Zana cea buna din povesti – MENTA (Mentha spicata)

 
Copil fiind, personajele mele preferate din povesti nu erau fetii-frumosi si nici la fel de frumoasele cosanzene. Nu ma atrageau nici zmeii sau balaurii cu multe capete. Ma fascinau in schimb zanele, cele bune bineinteles. Mi le inchipuiam zvelte, proaspete, frumos mirositoare, umband usor, ca o adiere racoroasa. Cand am simtit prima oara, cu adevarat, aroma de menta, mi s-a parut atat de minunata, incat am inchis ochii de placere. Simturile mi-au proiectat atunci, in bezna din spatele pleoapelor, imaginea unei zane: diafana, proaspata si parfumata. Desi au trecut multi ani de atunci, nici astazi nu ma pot stapani sa ma gandesc la menta ca la zana cea buna, din povesti.

Diafana menta s-a nascut, spun povestile, cu mii de ani in urma, in zona Mediteranei. De atunci este adorata pe toate meleagurile lumii. Primii adoratori europeni, cei care i-au dat nume, au fost grecii, care i-au spus “minthe”. Latinii i-au imitat i-au spus “mentha”, iar denumirea a fost preluata de toate popoarele Europei: “Minze” in germana, “mynte” in daneza si norvegiana, “munt” in olandeza, “menda” in basca, “munt” in estoniana, “minttu” in finlandeza, “mata” in ceha, “myata” in rusa, “meta” in lituaniana, “metra” in letona, “menthe” in franceza, „mint” in engleza si “menta” in italiana.

Prospetimea aromei frunzelor sale a facut sa fie poftita la cele mai alese ospete si nu singura, ci alaturi de rudele sale: menta creata (mentha crispa), menta piperata (mentha piperita) si busuiocul cerbilor (mentha pulegium). O familie parfumata, vesela si proaspata, asa cum trebuie sa fie orice sobor al zanelor. Ca regula, orice tip de menta poate fi substituit de menta piperata, dar nu si invers.

Oamenii au invatat ca aroma ei caracteristica, extrem de placuta si de proaspata, ca si gustul ei mentolat sunt la apogeu daca frunzele sunt proaspete; acestea rezista doar cateva zile, sau poate o saptamana daca sunt tinute in frigider. Dupa aceea se ofilesc si pier.

Cand sunt uscate, aroma si gustul lor sunt mai slabe si se pierd rapid daca nu sunt pastrate la adapost de aer, lumina si umezeala. Se vede ca zana noastra iubeste lumina, aerul si prospetimea; aroma si gustul ei, la potentialul lor maxim, sunt demne doar de frunzele vii, proaspete si de culoare verde aprins. 
Ca o zana buna, menta este generoasa si stie a se darui cu discretie. Frunzele ei aromatizeaza supe, bauturi, marinade pentru carne, feluri picante, deserturi, chiar si guma de mestecat.

Turcii, libanezii, indienii si israelienii o folosesc in compania iaurtului pentru a crea paste, dipuri, sau salate (mai ales in combinatie cu castravete) aromate, racoritoare si picante pe care le servesc cu paine, sau alaturi de mancaruri cu carne si orez.

In toata Asia de vest, carnea fripta de miel este aromata cu menta, in marinade sofisticate in care zana noastra isi da masura adevaratelor ei calitati. Aroma sa racoritoare este porivita pentru a echilibra iuteala ardeilor si gustul picant al usturoiului, piperului, cuisoarelor etc.

In Asia de Sud-Est, thailandezii, vietnamezii, malaezienii si indonezienii o folosesc doar proaspata, la prepararea salatelor cu carne de pui, peste sau fructe de mare, sau in unele curry-uri aromate, alaturi de busuioc si coriandru. In Laos, Vietnam si Thailanda se prepara multe variante de salate de castraveti aromate cu menta, uneori alaturi de coriandru, busuioc sau marar.

Europenii o folosesc la prepararea bauturilor racoritoare, in care adauga cateva frunze de menta, zdrobita usor, cat sa elibereze minunata aroma. Tartele cu fructe, sufleurile cu ciocolata si vanilie, sorbeturile si inghetatele se potrivesc de minune cu aroma sa proaspata si gustul mentolat.
 
Desi menta este atat de des si de divers folosita de diferitele culturi culinare, personal cred ca nicaieri nu este atat de bine pusa in valoare ca in salatele mediteraneene. Aici, culoarea sa vie si minunata, textura frageda si usor crocanta, gustul puternic si mentolat, aroma proaspata si camforata o fac de nepretuit. Salatele se prepara rapid, sunt pline de vitamine si minerale, sunt un simbol al vietii simple, legate de produsele gliei, sunt un izvor de viata care pulseaza nestavilit. Aici se simte cel mai bine zana mea cea buna; aici este, cu adevarat, locul ei. Aici, unde viata pulseaza nestavilit.