Am primit de la Delaco un pachet cu cateva produse interesante, cu rugamintea de a le testa in cateva retete. Colaborez cu Delaco de mai multe vreme, in special la evenimentele sustinute de mine, si am ajuns sa fiu destul de bine familiarizat cu produsele distribuite de aceasta companie.
Printre produsele primite mi-au atras atentia doua tipuri de branza: mozzarella si Grana Padano, aceasta din urma intrata de curand in gama produselor Delaco.
Recunosc ca nu ma omor dupa vinete. Nu ma incanta prea mult nici gustul si nici textura lor. De aceea nici nu gatesc cu ele decat rareori, si atunci doar retete pe care le aleg cu grija. Inspirat de cele doua tipuri de branza pomenite mai sus, m-am hotarat sa prepar o varianta a retetei italiene melanzane alla parmigiana, interpretata ceva mai liber.
Bucatarie: Retetele lui Radu
Dificultate: usor
Cantitate: 4-6 portii
Timp de preparare: 20 minute
Timp de gatit: 30 minute
Ingrediente:
3 vinete
sare
ulei de masline
piper negru, proaspat macinat
200 g branza mozzarella de la Delaco, tocata
100 g branza Grana Padano de la Delaco, rasa
100 g bacon, tocat
800 g rosii tocate, din cutie
2 foi de dafin
30 g rosii uscate
1 ceapa, tocata marunt
4 catei de usturoi, tocati
1/2 pahar de vin sec rosu
1/2 pahar de fond de legume
1-2 lingurite de zahar
1/2 lingurita de boia afumata
1 lingura de pesmet
1/2 legatura de patrunjel proaspat, tocat
Instructiuni:
Se taie vinetele rondele subtiri de 5-6 mm. Se intind pe prosoape de hartie si se sareaza, ca sa elimine apa, care are un gust usor amarui. Se lasa vinetele sa stea 10 minute, apoi se tamponeaza cu alte servetele de hartie. Se ung apoi cu putin ulei de masline.
Intre timp se scurg conservele de rosii: sucul scurs se pune deoparte.
Se unge un platou ceramic cu ulei de masline. Se pudreaza cu putin pesmet, ca sa fie captusit cu un strat subtire, absorbant de lichid.
Se incinge putin ulei intr-o tigaie mare si se prajeste baconul 2-3 minute, pana ce se rumeneste frumos. Se scoate din tigaie si se pune deoparte, pe prosoape de hartie.
Se incinge cuptorul la 180 °C.
Se incinge un gratar, la foc mediu-iute. Se frig rapid, cate 1 minut pe fiecare fata, rondelele de vanata. Cand au capatat urmele sepcifice de gratar, se transfera in platou.
Se asaza un strat de rondele de vanata, partial suprapuse; peste acestea se pune jumatate din cantitatea de rosii tocate, o treime din cea de mozzarella si de Grana padano, ca si jumatate din cea de bacon, toate distribuite cat mai uniform pe stratul de vinete.
Se repeta operatiunea si se asaza apoi ultimul strat de vinete. Peste acesta se presara mozzarella si Grana Padano.
Se transfera platoul in cuptor si se gateste 15-20 de minute, pana ce cantitatea de lichid lasata de vinete, rosii si mozzarella a scazut mult, iar branza de la suprafata s-a topit si s-a rumenit.
Intre timp se prepara un sos de rosii. In tigaia in care a fost prajit baconul se adauga ceapa si se sareaza. Se gateste la foc mic 4-5 minute, pana se inmoaie si se face translucida. Se adauga usturoi si se continua 1 minut.
Se adauga boiaua afumata, foile de dafin, vinul, zaharul, fondul si lichidul scurs de la rosii si se da in clocot. Se adauga rosiile uscate si se amesteca bine. Se mijoteaza mixtura pana ce se ingroasa putin. Se adauga patrunjelul tocat si se amesteca.
Se servesc vinetele stropite cu sos, presarate cu o cantitate suplimentara de branza Grana Padano rasa fin, si ornate cu frunze de patrunjel proaspat.
Daca doriti sa insotiti preparatul cu un pahar de vin, alegeti un vin rosu, nu foarte robust.
Note:
Sosul are culoarea rosie-inchisa, aproape bruna, din cauza rosiilor uscate. Acesta este un ingredient optional; pur si simplu aveam un plic in casa si am vrut sa experimentez. Sunt cu adevarat foarte gustoase, dar, din pacate, nu au un efect benefic asupra culorii sosului.
Sfatul meu este sa curatati de coaja vanata, inainte de a o gati. Coaja nu va fi niciodata la fel de frageda ca pulpa vinetei, si o sa o simtiti intre dinti, sau va veti lovi de ea incercand sa “taiati” vinetele cu furculita. Eu am lasat cojile, caci vanata arata mai bine in fotografie. Nefiind un preparat aspectuos, am incercat sa ma folosesc de orice amanunt care ar fi putut aduce un plus de culoare.
Vanata poate fi taiata dupa cum va doriti: fie rondele, fie felii, pe lungimea ei. Alegeti insa o grosime de circa 5-10 mm, ca sa se gateasca mai rapid.
In unele variante ale retetei originale italiene, sosul de rosii se adauga direct in platou, peste vinete si branzeturi. Eu am ales sa servesc sosul separat, fiindca mixtura de vinete (desi scurse de apa), rosii tocate si mozzarella mi s-a parut deja foarte umeda.
Stiu ca o sa para ca vreau sa te conving si sa te fac sa-ti placa vinetele dar nu-i asta, pur si simplu ma bucur de cat de mult mi-a placut mancarea … hahaha
Eu am o idee ca cel putin jumatate dintre cei care spun ca nu le place o mancare au nevoie de inca o incercare cu doua conditii, incercarea sa fie cu gustul de adult nu cu amintirile din copilarie si mancarea sa fie gatita bine. Asa cum ai spus si tu de curand, cand li se ofera ceva bine gatit si in plus trec peste eventuale prejudecati, multi descopera ca de fapt le place mancarea. Am un exemplu in familie, o persoana care spune ca nu mananca lactate, lapte, iaurt, smantana si orice branza inafara de telemea si branza de burduf. Nu-i plac. Dar nu stie ca de fapt de multe ori a incercat asa ceva, fara stirea ei, in mancaruri, sosuri sau deserturi. Si i-a placut … hahaha
Trecand peste aceasta paranteza, am vrut de fapt sa spun ca am facut „Baingan bartha” si daca iti place zacusca si mancarea indiana e imposibil sa nu-ti placa asa ceva pentru ca e de fapt un fel de zacusca indiana. Eu am pus si naut pentru un plus de textura si servita cu ceva naan sau roti si cu o raita e absolut grozava, o masa in sine in care se intampla atat de multe, atat de complexa din punct de vedere al aromelor si texturilor. Am mai facut de cateva ori dar parca de fiecare data sunt surprins de cat de buna e.
Deci, inca o data, nu vreau sa te fac sa-ti placa vinetele … hahaha
@cristi-j: Vinetele imi plac in mod moderat. Nu-mi displac, doar ca nu ma omor dupa ele.
Am facut si eu un fel de zacusca picanta, cu adaus de fasole si a fost foarte buna.
Deci, nu trebuie sa ma convingi d enimic. Mananc vinete, doar ca, in afara de cateva chestii, nu sunt prima mea alegere.
O alta pasiune recenta sunt rosiile 🙂 macar din acestea vara gasesc vreo 10 soiuri de la cere verzi la cele de crimea care imi plac tare, daca voi avea timp si spatiu….vreodata o sa fac o mica gradina doar cu multe specii de vinete, rosii si dovlecei, 🙂 visul oricarui bucatar …
@Sylvia: Esti norocoasa… Prietenul meu Costel Clipescu a avut sansa vara trecuta sa lucreze o luna in Franta, langa Toulon. Nu mi-a venit sa cred ce mi-a povestit despre varietatea de legume, peste si fructe de mare disponibile pe piata. Visul oricarui bucatar este sa lucreze cu ingrediente de calitate. Ce se gaseste in Romania este departe de orice astfel de vis, din pacate.
Radu :))) ai mare dreptate cu gusturile, eu am descoperit destul de curand cateva retete cu vinete care imi plac mult si cateva specii de vinete pe care nu le stiam 🙂 . La Castelul unde lucrez se regaseste destul de des in meniu ca si garnitura sau in milles-feuilles cu dovlecel si ardei copt sau gratinate, la gratar, etc . Mie imi place mult cea alba cu mov , tarcata, italiana.
@Cristi-j stiu sortimentele de care vorbesti, eu locuiesc in Franta dar in orasul unde stau eu nu se gasesc , taaaare mi-ar placea sa le lucrez si degust :). Aici gasesc vanata mica si rotunda, cea alba, cea in degradé cu mov , vineta lunga si subtire mov inchis si cea clasica, nu e rau dar e departe de ce ar putea sa fie 🙂
Si mie mi se pare ca daca ai vinete nu mori de foame si, foarte important, nici de plictiseala – pentru ca sunt atatea moduri de a le prepara! Cat despre reteta asta, da, am facut si eu ceva similar de vreo doua ori si cam atat… asta pentru ca, pe de o parte, tin mult la a testa retete cat mai diverse si din toate colturile lumii (si, guess what, nu avem timp sa le incercam pe toate, iar daca mai si repetam din ele…
Iar pe de alta parte, rezultatul e delicios, nu zic, dar parca efortul de a-l produce e cam mare fata de ce iese… asa sunt eu, cu lenea in frunte 🙂
@Mihaela2: Bataie de cap cand cuptorul face 80% din treaba de unul singur? Chiar ca lenea e in frunte. 🙂
nu am incercat aceasta combinatie inedita, dar imi place cum a iesit si sigur o voi pregati cat de curand 😉
@tanase: Este inedita la noi, poate, ca prin alte parti este ceva traditional. Dar este gustoasa, intr-adevar.
@Sylvia & @radu : E un pic cam neplacut ca in Europa suntem obisnuiti cu imaginea oarecum standardizata pentru vinete dar de fapt exista mii de varietati si o mare diversitate de forme, marimi si culori (alb, galben, verde, patat, purpuriu, mov, vinetiu, negru).
Textura e uneori un mic mai greu de apreciat, chiar si pentru mine, dar imi place gustul si imi place contrastul dintre coaja si miez, sigur ca uneori e nevoie sa cureti coaja dar pe cat posibil imi place sa o pastrez.
Radu pentru mine vinetele sunt o incantare a naturii 🙂 nu neaparat culoarea lor dar textura si gustul, le folosesc adesea in mille-feuille de legume, coapte si umplute cu risotto sau orez , cred ca au un mare potential Reteta ta e superba , combinatia vanta cu cascaval e una distre cele mai gurmande.
@Sylvia: Iarta-ma ca nu-ti imparteasc entuziasmul pentru vinete. Stii cum este, preferintele nu au bnimic de-a face cu logica.
In ce priveste reteta de fata, imi place. Cum spuneam, gatesc vinete doar in combinatii alese cu mare grija. 🙂
Mi se pare ca sunt cam multe alimente si ingrediente dupa care nu te omori si care nu te incanta si recunosc ca asta mi se pare cam ciudat … hahaha
M-am gandit sa iau putin apararea vinetelor. Pentru mine salata de vinete a fost dintotdeauna una dintre mancarurile favorite si in timp au inceput sa-mi placa tot mai multe mancaruri cu vinete. Iar daca mai pun la socoteala si faptul ca sunt originare din India iar mancarea indiana e pe primul loc si apar des in bucatariile arabe si mediteraneene care imi plac mult, e cam greu sa nu-mi placa vinetele … hahaha
Salata de vinete + Zacusca / Melanzane alla parmigiana / Ratatouille / Baba ganoush / Imam bayildi + Karniyarik / Musakka / Vinete umplute la cuptor (din diverse tari si cu diverse umpluturi) / Vinete pane cu diverse dipuri / Baigan bartha / Kathirikkai sambar / Curry verde de pui cu vinete thailandeze / Tocana de vinete cu naut / Brinjal sambal sau Sambal terung … si inca destule altele . Care dintre ele nu-ti place ? hahaha
@cristi-j: In afara de salata de vinete si zacusca… Nu pot sa zic ca nu suport preparatele listate de tine, dar niciunul dintre ele nu ar figura printre primele mele optiuni intr-un meniu.
Coaja se pastreaza la vinetele care cresc in climate mai umede. Cu cat climatul este mai uscat, cu atat coaja este mai tare si mai… necomestibila. Vinetele noastre sunt undeva la limita; ca sa fiu sigur, in general prefer sa le curat coaja.
Ca textura imi plac doar vinetele thailandeze, cele crocante. In rest, nu prea; textura este motivul pentru care nu sunt in mare prietenie nici cu dovleceii sau zucchinii.
In ce priveste culorile, stiu asta de mult timp. Ce folos, insa, daca la noi se gasesc aproape exclusiv doar patlagele vinete?