Astăzi am plăcerea de a vă prezenta una dintre berile mele preferate. Cred că a fost prima bere pe care am degustat-o cu adevărat, privind-o, servind-o la temperatura corectă şi în paharul potrivit, discutând cu ea, încercând s-o înţeleg.
Weihenstephaner Hefe Weissbier
Am avut o adevărată revelaţie cu această bere şi, deşi am avut ocazia să degust şi alte Hefe Weissbier de mare calitate, tot aceasta a rămas preferata mea.
Voi povesti astăzi, deci, despre o bere din malţuri de grâu şi orz, nefiltrată.

Denumire: Weihenstephaner Hefe Weissbier
Tip: ale
Stil: weissbier
Producător: Bayerische Staatsbrauerei Weihenstephan, Germania
Este uşor de povestit despre orice bere care poartă marca Weihenstephaner (ceea ce înseamnă „a Sfântului Ştefan) şi asta nu doar pentru că tot ce provine de acolo este de calitate excepională, ci şi fiindcă berăria cu pricina poate dovedi că este cea mai veche berărie din lume aflată încă în funcţiune; mai mult, din anul înfiinţării şi până acum a funcţionat continuu.

Bayerische Staatsbrauerei Weihenstephan funcţionează în Friesing, un orăşel din Bavaria. Astăzi ea nu este o întreprindere particulară, ca mai toate celelalte berării, şi nici nu are ca acţionar vreunul dintre titanii industriei berii; ea aparţine landului Bavaria şi este nu doar o unitate de producţie, ci şi o „academie a berii”, unde vin să se perfecţioneze berari din toate colţurile lumii. Weihenstephan este un standard în industria berii.

Ca multe alte berării, Weihenstephan a început ca o berărie ţinând de o abaţie. Ea ar fi fost înfiinţată de Sfântul Korbinian, pe la anul 720, şi dedicată Sfântului Vitus, apoi Sfinţilor Ştefan şi Mihail. Din 1021 abaţia aparţine Ordinului Benedictin şi a funcţionat până în 1810, când a fost demolată. Abaţia, nu şi berăria. Aceasta a continuat să funcţioneze.

Deşi, după unele documente care descriu existenţa unei grădini cu hamei, documente din anul 768, este foarte probabil ca abaţie să fi produs deja bere încă dinainte de acel an, primul act oficial care consemnează producţia de bere datează abia din anul 1040. Este un act emis de autorităţile din Freising, prin care se acorda abaţiei licenţa de a produce bere.

Practic, nu se ştie chiar sigur care este cu adevărat cea mai veche berărie din lume încă operaţională, se ştie doar cine poate dovedi acest lucru cu acte. Iar aceştia sunt cei de la Weihenstephan.

Abaţia Weltenburg, de pildă, situată tot în Bavaria. Aceasta există din anul 620, deci este posibil să fi produs bere înaintea abaţiei Weihenstephan, dar îşi poate atesta existenţa prin acte doar din anul 1050. Şi dacă tot am început să povestesc despre vechimea unor berării, ar mai trebui menţionate berăriile de la Affligem, Belgia, al cărui certificat de naştere indică anul 1074, Grimbergen, tot din Belgia, „născută” în 1128 şi, pentru a completa un trio belgian, berăria din Tongerlo, a cărei dată de naştere este anul 1133.

Ca o curiozitate, berăria Zatec, din Cehia, poate dovedi că funcţiona deja în anul 1004, cu o înregistrare referitoare la taxe, dar nu poate dovedi că a funcţionat continuu de atunci până astăzi.

Chiar cred că nu are nicio importanţă care este, cu adevărat, cea mai veche berărie din lume. Ceea ce contează este formidabila tradiţie care a depăşit 1.000 de ani. În aceşti 1.000 de ani s-au prăbuşit imperii, s-au născut naţiuni, s-au purtat războaie, au murit şi s-au născut miliarde de oameni, dar aceste berării au rămas ca stâncile în bătaia valurilor, imuabile, tenace, producând în orice clipă cea mai bună bere a momentului.

Ambalaj
Weihenstephaner Hefe Weissbier nu are o înfăţişare izbitoare, dar se vede imediat că este un lucru serios. Sticla este una de 500 ml, de culoare fumurie; forma sa este cea obişnuită, devenită deja banală.
Eticheta este ovală, de culoare albă, cu chenare aurii şi baniere de culoare albastră-închisă. Emblema berăriei este destul de asemănătoare cu blazonul casei de Wittelsbach şi al landului Bavaria. Eticheta este inscripţionată cu Premium Bavaricum, Weihenstephaner Hefe Weissbier Brauerei Abfüllung, Älteste Brauerei der Welt. Bineînţeles, berăria nu putea scăpa avantajul de a putea dovedi cu acte în regulă că este cea mai veche. Acest lucru este un mare atu pentru marketingul berii, „Älteste Brauerei der Welt” însemnând „Cea mai veche berărie din lume”.
Eticheta nu este senzaţională, dar inspiră respect şi ordine… dă senzaţia unui lucru bine făcut. Nu are zorzoane inutile şi nici desenaşe kitchoase, ca alte etichete, este simplă şi informativă pentru că nu are nevoie să fie altfel. Conţinutul sticlei ţine loc de orice altceva.
Eticheta guler reia motivele grafice ale etichetei mari, fiind inscripţionată cu Weihenstephaner Hefe Weissbier şi emblema berăriei.
Capacul este de tip coroană, de culoare albă, inscripţionat cu auriu.

Alcool: 5,4%
Temperatura de servire: 5-7 °C
Pahar de servire: sondă cu forma caracteristică pentru punerea în evidenţă a capului de spumă gros de 5-7 cm.
Malturi: 70% malţuri de grâu şi 30% malţuri de orz.
Drojdii: tipice unei Weissbier, adică unei beri germane din grâu: o combinaţie a mai multor tulpini de tipul 3056 – Bavarian Wheat Blend, 3333 – German Wheat, 3638 – Bavarian Wheat şi 3068 – Weihenstephan Weizen.
Hamei: tip Hallertau, Mittelfrüh sau Hersbrucker
Malţuri: un amestec de Weyermann pale wheat, Weyermann Pilsner, Weyermann Vienna şi Caramunich.
Observaţii: Este o bere din grâu, nefiltrată. „Hefe” înseamnă „drojdie”, iar apariţia acestui cuvânt în denumirea berii arată că ea conţine drojdie în suspensie. Este o bere bottle-conditioned, care a fost îmbuteliată cu un adaus de must de bere incomplet fermentat. Acest adaus oferă berii suspensia de drojdie şi plusul de carbonatare.

Aspect
Berea are o culoare galbenă-aurie-lăptoasă, datorată suspensiei de drojdie. Nu este o bere transparentă, bineînţeles, ci pâcloasă. Arată frumos, are o culoare îmbietoare, foarte plăcută.
Capul este impresionant, aşa cum îl au toate berile pe bază de malţuri de grâu. Spuma alba si fina, care scade in timp.

Aroma
După mine aroma este senzaţională. Nu este ostentativă şi nu te întâmpină cu surle şi trâmbiţe. Este o aromă fină şi rafinată, fructată şi un pic dulce, care te face să vrei să o descoperi singur, treptat, ca pe ceva preţios.
În mod clar predomină aroma de banane. Se simt note de pâine, un pic de cuişoare, dar nu picante, ci cumva dulci, îmblânzite fiind de o notă discretă de miere. Se mai simt, „în spate”, note de gumă de mestecat, poate şi de piersică. Amăreala practic nu este prezentă în aromă, şi nici alcoolul, ambele fiind bine integrate.

Gust
Aici se simte o dualitate de miere şi banane, cu uşoare note de mirodenii, flori şi pâine. Amăreala şi alcoolul sunt excelent integrate; reuşesc să dea corpolenţă şi caracter berii, fără a veni în prim plan. Slab de tot, ca o impresie fugară, se simte o notă de biscuiţi, provenind de la malţuri, cu un caracter uşor afumat.

Senzaţie gustativă
Nu este cu adevărat o bere corpolentă, dar reuşeşte să fie ceva mai corpolentă decât m-aş fi aşteptat. Echilibrul de arome şi gusturi, plus suspensia de drojdie, reuşesc să lase o senzaţie cremoasă în gură, sau mai degrabă catifelată.
Carbonatarea este vivace, dar bine dozată, oferind berii calitatea de a potoli setea şi de a fi proaspătă şi extrem de plăcută.
Postgustul este destul de lung şi de intens, foarte plăcut.

Impresie generală
După mine este o bere excepţională, cu siguranţă printre primele în lume la stilul său. Este o bere iconică pentru o weissbier şi aş putea spune că mai bine de atât nu se poate. Pentru mine este perfectă, cel puţin în acest moment. Am putut s-o compar cu alte câteva weissbier, foarte bune şi acelea (zău, nu am băut niciodată o bere germană care să nu fie măcar bună spre foarte bună), şi a reuşit să-şi păstreze primul loc. Sigur, este o impresie subiectivă şi sunt convins că mulţi pot prefera o Hefe Weissbier de la Paulaner, Erdinger, Ayinger, Schneider sau de altundeva, dar nimeni nu-i poate nega acesteia calitatea excepţională.
Este parfumată şi gustoasă, răcoritoare şi proaspătă, interesantă şi rafinată. Sfatul meu ar fi să nu o stricaţi adăugându-o feliuţe de lămâie, aşa cum se recomandă pe diverse site-uri. Lămâia nu are ce căuta aici. Dacă ar fi fost o witbier, unde aromele de citrice sunt ceva obişnuit, aş mai fi înţeles, dar în niciun caz nu trebuie să vă bateţi joc de o weissbier perfectă. Este ca şi cum aţi bea cel mai bun Chardonnay burgund adăugându-i apă gazoasă. Păcat, zău aşa.

Această weissbier are dichisul ei. Nu trebuie să o daţi pe gât, pur şi simplu, aşa cum aţi face cu un pilsner de larg consum. Nu o beţi fără să „discutaţi” un pic cu ea. Merită un dialog, căci are multe de oferit; aveţi răbdare cu ea, şi îşi va dezvălui treptat toate calităţile.

Note
AROMA 10/10 ASPECT 10/10 GUST 10/10 SENZATIE 9/10 GENERAL 9/10 = 48
Calificativ: 48/50

Explicatii referitoare la calificative:
Exceptionala: 45-50
Foarte buna: 40-44
Buna: 35-39
Modesta: 30-34
Slaba: 25-29
Foarte slaba: 20-14
Oribila: Împerechere cu mâncare
Aici sunt multe de spus. Sper ca eu să am rabdare să scriu tot ce trebuie, iar ca dvs. să aveţi răbdare să parcurgeţi toate recomandările.
Această bere sunt atât de versatilă, încât poate, foarte des, să acompanieze toate serviciile (felurile de mâncare) dintr-un meniu complex. Aş zice că este una dintre berile care nu ar trebui să vă lipsească niciodată din frigider. Mic dejun (zău, nu glumesc), brunch, prânz sau cină, toate acestea sunt doar ocazii pentru a da prilejul acestei minunate beri de a pune în evidenţă mâncarea.
Este o bere relativ lejeră, cu o corpolenţă între fragilă şi medie, cu efervescenţă puternică şi răcoritoare, dar plină de gust şi aromă, cu amăreală scăzută. Încercaţi-o vara şi veţi vedea cât poate fi de răcoritoare. Nu ezitaţi s-o însoţiţi cu o îngheţată, veţi vedea că se descurcă minunat.

Weihenstephaner Hefe Weissbier merge excepţional de bine acolo unde multe dintre vinuri dau greş. Să luăm, de pildă, mâncarea mexicană. Carbonatarea berii curăţă grăsimea săpunoasă de la avocado (una cu care nu prea mă împac, să fiu sincer), cea de la brânză, sau de la fasole şi orez, ambele foarte amidonoase.
Se combină perfect cu mirodeniile, datorită dulceţii din malţuri, care rotunjeşte adesea asezonarea formată din coriandru, chimion, limetă, seminţe de dovleac, ardei iuţi, achiote, ciocolată. Notele fine de cuişoare îşi găsesc „ecou” gustativ în asezonarea tipică mexicană.

Mole poblano, cu armoniile sale de ciocolată, ardei iuţi afumaţi, nuci şi mirodenii se asociază bine datorită uşoarelor accente afumate din weissbier. Sigur, o Dunkel Hefe Weissbier ar merge aici şi mai bine, ca să nu mai vorbesc de alte stiluri de beri unde aromele afumate şi cele de ciocolată sunt mai pregnante, dar berica noastră face şi aici faţă într-un mod mai mult decât decent.

Mâncarea thailandeză, lejeră şi picantă, proaspăt parfumată, care face ca vinurile albe să pară plate iar cele roşii să aibă gust de terebentină, este însoţitorul perfect pentru weissbier. Mâncarea thailandeză, ca şi celelalte din Asia de sud-est, se bazează pe echilibrul dintre dulce, acru, sărat şi picant. Weissbier face ecou dulcelui cu gustul dat de malţuri şi acrului cu carbonatarea dată de grâu. Carbonatarea sa „taie” accentele sărate şi picante, răcorind şi reîmprospătând cavitatea bucală.

Mâncarea indiană are oarecare asemănări cu cea thailandeză, pe care a influenţat-o, dar, în plus, se bazează pe adevărate armonii de arome date de multitudinea de mirodenii folosite. Bananele şi cuişoarele care se simt în weissbier se asociază cu mirodeniile, iar notele uşoare de fum fac să fie potrivită cu preparatele de tip tandoori.

Carbonatarea berii se „pupă” bine cu sosurile pe bază de iaurt acrişor. Preparatele, atât de numeroase, pe bază de linte şi năut, se împerechează bine şi ele cu berea datorită aceleiaşi acidităţi. Carbonatarea berii este îndeajuns de puternică pentru a rezista sosurilor picante de roşii; datorită ei practic, orice sos, oricât de „greu” ca arome şi grăsimi, pare mai lejer şi mai proaspăt.

Peştele sărat, sau cel afumat este şi el îmblânzit de o weissbier. Baccala, brandade de morue, pissaladiere, icre, botargo, batogurile de morun etc. devin toate adevărate revelaţii alături de o weissbier.

Mâncarea chinezeasă, bogată în accente afumate, fie de la wok, fie datorită numeroaselor tipuri de ciuperci, îşi găseşte şi ea o bună pereche intr-o weissbier.

Gândiţi-vă la la o bouillabaise mâncată cu pâine prăjite şi rouille, acel sos atât de usturoiat, mai luaţi în considerare mujdeiurile noastre, sau sosurile usturoiate chinezeşti. Toate sunt minunate pe moment, dar după… cu toţii ştim că pot deveni un chin. O weissbier spală bine cavitatea bucală şi gâtul, îndepărtând mult din gustul remanent usturoiat.

Cârnaţii sunt un partener ideal pentru weissbier. Fie ei de tip weisswurst, cu textură cremoasă, ca de cremwurst, şi nepicanţi, fie cu gust afumat, ca chorizo, fie picanţi, de porc sau de oaie, fie boudin noir, bacon prajit, cartofi prajiţi, omlete, ochiuri, oua Benedict, oua, pui şi peşte cu sos olandez etc.
Cum multe dintre aceste ultime alimente ne aterizează pe masă la micul dejun, afirmaţia mea că Hefe Weissbier este o bere potrivită pentru micul dejun nu mai pare atât de ciudată. Ciudat este să-ţi începi ziua cu o bere, dar nu mai este ciudat după ce o faci şi vezi cât de bine se potrivesc toate.

Weissbier merge de minune cu salatele. Este îndeajuns de uşoară ca să nu acopere gustul delicat al lăptucilor, iar dulceaţa ei echilibrează bine vinegretele acide. Amăreala ei este foarte moderată, aşa că nu va potenţa amăreala altor ingrediente, ca andive sau rucola. Weissbier se simte în largul ei şi cu ridichi, roşii coapte, roşii uscate la soare, anşoa şi chiar ceapă crudă. Faceţi o încercare alăturând weissbier unei salate orientale: un adevărat deliciu!

Germanii sunt mari amatori de porc, iar weissbier este o excelentă asociere pentru friptura de porc, cârnaţi de porc, şuncă, jambon, purcel de lapte şi alte zeci de preparate pe bază de carne de porc. Dulceaţa din bere echilibrează bine gustul sărat al mezelurilor, iar aroma fină de cuişoare este perfectă pentru carnea de porc.

Prosciutto, chiar dacă provine din Italia, parte a fi fost inventat special pentru weissbier. Nu mai zic nimic de jamon serano…

Dacă peştele poşat, sau cel gătit în aburi, este cam prea delicat pentru weissbier, peştele şi fructele de mare prăjite sunt perfecte. Prăjeala are ca rezultat caramelizarea proteinelor, având „ecou” în dulceaţa malţului, iar carbonatarea şi uşoara aciditate a berii reuşesc să se opună cu succes grăsimilor. Creveţi, scoici Saint-Jacques, homari, langustine, calmari ori caracatiţe, prăjite sau fripte pe grătar, merg perfect cu weissbier.
Peştii mai graşi, cum este somonul, chiar dacă este gătit delicat, prin poşare, şi mai ales dacă este prăjit sau fript, sunt prieteni la cataramă cu weissbier.

Sushi este un alt partener bun pentru Hefe Weissbier. Orezul delicat aromatizat cu oţet, peştele crud, sosul de soia şi wasabi sunt ceea ce trebuie pentru această bere.

Vânatul şi mielul pot fi o asociere bună cu weissbock, mai ales dacă sunt însoţite de sosuri de fructe, uşor caramelizate. Weissbock vine cu propriile arome de fructe şi este îndeajuns de „ţeapănă” ca să ţină piept cărnii; aromele de ciocolată şi caramel ale berii îşi găsesc parteneri în aromele caramelizate ale cărnii. Tot ele fac posibilă colaborarea cu ciupercile, atât servite ca garnitură, cât şi pe cont propriu, prăjite, sotate, fripte, coapte, umplute sau nu.

Sigur, aş putea să mai adaug aici câteva paragrafe, dar cred că aţi prins ideea. Hefe Weissbier este nu doar gustoasă şi sănătoasă (pe lângă alte mici minuni pe care le conţine, drojdia reziduală vine cu porţia sa de vitamine, mai ales cele din complexul B), ci o adevărată minune când vine vorba despre mâncare.

Sumar articol
Weihenstephaner Hefe Weissbier
Titlu articol
Weihenstephaner Hefe Weissbier
Descriere
Această weissbier are dichisul ei. Nu trebuie să o daţi pe gât, pur şi simplu, aşa cum aţi face cu un pilzner de larg consum. Nu o beţi fără să „discutaţi” un pic cu ea. Merită un dialog, căci are multe de oferit; aveţi răbdare cu ea, şi îşi va dezvălui treptat toate calităţile.
Autor