Varza de Bruxelles
Varza de Bruxelles (Brassica oleraceae) este inrudita cu varza salbatica si este cultivata pentru dimensiunile mici (in general intre 2,5 – 4 cm diametru), ceea ce o face sa semene cu niste verze in miniatura. Numele ii este dat de locul de provenienta, si nu datorita faptului ca ar fi populara in Bruxelles.

Scurt istoric
Varza de Bruxelles si-a castigat, incepand cu secolul al XVI-lea, o mare popularitate in sudul Tarilor de Jos, de unde s-a raspandit in toata Europa si apoi in Lumea Noua. Se culege manual si este socotita in multe tari ca fiind o leguma de iarna. Se prepara cel mai adesea fiarta, prajita sau in supe.
Contine mari cantitati de vitamina A si C, acid folic si fibre. Mai mult, se presupune ca protejeaza impotriva cancerului la colon, datorita continutului de sinigrina.
Varza de Bruxelles trebuie gatita cu mare atentie; gatita mai mult decat trebuie elibereaza compusi de sulf cu un miros distinct, foarte neplacut. Daca este gatita in mod corect, are un gust delicat. Multi considera ca cel mai bun gust al sau este obtinut doar in lunile ianuarie si februarie, dupa ce planta a fost expusa o perioada la frig.

Varza de Bruxelles este numita dupa capitala Belgiei unde se crede ca a fost cultivata pentru prima oara. Originea ei este incerta, dar primele date despre existenta sa provin dein sec. XVI. Este una dintre putinele legume originare din nordul Europei.

A fost introdusa in Anglia si Franta abia in secolul XIX de unde a ajuns in Lumea Noua prin intermediul colonistilor. Thomas Jefferson este cel creditat a fi introdus varza de Bruxelles pe teritoriul american. El ar fi adus planta in 1821, de la Paris.
Varza de Bruxelles seamana perfect cu o varza in miniatura; desi gustul e similar, textura sa este mai densa iar aroma mai blanda.

Cand se cumpara, se aleg verzele compacte, de culoare verde aprins. Varza de Bruxelles proaspata se vinde racita, la temperatura camerei frunzele ei ingalbenindu-se rapid. Frunzele galbene si vestede sunt semn de batranete sau de manipulare gresita. Verzele vechi au un miros puternic de varza. Se ales verze de dimsnsiuni cat mai uniforme, care se gatesc la fel de repede. Evitati verzele moi sau pufoase.

Verzele de Bruxelles nu se curata si nu se spala inainte de a fi stocate; doar frunzele galbene sau lovite pot fi indepartate. Daca atunci cand le-ati cumparat verzele erau ambalate in folie, indepartati folia, examinati-le si indepartati orice parte ce pare deteriorata, se reacopera cu folie si se tine in frigider. Daca verzele nu sunt proaspete, mai bine nu le cumparati. Verzele proaspete rezista la rece 3-4 zile.

Preparare
Metoda cea mai uzitata pentru a prepara varza de Bruxelles este sa se taie intai baza, impreuna cu ramasitele de tulpina, apoi se se decojeasca foile de la suprafata care sunt pe cale sa se desprinda dupa aceasta operatie. Pe baza se aplica doua taieturi, in crucis, ca sa se patrunda mai repede.

Pentru a le fierbe, se foloseste o cana de apa pentru fiecare cana de verze de Bruxelles. Se da apa rapid in clocot, intr-o oala mare, se adauga verzele, se da din nou rapid apa in clocot, se acopera oala si se fierb pana ce devin fragede, dupa care se scurg.
La microunde, pentru 250g de varza, se adauga 1/4 cana apa, se pun ambele intr-un vas de sticla sau plastic, se acopera vasul si se gatesc intre 4 si 8 minute, functie de marimea verzelor.

In aburi, verzele de Bruxelles se gatesc usor, intr-o cantitate mica de apa. Aceasta metoda evita pierderea substantelor nutritive prin dizolvare in apa, ca si eliberarea de mirosuri neplacute in cazul in care leguma este gatita mai mult decat trebuie. Ele se asaza in sita de deasupra apei clocotite, se lasa 1-2 minute, dupa care se ridica capacul steamerului ca sa se disperseze mirosul de sulf, se acopera din nou si se gateste alte 6-12 minute. Se incearca din cand in cand cu furculita daca sunt facute. Sunt gata cand sunt fragede.

Varza de Bruxelles se poate consuma si cruda, mai ales daca a fost depozitata in prealabil, la rece, 1-2 zile. De obicei se oparesc rapid, se scurg si se pun in apa rece, ca sa se racoreasca, dupa care se scurg din nou.