Un prieten mi-a povestit candva schema facuta de o editura, ca sa nu plateasca traducerea cartilor. Dadea la tradus, ca “proba”, cate 20 de pagini fiecarui traducator de pe piata, fara ca acestia sa stie unul de celalalt. Apoi le comunica tuturor, cu regrete, ca proiectul s-a amanat; dupa ceva vreme comasa traducerile, folosea un redactor sa le aranjeze pe ici colo si publica bine-mersi cartea, cu o mare economie de bani. Ceva similar s-a încercat si în domeniul culinar, asa ca vreau sa va spun o poveste de prostit bloggerii.
A fost odata ca niciodata o clinica de nutritie. Dorea aceasta clinica sa scoata o carte cu retete dietetice, ca toata clientela sa beneficieze de retete sanatoase, cu nutrientii strict calculati, frumos scrise, bine gatite si minunat fotografiate.
O carte ca aceasta costa: ingredientele sunt scumpe, bucatarul costa, stilistul la fel, fotograful idem. Nu mai vorbesc de paginare si tipar, asa ca orice economie este binevenita. Dorinta de economia a nascut o idee geniala: cum ar fi ca bloggerii sa o faca aproape pe gratis? Sunt multi, au bloguri din ce în ce mai bune, au fotografii din ce în ce mai profesionale, iar unii chiar au talent si creativitate. Şi trebuie sa fie prosti, altminteri de ce ar munci ei pe blogurile lor, aproape întotdeauna pe gratis, de ce investesc în ingrediente, carti, aparatura foto si echipamente sume mari de bani, ca apoi sa nici nu-si bata capul cum sa-i recupereze? Şi daca sunt prosti, nu trebuie ei exploatati?
Zis si facut. Începu clinica sa-i contacteze pe fiecare, în secret unul fata de ceilalti, spunand fiecarui blogger ca este cel mai tare de pe piata, propunandu-i fiecaruia sa realizeze cartea si promitandu-i ca va si si platit. Ce blogger culinar nu-si doreste sa scoata o carte de retete? Ce momeala mai buna decat gadilatul orgoliului de autor?
Blogarasului i se oferea ocazia vietii: sa aiba o carte a sa proprie si, pe deasupra, sa mai fie si platit. Cu o conditie însa: trebuia sa dea un fel de examen, diferit de cel pe care îl da zilnic în fata propriului public, si anume sa gateasca, de proba, un meniu de 4 retete. Adica fix meniul pe o zi: mic dejun, pranz, gustare, cina.
Clinica dadea lista de nutrienti (adica atatea grame de lipide, proteine, fibre si carbohidrati), iar blogarasul trebuia sa compuna retetele, sa calculeze cantitatile alimentelor crude, sa cumpere ingredientele, sa gateasca preparatele, sa le monteze în farfurie, sa le fotografieze si sa le predea clinicii, cu toate drepturile de autor aferente. Clinica s-a oferit sa deconteze doar alimentele, dar nu munca si nici alte cheltuieli. Clinica cea desteapta urma sa studieze munca blogarasului si apoi sa-i faca, sau nu, o propunere financiara. Ce poate fi mai usor, decat sa comunici blogarasului ca munca lui nu întruneste calitatea ceruta, sau ca proiectul s-a amanat? Dar sa nu-si faca griji, ca va fi anuntat imediat ce proiectul se va relua. Între timp toate drepturile asupra retetelor si fotografiilor apartin clinicii, care poate face ce vrea cu ele. Are orice drept. Şi acela de a le publica, sub orice forma, la un moment dat… cand are ea chef.
Un calcul simplu arata ca daca fiecare dintre cei cateva zeci de blogarasi prostuti gateste un meniu zilnic, adicatelea 4 retete, clinica s-ar fi trezit cu destule preparate dietetice gata concepute, gata gatite si gata fotografiate. Şi asta aproape pe gratis.
Numai ca activitatea de blogger presupune multa comunicare pe Internet, adica într-o media care are defectele ei, dar si care are macar o calitate: dinamismul. Asa se face ca blogarasii, tot discutand pe forumuri si grupuri, s-au cam prins cum sta treaba. În acest moment, probabil spre uimirea ei, clinica cea desteapta este foarte aproape de a realiza ca blogarasii nu sunt chiar atat de prosti.
Daca nu v-a placut povestea asta, aflati ca sunt de acord cu voi. Este groaznica. Nici mie nu mi-a placut… absolut deloc.
Oribil, astia sunt tepari, vor sa da lovitura si sa se imbogateasca in cateva luni fara munca. Unii oameni asa isi gestioneaza intreaga viata, pe tepe! Urat, chiar groaznic.
@Freya: Oh, nu cred ca s-ar fi imbogatit din asta, dar ar fi facut o economie importanta. Pe criza asta le-ar fi prins, cu siguranta, bine.
Din pacate este o practica des intalnita ceea ce o pomenesti .
deseori ma revolt si sanctionez cu mijloacele ce-mi stau la indemana, adica prin neparticipare .
@mihaela63: Cred ca simpla neparticipare nu mai este de ajuns. Trebuie sanctionati si altfel.
Din pacate sau din fericire 🙂 , eu nu mai am incredere decat in mine , m-am fript o singura data ( in alt domeniu insa ) si mi-a fost indeajuns !!!
#catkitchen: Este o optiune relativ sigura, dar care uneori iti limiteaza optiunile. Eu sunt circumspect, dar deschis. 🙂
Reactia solidara a blogerilor fata de astfel de practici este de apreciat. Este bine ca au dezvaluit teapa rapid. Dar ar fi bine ca aceasta solidaritate sa nu se opreasca aici. Ar trebui sa fie la fel de uniti si in ceea ce priveste o actionare in justitie a teparilor. Pentru ca daca vor ramane nepedepsiti, nu se vor opri. Nu cred ca vor regreta ce au facut acum. Probabil ca in acest moment regreta doar ca nu au fost suficient de abili. Dar vor invata din greselile pe care le-au facut acum si vor reveni cu tepe elaborate mai bine. Trebuie sa primeasca un raspuns corespunzator, ca sa-si piarda cheful pentru astfel de practici in viitor.
@Cami: Nu cred ca in acest stadiu se poate demonstra intentia si nici nu stiu daca justitia o pedepseste; pedepseste tentativa, adica punerea in practica a intentiei. Poate ar fi fost mai bine ca unii dintre noi sa se lase pacaliti cu buna stiinta, ca sa existe dovezi clare.
Incredibil, nu? Cind eram in facultate, aveam anumiti profesori care ne obligau sa traducem cite 10-20 de pagini xeroxate dintr-o carte publicata in US sau UK si nu puteam veni la examen decit cu traducerea. Se subintelegea ca daca nu traduceai, picai examenul!!! Atunci noi ne-am inteles intre noi sa traducem prost de tot, cu greseli si total aiurea pentru ca era imoral si oricum nu stia el engleza ca sa ne verifice. :// Este o practica dizgratioasa a smecherilor care au impresia ca cei pe care doresc sa ii foloseasca nu au nimic intre urechi.
@Yolanda: Un lucru pozitiv este ca am inceput sa vorbim intre noi si sa ne sfatuim. Incepem sa actionam ca o comunitate, ca o breasla, ceea ce ma bucura mult.
Mare porcarie. Pacat ca nu pot fi facuti sa plateasca legal pentru ca de fapt pare sa fie o escrocherie. Ar trebui sa fie facuti de cacao pe toate blogurile si pe tot internetul.
@simina: Chiar este o escrocherie si daca as avea timp si mai multa incredere in justitia noastra, poate as incerca sa gasesc o cale sa-i dau in judecata. In ce priveste facutul de cacao, aici se poate rezolva.
nu stiu de ce le spui tu “blogarasi” , in orice caz, de la blogaras la mine in cap rasuna doar platouas si e o veselie generala … hehehe
@cristi-j: O spun ca sa accentuez faptul ca Baba Cloanta din poveste ne-a tratat de sus, cu lipsa de respect. Stii tu… scriitoras, actoras, blogaras, chiar si platouas, daca vrei tu. 🙂
am eu un raspuns. oamenii, ca termen general, nu vor invata niciodata sa se fereasca de profitori. niciodata. si asta nu e valabil doar pentru romania, asa a functionat si asa va functiona omenirea intotdeauna. difera doar metodele, mijloacele, scopurile si cazurile particulare.
@cristi-j: Ai dreptate. Nu ai cum sa te feresti de TOTI profitorii, mai ales ca unii provin chiar din familie, dintre prieteni sau colegi. Statul este cel mai mare profitor, in opinia mea. Mai putem insa scapa de unii escroci patetici, ca cei din exemplul dat de mine.
Comunicarea ajuta foarte mult,eu am aflat de pe fb si stiu despre ce este vorba.Ma bucur ca s-a vorbit deschis despre asemenea magarii,asa au putut afla majoritatea celor “implicati” si au luat atitudine.
Sper ca astfel de povesti sa nu se mai repete.
O duminica placuta!
@Flory: Duminica placuta si sper ca blogarasii sa se destepte din ce in ce mai mult.
Buna
Am vazut ca si pe diferite site-uri la inscriere este specificat ca retetele si fotografiile puse devin proprietatea lor si au dreptul sa le foloseasca .
Aceasta nu este tot o forma de insusire a muncii celorlalti?
Eu sint un amator care incearca diferite retete si pot spune ca nu e simplu sa incerci sa reproduci cit mai fidel reteta respectiva.
Imi dau seama ca atunci cind vrei sa creezi retete noi e nevoie de multe cunostinte multe incercari ,timp si bani investiti in dotare si ingrediente.
In acelasi timp sint convins ca ‘ baietii destepti’ asteapta orce ocazie sa profite de ‘naivitatea” unora.
Oare de cit timp mai e nevoie pt ca oamenii sa invete sa se feresca de acesti profitori?
toate cele bune
@Dorel: Nu am un raspuns la intrebarea de la sfarsitul comentariului. Presupun ca este retorica. 🙂 Cred ca fiecare a fost pacalit de cateva ori de “baietii destepti”, este bine ca macar la un moment dat sa refuzam sa mai lasam sa se profite de noi. Fiecare dintre noi trece prin asta.
Iti dai seama ce mail am primit acum vreo doua saptamani…:)).
“Buna ziua,
Numele meu este xxxxx si va contactez din partea xxxxx in vederea realizarii unui parteneriat cu dumneavoastra.
Clinica noastra se axeaza exclusiv pe scaderea in greutate prin intermediul principiilor de alimentatie sanatoasa.
Avem, in medie, 400 de pacienti pe luna care intra intr-un program de slabit alaturi de unul dintre medicii nostri nutritionisti.
Clinica noastra, in acest moment, pregateste lansarea mai multor carti de retete pentru pacientii nostri si ne intereseaza sa incheiem o colaborare pe termen lung cu un bucatar care sa pregateasca retetele oferite de noi, sa le aranjeze in farfurie si sa le faca fotografii.
Aceasta colaborare va fi, bineinteles, remunerata.
Tocmai pentru acest motiv v-am contactat intrucat talentul dumneavoastra de a gati imbinat cu principiile de nutritie care ii ajuta pe pacientii nostri sa slabeasca si sa se mentina la greutatea dorita pot conduce la realizarea unor retete sanatoase si gustoase in acelasi timp.
Daca dumneavoastra considerati ca aceasta propunere este avantajoasa si pentru dvs. atunci, ma puteti contacta pentru mai multe detalii la urmatorul numar de telefon: 89.89.189 sau imi puteti oferi dumneavoastra un numar de telefon la care sa va pot contacta.
Nu este nevoie ca dumneavoastra sa fiti din Bucuresti pentru incheierea acestei colaborari.
Va multumesc anticipat pentru raspuns.
O zi placuta!”
@Cristi: Exact acest mail l-a primit toata lumea. Eu am mai avut si o convorbire telefonica extrem de instructiva cu o secretara de acolo. Intre timp ne cam prinseseram cu totii cum sta treaba, asa ca pentru mine a fost chiar distractiv.
din tot ce s-a scris in articol si comentarii mie mi-a ramas in primul rand in minte o intrebare : exista zeci de bloggeri care dupa lista de nutrienti sa se apuce sa calculeze ce ingrediente au nevoie si in ce cantitati si sa compuna 4 feluri de mancare care sa fie si bune si prezentabile, gata de pus intr-o carte ? si nu doar sa se apuce dar sa le si iasa ? retete cu atatea grame de grasimi, proteine si tot restul ? zeci de bloggeri ? ma mira foarte tare pentru ca mi se pare foarte greu . poate sa le copieze si ei din alte parti.
si pentru ca nu stiu unii de altii, daca aleg toti cam aceleasi preparate ? hahaha
chiar presupunand ca sunt “prosti” in sensul descris de tine, mi-a placut partea cu “Şi daca sunt prosti, nu trebuie ei exploatati?” … hehehe … vezi, aici nu mai functioneaza chestia de care vorbeam cu alte ocazii cu gratuitate, munca vs placere, adica daca eu aleg sa fac asta de placere si gratis nu inseamna ca cineva sa profite de asta in acest fel nici daca ar fi cinstit, pe fata, cu atat mai putin intr-un mod mizerabil.
@cristi-j: Probabil ca nu toti bloggerii s-ar descurca usor cu indicatii sumare ca gramajul ingredientelor gatite; suny convins ca nu toti au conceput retete la portie fixa, pentru restaurante sau evenimente. Asta arat faptul ca “clinica” nu doar habar nu are ce cere, si in consecinta nici cum sa fie rasplatit ceea ce cere, dar in plus considera meseria asta ca fiind ceva foarte simplu, pe care toata lumea stie s-o faca foarte usor, si ca atare trebuie dispretuita.
Probabil chestia asta m-a infuriat cel mai tare: lipsa de respect pentru munca altuia. Si am intalnit-o deseori, sub diverse forme, asa ca m-am saturat.
Cat de mult ma bucur ca exista o comunitate a bloggerilor si mai ales ca exista oameni ca tine. Sunt multi care nu impartasesc cu altii, ce-or zice, daca ei au avut experiente negative de ce sa le faca altora viata mai usoara. E bine ca exista un cod de etica intre bloggeri.
@mitinita: Eu am mai zis de multe ori ca trebuie sa formam o comunitate, un fel de sindicat, daca vrei.
bloggerii sunt dispusi sa accepte orice si nu inteleg de unde asta.. ii vad disperati sa participe la concrusuri nejurizate corect si tot felul de prostii .. pt ce pana la urma? 🙂
@Ari: Nu stiu. Eu nu-i judec, fiecare isi stie limitele si interesele si procedeaza cum vrea. Pacat ca astfel escrocheriile si smecheriile prolifereaza, in loc sa dispara.
Este clinica MasterChef ,,,,doar acolo se mai pacaleste poporul :)))
@Flori: Ne cam pacalim peste tot, din pacate, nu doar acolo unde spuneti.
As mai avea ceva de adaugat: prosti, da’ multi!
Daca intr-adevar se dovedeste a fi o mare teapa zic ca ar trebui sa facem ceva in sensul asta, incepand cu a spune despre cine este vorba.
@Lavinia: Intre bloggeri s-a spus despre cine este vorba si se stiu toate amanuntele.
Hai ca nu-i chiar asa de rau atata vreme cat “Sfarsitul incoroneaza opera”.Pai penultimul paragraf din articol m-a facut sa ma simt invingatoare asa cum de mult recunosc ca nu m-am mai simtit.Totu-i bine cand se termina cu bine, ca tot m-am apucat sa dau citate.
Nu-i meritul meu nicicum, dar macar atat pot sa spun si eu: ca blogurile culinare mai rar si oamenii care lucreaza in categoria asta fac dovada ca au foarte multe calitati si merita toata pretuirea!
@Mot Liliana: Am mai vorbit aici pe blog despre lipsa de respect care caracterizeaza acesti ultimi 22 de ani. Nepasarea fata de munca celorlalti, dispretul fata de ceilalti… toate acestea se trag de la o profunda criza a valorilor morale, de la lipsa educatiei de acasa si din scoala.
Mi-a placut faptul ca blogarasii, desi romani, si-au dat seama ca nu sunt chiar asa prosti cum crede lumea. Eu nu sunt blogger ci doar “consumator” dar practica descrisa mai sus este foarte des intalnita. Se desprinde o “clasa” ce se cred buricul pamantului cum zicem noi si au impresia ca nu a mai vazut lumea asemenea specimene. Eu am o vorba : nu ma supar daca ma consideri prost dar ma scoti din minti daca ma consideri cu mult mai prost decat sunt in realitate. Mereu vor exista unii ce se vor considera net superiori altora, si atunci zicem asa : sanatate la toata lumea !!!
@Iulian: Mai bine sa ne uram minte si sanatate, caci unde nu-i cap… 🙂
Din pacate am aflat cam tarziu de chestia asta, imi pare rau ca nu sunt si eu in grupul blogerilor in care s-a discutat problema. Oare nu putem face nimic in sensul asta?
@lavinia: Ba da. Putem face o lista neagra si putem sa spunem adevarul despre ei oricunde putem.
Nici mie nu mi-a placut, ti se si face scarba cand auzi lucruri din astea…si vreau sa iti spun ca te inteleg caci am patit-o si eu, insa nu e legat de blog ci de domeniul in care lucrez, resurse umane. O firma proaspat lansata care isi dorea oameni de HR competenti si cu experienta, care trebuiau sa treaca de un test de o luna! un internship, bineinteles neplatit. Evident nu am acceptat si nu voi accepta niciodata asa ceva! Nu voi face munca de caritate pentru nimeni.
@Ureche Corina: Da, unii se cred tare destepti; partea proasta este ca mai gasesc fraieri care sa munceasca pe mai nimic.