemă.
 
Ca atare, termenul „condimentat” nu înseamnă doar iute, sau picant. Nu se referă doar la ardei iuţi, sau piper, şi nici la sare. Condimentat înseamnă, în primul rând, aromat şi gustos, gustul acoperind orice nuanţă de sărat, iute, dulce, acrişor şi amărui, ba chiar colorat, sau texturat în mod interesant.
Sunt aproape convins că unii dintre cititori au votat gândind termenul „condimentat” ca fiind similar cu „picant”. Probabil, de aceea unii au ales variantele „urăsc mâncarea condimentată” şi „nu prea îmi place”.
 Va place mancarea condimentata?
Chiar şi aşa, opţiunea cu cei mai mulţi votanţi a fost cea care declară „iubesc la nebunie mâncarea condimentată”. Toţi aceşti votanţi au înţeles, probabil, termenul condimentat ca având valenţe mai complexe decât „iute”. Procentul obţinut, 37% este surprinzător de mare, din punctul meu de vedere, pentru că nu mă aşteptam, sau, mai bine zis, nu speram la el. Acest vot este rezultatul faptului că oamenii încep să se informeze şi să experimenteze ingrediente noi. Probabil, aceşti cititori, ca şi mine, sunt dependenţi de condimente atunci când gătesc.

Următoarea opţiune, ca popularitate, a fost „îmi place foarte mult mâncarea condimentată”. Acest vot nu face altceva decât să sprijine şi să certifice opţiunea „la nebunie”.
Acelaşi lucru îl fac şi voturile acordate opţiunii „mult”, venită pe locul al patrulea în preferinţele cititorilor. Practic, cei care iubesc mult, foarte mult şi la nebunie mâncarea condimentată sunt 74% dintre cei care au votat. Aproape trei sferturi!

Opţiunea „un pic” a venit pe locul al treilea, cu 19% dintre voturile exprimate. Sincer, mă aşteptam ca numărul celor ce ezită încă între condimentat şi necondimentat să fie mai mare de atât. În timp, sunt convins că o parte a acestor cititori se va deplasa către „mult”. 

Cei care „nu prea” vibrează la mâncarea condimentată, sau care chiar „o urăsc”, ating împreună doar 7%. Sunt convins că unii au votat astfel fiindca au pus semnul egalităţii între „condimentat” şi „iute”. Dacă au făcut asta, este o confuzie larg răspândită şi voi încerca să îi conving de calităţile mâncărurilor condimentate.
Cei care au votat astfel cunoscând pe deplin semnificaţia termenului „condimentat”, cred că au unele probleme încercând reţetele postate de mine. Acestora le cer scuze pentru faptul că, probabil, nu găsesc pe acest blog exact ceea ce şi-ar dori. Cea mai mare satisfacţie a mea ar fi să-i conving ca măcar să încerce unele condimente, indiferent că iau, sau nu, reţetele de pe blogul meu.
De fapt, cam acesta mi-ar fi rolul: să stârnesc curiozitatea scepticilor…