Cand am citit prima data aceasta reteta, as fi jurat ca este una apartinand bucatariei chinezesti. Cu toate acestea, desi apartine, intr-adevar, culturii culinare chinezesti, ea provine din Thailanda. Acest lucru arata puternica influenta exercitata de bucataria chinezeasca asupra celei thailandeze, mai ales in nordul tarii.
In Thailanda reteta se gateste cu ciuperci de paie proaspete. La noi, din pacate, ciupercile asiatice nu se gasesc decat conservate, sau uscate. Am fost, deci, nevoit sa adaptez reteta folosind un amestec de ciuperci asiatice (namaki si ciuperci de paie) din borcan. Sper ca acest lucru sa nu o departeze prea mult fata de original.
Bucatarie: thailandeza
Dificultate: usor
Cantitate: 2 portii
Timp de preparare: 10 minute + marinare
Timp de gatit: 10 minute
Ingrediente:
400 g antricot, vrabioara sau muschi de vita, taiat fasiute
3 linguri de ulei de arahide (sau de floarea-soarelui)
2 linguri de sos de soia light
1 lingura de sos de soia dark
2 catei de usturoi, rasi
2 catei de usturoi, tocati
1 lingura de suc de limeta
1 lingurita de ulei brun de susan
1 lingurita de suc de ghimbir
2 cm bucata de ghimbir, tocata
2 linguri de vin de orez (sau vin alb, demi-sec)
250 g amestec de ciuperci asiatice, din cutie sau rehidratate, bine scurse (ciuperci de paie, namaki, enokitake, shiitake, urechi-de-lemn, shimeji etc.)
2 linguri de sos de stridii
1 lingurita de zahar de palmier (sau zahar brun)
4 cepe verzi, taiate bucatele
piper negru, proaspat macinat
2 ardei iuti rosii, taiati fasiute
1 lingura de seminte de susan
Instructiuni:
Se combina intr-un castron sosurile de soia cu suc de limeta, vin de orez, 1 lingura de ulei de arahide, ulei de susan, usturoi ras si suc de ghimbir. Se adauga fasiutele de carne si se amesteca bine. Se acopera vasul si se lasa carnea la marinat minim 1 ora.
Cand marinarea ia sfarsit, se scurge carnea de marinada si se usuca prin tamponare cu prosoape de hartie.
Se prajesc uscat, fara ulei, la foc mic-mediu, semintele de susan, cand incep sa se rumeneasca putin, se iau de pe foc si se pun deoparte.
Se incinge intr-un wok jumatate din uleiul ramas, la foc iute. Se adauga usturoiul si ghimbirul tocat si se gatesc 1 minut, sau pana ce incep sa miroasa. Se adauga carnea si se amesteca, astfel ca fasiutele sa fie separate, timp de 1-2 minute. Se scoate carnea din wok si se pune deoparte.
Se incinge in wok restul de ulei si se adauga ciupercile. Se gatesc la foc iute, pana se rumenesc putin.
Se readuce carnea in wok si se amesteca. Se adauga sosul de stridii, zaharul si ardeiul iute. Se amesteca rapid, apoi se adauga ceapa verde si se pipereaza bine mixtura.
Se serveste preparatul presarat cu semintele de susan prajite.
Nota:
Sos de soia light si dark, sos de stridii, ghimbir si limete se gasesc in super si hipermarketuri, ca si ulei de arahide, acesta insa fiind mult mai rar disponibil.
Vin de orez si zahar de palmier se gasesc sigur in magazinele chinezesti, cum sunt cele din Dragonul Rosu.
Chiar nu vad nimic care sa dea o nota thai acestei retete, poate doar cartea din care ai luat-o … hahaha
E o combinatie plina de umami, cu gusturi “grele”, complexe, adanci, “pamantoase” si cu multe ingrediente responsabile pentru asta, carnea de vita, ciupercile, sos de stridii, sos de soia dark. De aceea mie mi se pare ca ar fi nevoie de mai multa echilibrare si as avea nevoie de orez alb simplu si de o felie de limeta pentru mai multa prospetime si vibratie (retetele cu peste sau fructe de mare apar mereu la tine cu felii de lamaie dar mie mi se pare ca aici e mai multa nevoie de ele, chiar daca apare suc de limeta la marinada pentru carne)
Aproape la orice reteta incerc sa pun ceva verde la sfarsit, de cele mai multe ori busuioc sau coriandru dar si alte ierburi aromate, in functie de reteta si de ce am disponibil, si nu ma refer la frunzulita pentru décor. Pentru ca ceapa verde tine parca mai mult si mai bine am mai mereu si de aceea o pun in loc de ierburi aromate. Aici insa pentru mine ar fi mers niste coriandru verde in loc de ceapa.
Iar in privinta inlocuirii ciupercilor de paie cu shiitake si urechi de lemn cred ca totusi acestea din urma aduc prea multa personalitate proprie unui preparat care deja are destula si mai potrivite mi se par niste ciuperci mai subtile cum sunt cele de paie.
@cristi-j: Este interesant de experimentat cu diferite tipuri de ciuperci asiatice uscate sau conservate. Sigur ca ciupercile de paie, sau o combinatie a lor cu namaki este cea mai buna varianta. Totusi, urechile-de-lemn dau o textura interesanta, iar shiitake au gust destul de puternic incat sa tina piept carnii si sosului de stridii, nu sa fie aservite acestora; poate ca in acest ultim caz, preparatul ar trebui sa se numeasca vita cu shiitake si sos de stridii, caci se bazeaza pe 3 importanti furnizori de umami, nu doar pe doi.
Una peste alta, pentru cei mai putin initiati, reteta aceasta poate fi o excelenta ocazie de experimentat cu ciupercile asiatice.
Excelent arata chiar voi testa reteta, in ultima vreme am mancat multe supe japoneze , frigul care a venit incita lamancari calde. Imi plac retetele cu vita preparata asa si am norocul sa gasesc in Franta carne de vita f buna asa ca abia astept sa testez reteta !
@Sylvia: Mai am pe blog vreo 2-3 retete in acest gen si ies foarte bine, mai ales daca folosesti o carne de calitate: antricot, vrabioara, muschi. Sper sa-ti placa.
Reteta in sine, nu este grea. Cum am folosit, pana acum, mare parte din ingrediente, imi cam dau seama incotro bate gustul final al preparatului. In schimb, este o adevarata “desfasurare de forte” a ingredientelor. Este ca un laborator (culinar, de data asta) al Ucenicului Vrajitor: cu multe sticlute, potiuni, farmaceutic combinate, care vor forma produsul final.
Noroc ca aceste ingrediente au fost pe mana ta, si nu pe mana Ucenicului Vrajitor din desenul animat al lui Disney. Pana acum nu am folosit, pentru ca nu am vazut, cateva din soiurile de ciuperci asiatice, sos de ghimbir, ulei de arahide si zahar de palmier. Drept este ca nu am mai calcat la Dragonul rosu de cativa ani (drumurile si transportul ma omoara).
@Stanescu Mirela: Da, este greu de ajuns la Dragonul Rosu. Nici eu nu calc pe acolo mai des de 1-2 ori pe an.
Reteta este simpla, intr-adevar, si gustoasa; ar fi fost si mai buna daca as fi avut ciuperci proaspete. Ma cam bate gandul sa incerc o varianta cu ciuperci rehidratate, shiitake si urechi-de-lemn: primele sunt pline de gust, celelalte au o textura deosebita.