Am lasat special sa treaca 4 zile de la terminarea concursului “vreau ceva bun”, ca sa pot comenta evenimentul la rece si cu capul limpede.
Reteaua Mega Image este cea care a promovat cel mai mult, cu cel mai mare curaj si asumandu-ti niste riscuri nu de neglijat, produse variate, provenind din Asia, nordul Africii si zona mediteraneana, neobisnuite daca nu chiar exotice pentru cumparatorul roman. Eu personal am avut ocazia sa încerc nenumarate amestecuri de condimente, sosuri, salate, paste, verdeturi, uleiuri si oteturi aromate, unt de arahide, lapte de cocos, ghee, fructe deshidratate, confiate, uscate si conservate, bauturi, fructe de mare congelate, branzeturi etc. Am vizitat de multe ori magazinele Mega Image tocmai pentru aceste produse pe care le gaseam numai acolo.
“Vreau ceva bun” a fost initiativa excelenta si extrem de necesara; chiar nu stiu daca s-a mai organizat asa ceva, cel putin nu de cand urmaresc eu fenomenul culinar. Au fost invitati de catre organizatori 5 blogeri, printre care si subsemnatul. Am participat cu placere, caci întamplarea face ca Mega Image sa fie unul dintre locurile unde intru cu drag si unde sunt adesea surprins cu ingrediente noi si incitante.
Nu stiu exact pe ce criterii au fost selectionati participantii, stiu pe ce criterii i-as fi ales eu. As fi ales blogeri activi, care au cunostinte culinare solide, dau dovada de imaginatie, creativitate, pasiune si care, nu în ultimul rand, pot deveni modele pentru milioanele de cumparatori ai produselor Mega Image. As fi ales blogeri care servesc intereselor Mega Image, adica persoane care sa dea încredere publicului si sa-l faca sa încerce noi produse, sa experimenteze si, în final, sa contribuie la cresterea vanzarilor. În mare parte, cred eu, concurentii alesi au corespuns acestui profil.
Concursul trebuia sa determine care dintre concurenti este cel mai creativ bucatar, impunandu-i sa foloseasca seria de produse 365 ofertata de Mega Image. Cu toate acestea, s-a votat mai curand bucatarul cu cei mai multi prieteni si nu cel mai merituos. Nu cred ca sistemul în care esti votat de prieteni si de prietenii prietenilor este cel mai potrivit.
Cresc sansele ca o “prestatie” culinara de mai slaba calitate sa depaseasca preparate mai bine gatite, mai creative, mai bine prezentate si mai în spiritul dorit de organizatori. Mergand cu rationamentul catre absurd, pot concura cu o farfurie goala, care ar putea castiga concursul datorita faptului ca am foarte multi prieteni ce ma voteaza indiferent ce este în farfurie.
Este uimitor, de asemenea, ca s-au exprimat doar 525 de voturi; ce naiba, au fost doar 1000 de persoane care au intrat pe site? Mi se pare foarte putin. Presupun ca aproape toti votantii au provenit de pe blogurile concurentilor si dintre prietenii acestora, dar pentru a avea un concurs real, cu un castigator credibil, grosul voturilor ar fi trebuit sa provina de la o mare masa de public neutru. Cel putin asa cred eu. Acea masa mare nu a existat, dovada fiind ca voturile au fost extrem de polarizate, doar doi dintre concurenti acumuland un numar semnificativ, fara sa fie neaparat cei mai creativi, asa cum ar fi fost de dorit si cum cerea spiritul concursului. Ceilalti 3 concurenti au acumulat abia 11% dintre voturi, desi retetele lor erau foarte bune si foarte frumos prezentate.
În fine, a fost o prima experienta si pentru organizatori si pentru concurenti. Organizatorii au fost plini de bune intentii, concurentii la fel, ramane sa capatam un pic de experienta si sa facem lucrurile mai pe îndelete, sa selectam o serie de criterii clare si sa repetam astfel de concursuri, caci este mare nevoie de ele. Au nevoie de ele mai ales consumatorii, dar si distribuitorii de produse alimentare. Efectele unui astfel de concurs sunt cu atat mai benefice cu cat publicului i se ofera retete bune, aratoase, sanatoase, simple si incitante si cu cat i se ofera mai multi concurenti valorosi si credibili.
Faptul ca am fost desemnat castigator al acestui concurs ma uimeste si ma maguleste. Nu stiam ca am atatia prieteni si, dupa cum începusera lucrurile, nu ma asteptam sa castig.
Multumesc tuturor celor care m-au sprijinit si care au votat pentru mine. Sper ca unii dintre ei chiar sa încerce retetele mele, caci daca nu am putut sa le starnesc curiozitatea, daca nu am reusit sa le transmit un bob de pasiune pentru gastronomie, nu ma pot considera cu adevarat castigator.
Doresc sa închei felicitandu-le pe Dana, Sabina si Lacrima, ale caror retete ar fi meritat la fel de bine sa castige acest concurs.
Eu am nimerit sa citesc postul tau la un an dupa concurs. Pentru mine una a fost distractiv.
La toate cele spuse mai conteaza si cum iti promovezi blogul. Eu in acest sens recunosc ca n-am facut absolut nimic. Si am cochetat foarte des cu abandonul. Poate tocmai de aceea. Inca nu mi-e foarte clar de ce ai tine un blog, de ce atata munca si care ar fi finalitatea ei?
Totusi recunosc ca atunci cand postez (inca) o fac de placere si mai ales cand mai am un pic de timp. Ori in conditiile astea e greu probabil sa aduni prieteni multi in jurul tau. Dar cum impaci blogul cu cariera cand cea din urma iti “mananca” 80% din timpul zilei si uneori si din weekend-uri? 🙂
Framantari de blogger dependent de real life 🙂
Va pup. Multumesc Radu pentru aprecieri si felicitari chiar daca par a veni tardiv 🙂
@lacrima: Pentru mine acel concurs a fost mai curand stresant. Nu am fost niciodata bun in postura de a-mi ruga prietenii sa ma voteze. Mi se pare, nu stiu cum, … nedemn sa-i rog sa faca asta. Nici macar nu mi-am rugat familia sa ma voteze. Mi se pare aiurea sa castigi un concurs pe criteriul “care are mai multi prieteni”. Ma bucur ca ai reactionat cumva in cele din urma, chiar ma intrebam ce este cu tine. Am incercat sa te contactez pe site, dar nu functiona; cel putin asa imi aduc aminte.
Eu ma “agat” de blog, cheltuindu-mi aproape tot timpul liber, caci pentru mine gatitul tinde sa se transforme din hobby in meserie.
Da, ai mare dreptate.
Mi-aduc aminte de o matusa foarte in varsta pe care am batut-o un timp la cap sa-mi dea reteta unei prajituri grozave, pe care o facea si bunica mea.O aveam in caietul ei de prajituri-orice ardeleanca avea un astfel de caiet de prajituri- dar bunica avea obiceiul doar sa schiteze dulciurile, doar le stia pe dinafara.
Deci imi da in sfarsit reteta, si imi da si instructiuni clare ce sa fac daca se branzeste crema, care avea o anume cantitate de unt, deci sanse de branzire.
Nu mi-a mai dat nimeni o reteta cu instructiuni si in caz de probleme.Era o adevarata gospodina.
@Corina: Hmm, asta cu “instructiunile in caz de probleme” este o observatie interesanta. Voi incerca sa tin si eu cont de lucrul asta si sa dau informatiile necesare atunci cand este cazul.
Asta se poate doar in momentul in care vezi gusti,mirosi, pipai bucatele.Deci, numai la concursurile pe viu merge sa alegi care e cel mai bun bucatar.
@Corina: Chiar daca nu gusti, citesti lista de ingrediente, cantitatile lor si modul in care este explicata tehnologia de preparare, plus micile tips-uri care arata competenta si grija pentru detalii. Mai privesti si fotografia si, daca ai putina experienta, te cam “prinzi” si de calitatea bucatarului.
In mare ceea ce spui e perfect adevarat, dar exista si aici o optica putin diferita.De ce ai tu cei mai multi prieteni?
De fapt, te-au votat cei care iti citesc blogul si care sunt incantati de ceea ce faci . Ca doar, cel putin in cazul meu, nu ne cunoastem personal, si cred ca sunt multi care nu te stiu in carne si oase, dar gatesc dupa retetele tale.
Poate ca nu s-a votat neaparat reteta cea mai buna de pe acel site, dar sigur cel mai bun bucatar dintre cei de acolo, pentru ca cel mai cunoscut este sigur o dovada a calitatii.
@Corina: Poate ai dreptate, sigur ca nu am fost votat doar de cei care ma cunosc in carne si oase. Totusi, sunt absolut sigur ca la acest concurs numarul voturilor adunate de fiecare concurent nu a reflectat nici pe departe calitatea sa ca bucatar… sau, cel putin, nu in cazul tuturor.