Este o reteta condimentata si racoritoare, un fel de alternativa la celebra salata raita (preparata din iaurt si castraveti), asezonata cu un ulei aromat, numit baghaar.
Bucatarie: indiana
Grad de dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 5 minute
Timp de gatit:15 minute
Ingrediente:
1 cana cu iaurt
1 lingurita de sare
1 vanata medie, taiata rondele subtiri
2/3 cana cu ulei de floarea-soarelui
1 lingurita de seminte de chimion
6 ardei iuti rosii, uscati
Instructiuni:
Se pune iaurtul intr-un castron si se bate cu o furculita. Se adauga sarea si se amesteca bine. Se transfera apoi intr-o salatiera.
Se incinge uleiul intr-o tigaie mare. Se adauga rondelele de vanata si se prajesc, in transe, la foc mediu, intorcandu-le ocazional, pana ce incep sa se rumeneasca. Se scot din tigaie cu o spumiera si se scurg de excesul de ulei pe prosoape de hartie. Se pastreaza la cald.
Dupa ce toate rondelele de vanata au fost prajite, se micsoreaza flacara si se adauga semintele de chimion si ardeii iuti in uleiul ramas in tigaie. Se prajesc 1 minut, amestecand constant. Se obtine astfel un baghaar (ulei aromat si condimentat).
Se pun rondelele de vanata pe un platou si se toarna iaurtul peste ele. Se toarna apoi deasupra uleiul cu seminte de chimen si ardei iuti. Se serveste imediat.
si astea ne-au lasat pe cap 😀 ? mai mai,da’ silitori mai suntem !:D
turcii sunt meseriasi in a prepara vinata in 40 de feluri,iar noi romanii (adica si eu) suntem lesinati dupa retetele lor.indiferent ca sunt coapte,fripte,fierte,pasate ,cu sos,fara sos,murate … uite acum rad si mustacesc : ce bine… ca ne-au cotropit !
@Carmen-Ana: Pe langa spaga, mismas, bacsis si alte “obiceiuri”, ne-au adus si multe feluri de mancare dementiale. 🙂
eu fac varianta de aici: http://www.quickindiancooking.com/2007/08/09/staying-cool-with-aubergine-raita/
e un pic diferita de a ta(nu adaugi ulei condimentat di adaugi condimetele usor prajite in iaurt), insa iese foarte bine. Daca faci insa cum zice acolo nu iti ramane nici un atom de ulei la sfarsit… de aici nedumerirea mea.
Raita poate fi cu orice legume, nu doar cu castraveti.
Pofta buna!
problema e ca am incercat… si nu prea ma prind cum poti praji vinetele ca lumea si sa iti ramana totusi uleiul ne-ars. Poate doar daca folosesti foarte mult ulei (deep-fry?)… caz in care pastrezi doar o mica parte la sfarsit pentru condimentare cu cumin..? asa n-am incercat ce-i drept.
@dan: Pai, sigur ca este vorba despre deep-fry, doar se foloseste o cantitate maricica de ulei, cam 160 ml (2/3 cana). In ce proveste link-ul dat de tine, acolo este o reteta de vinete insotite de raita, extrem de racoritoare si gustoasa. Varianta mea le alatura baghaar-ului; este o varianta ce poate fi mai picanta. Ambele variante sunt super, ca mai toata bucataria indiana, una dintre preferatele mele.
ai facut tu asa ceva? sa prajesti cuminul (sau orice) in uleiul in care ai prajit vinetele? am doua dubii legate de chestia asta: intai, ca vinetele absorb cam cit ulei le dai. Iar daca le prajesti in mai mult ulei decit vor absorbi, uleiul ala care ramane va fi cam ars; nu prea vad cum merge sa-l pui in mancare. Poate imi scapa mie ceva…?
@dan: Da, am facut asa ceva, si nu doar eu. Au mai incercat si altii reteta. Am prajit chimenul in uleiul ramas dupa ce am prajit vinetele. Nu le lasi sa absoarba cat le tin balamalele, le lasi doar cat se rumenesc putin, la foc destul de viu, adica nu au nevoie de prea mult timp. Uleiul nu are nici el timp sa se arda. Incearca si ai sa vezi ca-ti iese.
Da aveti dreptate, exista multe feluri comune celor trei popoare. De exemplu raita si biryani care sunt comune atat arabilor cat si indienilor.
@Hooda: Sunt extrem de multe feluri comuna… Ce sa mai zicem de pilaf (la indieni: pulao), chiftele (kofte) si atatea altele?
Eu fac ceva asemanator cu reteta postata, e un fel de mancare arab, sosul il fac cu menta verde, usturoi, iaurt, lamaie, piper pe care il torn peste vinetele prajite.
@Hooda: Da, atat arabii, cat si indienii, au preluat multe retete de la persani, iar arabii au preluat si de la indieni. Cine stie, poate ca aceasta reteta a urmat si ea intortocheata cale a filiatiei dinspre persani spre arabi + indieni, sau direct dinspre indieni catre arabi.
Poate ca discutiile despre onomastica si calitatea ingredientelor ar merita un capitol separat. Într-atît de mare e harababura.
Trebuie sa spun ca cimbrul de gradina e de negasit în Japonia. De aceea, folosesc origan. Logic, “thyme” (cum ar veni, cimbrisor sau lamîioara) ar fi fost mai aproape de ceea ce-mi doresc. Dar de cîte ori am cumparat, am dat de ceva imposibil de folosit. Are un miros atît de violent, încît, cel putin mie îmi miroase a mucegai. Nici la subdozare nu scap de el. Parca ar fi un amestec de salvie, rozmarin si dafin prost. Cum ziceam, folosesc origan în loc de cimbru de gradina. Am cumparat un plic de “oregano”, iar cînd l-am deschis, am gasit pleava de coriandru, amestecata cu frunza de coriandru. Pe semne, cazaturi de la masina de decorticat, maturate si puse în pungi. Aspectul nu diferea mult de origan. E doar nitel mai argintiu, mai afînat, cam ca maghiranul. Şi nu era de la un distribuitor minor, ci de la un ditamai colosul. Acuma, nu le pot cere japonezilor sa fie chiar experti în condimente, întrucît bucataria japoneza nu este una a aromelor puternice. Dar deosebirea era flagranta. Sa-l reclam, nu-mi venea. Asa ca-l folosesc si eu în proportii mici, ca aroma ascunsa, în aluaturile de cîrnati si de sarmale.
Cred ca multe tepe îsi iau importatorii japonezi, iar, în lipsa unui specialist în mirosuri, le pun în vînzare fara prea mari scrupule, bazîndu-se si pe lipsa de expertiza a cumparatorului.
Exact! DEX a fost întocmit în perioada de “austeritate culinara”. Iata cum înca mai platim autarhia regimului comunist, la 20 de ani de la prabusire.
Si inca asta nu e tot. Confuzii sunt si cu cimbru, menta, coriandru, scortisoara, piper. Pentru lemongrass si wasabi nu aveam nume in fondul lingvistic, dar si unde aveam, s-au facut “adoptii” din engleza, asa cum le-a tunat importatorilor sa scrie pe ambalaje. De pilda, ruccola, desi exista denumirea voinicica… si mai sunt si alte cazuri.
Aoleu! Acum gasii aici ca pe turceste cuminul e kimyon. Ai dreptate. E ca si cu tigla si caramida. Ambele vin din turca, numai ca sensul e pe dos. Poate de aceea ar fi mai nimerit sa-l numim: fie cumin (pronuntat cumin) ca în engleza (fie ea britanica sau indiana) fie sa-i zicem chimion turcesc, ca în antebelic. Pentru ca daca-l lasam chimion, se va confunda întotdeauna cu chimenul.
Pai, trebuie sa ne certam cu DEX-ul, mai intai, probabil. De aia zic ca e confuzie. Trebuie sa-si bage nasul un specialist in botanica si sa aranjeze lucrurile.
Stai nitel, sa ne-ntelegem. Chimen e totuna cu chimion. Chimen e în sud, chimion în ardeal. Uneori i se spune si secarica, iar în trecut se folosea la prepararea rachiului omonim.
În schimb, cuminul este o cu totul alta umbelifera, foarte înrudita cu chimenul, are semintele identice, si nu-ti dai seama de diferenta pîna nu strivesti între masele cîteva seminte. Cuminul este unul din componentele importante din multe feluri de curry. Nelipsit din amestecul garam masala. Ia de curiozitate un pliculet/ flacon pe care scrie indubitabil cumin, si te vei îndragosti de el. Mirosul e mai puternic decît cel al chimenului. Te va surprinde însa ca nu are iuteala chimenului, iar aroma e ceva mai greu de descris. E ceva mai… “animalica”.
Unul este Carum carvi (chimen), celalalt este Cuminum cyminum (chimion), plus mai sunt alte vreo 2-3 varietati, toate inrudite, toate din Apiaceae (Laserpitium siler, Trachyspermum ammi, Bunium persicum). Tocmai spuneam ca exista multe confuzii, mai ales ca unii mai numesc si feniculul “chimen dulce”.
Cuminul este numit chimen, celalalt este chimion. Cel putin asa am intalnit in toate lucrarile culinare ce descriu condimente.
Radu, uite o idee. La vara poate ar merita încercat, pe lînga chimen, putin cumin (chimion turcesc) pisat, si amestecat cu iaurtul. Ar fi un accent ce trimite mai direct cu gîndul în India.
Ai dreptate. La noi insa, adica in Romania, aproape nu se face deosebire intre chimen si chimion. Ceea ce se foloseste drept chimen, este cel mai adesea, de fapt, chimion. Noroc cu magazinele turcesti si arabesti, la ele gasesti chimionul etichetat corect. Oricum, ambele condimente au gust destul de asemanator, si reteta este delicioasa in ambele variante.
Cantitatea de ulei este trecuta: 2/3 cana.
Baghaar-ul se prepara in uleiul ramas dupa prajirea vinetelor. Ardeii iuti uscati nu dau foarte multa iuteala baghaar-ului, chiar daca ii folosesti pe toti. Sunt convins ca prietena ta nu va fi tentata sa muste din ei, iar uleiul fiind suportabil de iute nu va cauza probleme. Pune-i ei mai putin baghaar peste vinete, sau, daca vrei sa fii foarte prudent, foloseste doar jumatate din ei.
Interesanta si aparent usor de prepaparat. Ai omis insa cantitatea de ulei necesara. Oricum banuiesc ca e destul de iute daca ma uit la cantitatea de ardei iute asa ca n-o pot prepapra decat in portii pentru o persoana. Nu de alta, dar prietena mea nu mananca atat de iute.