În februarie 2009, când am început acest blog, foloseam un aparat foto compact digital Fuji Finepix. Avea 5 MP şi era micuţ cât un pachet de cărţi de joc; foarte comod pentru călătorii. Îl aveam deja din 2005, dintr-o călătorie la Hong Kong, cumpărat într-un magazin din Kowloon.
Îl am şi acum, pe undeva, prin casă.

În 2010 mi-a adus cineva din SUA un alt aparat foto, tot compact, un Canon Powershot G10. Un aparat foarte bun, pe atunci cap de serie. Mai mare şi mai greu decât vechiul Fuji, dar oferea o cu totul altă calitate a fotografiilor. 14 MP, 5 zoom optic, buna definitie a culorilor, o grămadă de opţiuni din care nu am folosit, cred, nici jumătate.
Deşi am făcut mii de fotografii (sau poate zeci de mii), iar unele dintre ele foarte reuşite, pot să afirm că habar nu am să fotografiez. Mă descurc să pozez mâncarea şi să vin de fiecare dată cu sute de fotografii din fiecare concediu; atât mi-a fost de ajuns pentru o bucată de timp.
Am avut însă ghinionul să îndes prea tare Canonul meu într-o geantă, iar ecranul display-ului s-a crăpat. Am încercat să înlocuiesc ecranul, dar nu am reuşit. Mă rog, crăpătura nu era mare şi puteam folosi în continuare aparatul ca şi când nimic nu s-a întîmplat. După vreun an, mi s-a stricat însă încărcătorul bateriilor. L-am înlocuit, aici nu a fost nicio problemă, dar începeam deja să mă gândesc să cumpăr un aparat DSLR. Să avansez către ceva care să-mi ofere şansa să realizez fotografii mai bune.
Nikon D5300
Nikon D5300
Soarta ştie să le aranjeze pe toate (sau „Universul conspiră”, vorba lui Umberto Eco), aşa că săptămâna trecută am primit cadou o frumuseţe de DSLR, un Nikon D5300. Acesta nu a venit singur, ci cu un obiectiv telescopic Nikon AF-S Nikkor DX 18-105mm VR, un obiectiv macro AF-S DX Micro Nikkor 40 mm f/2.8G (nostim că un obiectiv macro are în denumire termenul „Micro”), o geantă, încărcător, baterie de rezervă, cabluri şi alte câteva mici mărunţişuri.
Nikon D5300
Pare un aparat foarte bun, posibil imediat sub nivelul camerelor DSLR profesioniste: 24.2 MP, ecran rabatabil de 3.2 inch, 5,8 zoom optic, Wi-fi şi GPS integrat, garanţie 3 ani şi o grămadă de alte chestii pe care încă nu le înţeleg.
Ardei iuti
Este primul meu aparat foto DSLR si este cu totul altceva faţă de primele cele două compacte care l-au precedat. Am început deja să exersez cu noul meu Nikon D5300 şi pot să afirm fără greş că, cel puţin deocamdată, pare mult mai deştept decât mine. Manualul de care este însoţit este atât de sumar, încât aparatul are încă o grămadă de secrete. Este incitant să le descopăr, unul cate unul.
Am început deja să citesc diverse tutoriale şi, ori de câte ori am timp, profit să fac câteva fotografii, să compar setările folosite etc.
Ardei iuti
Ardei iuti
Iată prima mea şedinţă de antrenament, în care am fotografiat, se putea altfel?, câţiva ardei iuţi cumpăraţi din piaţă. Ceea ce vedeţi nu este prelucrat în Photoshop decât foarte puţin (nu am lucrat la nicio fotografie mai mult de 20-30 de secunde); sunt mulţumit de cum ies lucrurile.
Ardei iuti
De acum înainte fotografiile de pe blog vor avea avea alte dimensiuni: aceeaşi lăţime de 550 px, dar altă înălţime. Vă rog să-mi ţineţi pumnii să învăţ să-l folosesc cât mai repede. Dacă aveţi ceva sfaturi care ar putea folosi unui începător nivel mediu, aşa cum cred că sunt eu, aş fi bucuros să le ascult.
Ardei iuti

Sumar articol
Nikon si cu mine
Titlu articol
Nikon si cu mine
Descriere
Am început deja să exersez cu noul meu Nikon D5300 şi pot să afirm fără greş că, cel puţin deocamdată, pare mult mai deştept decât mine.
Autor