Mutantii din bucatarie (3)

Despre co-dependenta
Nu doar plantele si animalele domesticite depind de oameni pentru a supravietui. Oamenii au devenit si ei dependenti de noile lor creatii. Agricultura, furnizand cantitati mai mari de alimente, a permis punerea bazelor unui nou stil de viata si a dus la construirea unor societati mai complexe. Acestea se bazeaza astazi pe o gama larga de alimente, dar cele mai importante au fost, de departe, cerealele. Civilizatiile care au aparut pe astfel de baze comestibile îsi datoreaza existanta primelor experimente de inginerie genetica, de fapt plantelor si animalelor mutante.
Din punctul de vedere al omului, domesticirea plantelor si animalelor a dus la obtinerea unor surse de hrana abundente. Aceasta activitate a fortat oamenii sa adopte un stil de viata sedentar, bazat pe agricultura si cresterea animalelor. Plantele si animalele domesticite hranesc omul, dar nici ele nu ar putea exista fara acesta. Exploateaza omul plantele si animalele, sau ele îl exploateaza pe om? Domesticirea este, se pare, cu dus si întors.

Chiar si astazi, la mii de ani dupa ce primii agricultori au început domesticirea plantelor si animalelor, asigurarea hranei este ocupatia principala a omenirii. Statisticile arata ca 41% dintre oameni muncesc în domeniul producerii hranei, iar peste 40% din suprafata pamantului este alocata acestei activitati (circa doua treimi din suprafata aceasta este destinata pasunilor). Aceleasi trei alimente care au pus bazele civilizatiei umane acum multe mii de ani sunt si astazi baza alimentatiei noastre. De departe cea mai mare parte a caloriilor ne vine din plante si animale domesticite. Doar o mica parte din mancarea consumata astazi provine de la animale si plante salbatice: peste, fructe de mare, fructe de padure, ciuperci, vanat etc.
Toate plantele si animalele domesticite sunt obtinute în urma tehnologiiilor inventate de om. În plus, aproape toate plantele si animalele pe care ne bazam alimentatia au fost domesticite acum foarte mult timp. Extrem de putine au fost domesticite în ultimii 4.000 de ani, de pilda. Din cele 14 animale mari domesticite de om, doar renul este o aparitie recenta, adica în ultimii 1.000 de ani, dar este doar o sursa de hrana marginala, de valoare scazuta.
La fel si în ce priveste plantele. Ultimii veniti sunt afinele, capsunile, merisoarele, kiwi, nucile macadamia si cele pecan, alunele caju. Bune, gustoase, dar la fel de neimportante.
Doar speciile acvatice au fost domesticite în cantitati semnificative în ultimul secol. Pe scurt, primii agricultori, acum mii de ani, au domesticit cam toate plantele si animalele cu care merita sa-ti bati capul. Acest lucru explica de ce plantele si animalele domestice sunt considerate a fi naturale si de ce eforturile actuale de a le îmbunatati, folosind tehnici de inginerie genetica, mai sofisticate decat selectia dirijata, atrag atatea critici si provoaca atata teama. Sigur, porumbul tolerant la ierbicide nu exista în mod natural în natura, dar în mod natural nu exista niciun fel de porumb!
Sa lasam deoparte paranoia! Mancam de mii de ani ceea ce ne ofera ingineria genetica; astazi s-au schimbat doar metodele, dar facem exact acelasi lucru. Haideti sa ne informam cat putem de bine înainte de a condamna ceva care, în ultimele mii de ani a devenit o practica… naturala.
Adevarul adevarat este ca a cultiva plante si a creste animale este ceva profund contra naturii. Agricultura si cresterea animalelor au schimbat lumea si au avut un impact îngrozitor asupra mediului natural, mai mult decat orice alta activitate umana sau non-umana. Mai mult decat vulcanii si mai mult decat industria petroliera.
Domesticirea plantelor si animalelor a dus la pierderea padurilor, la distrugerea mediului, eroziunea solului, disparitia a mii de specii de plante si animale naturale, la transplantarea plantelor si animalelor la mii de kilometri distanta fata de habitatul lor natural.
Agricultura si cresterea animalelor implica modificarea genetica si aparitia unor mutanti care nu mai pot supravietui fara protectia oferita de om.
Daca agricultura si cresterea animalelor ar aparea astazi, ele ar fi în mod sigur interzise, caci ar încalca toate legile referitoare la protectia mediului. Şi cu toate acestea, tot ele sunt baza civilizatiei moderne.
Compromisul natural
Ce înseamna, deci, sa mananci natural? Ca sa raspundem la acesata întrebare trebuie sa definim ce se întelege prin natural. Daca natural înseamna sa mancam doar ceea ce ne-ar putea da natura, fara vreun „ajutor” uman, va pot asigura ca am muri de foame. Literalmente.
Studiile arata ca Pamantul, folosind doar energie solara (fara agricultura, fara îngrasaminte, fara masini, fara pesticide, fara interventia omului), adica în mod strict natural, ar putea hrani doar circa 500 de milioane de oameni.
Cu toata interventia umana si cu aparitia mutantilor obtinuti prin selectie, Pamantul nu ar putea hrani decat circa 3 miliarde de oameni. Ce facem însa cu restul de 6,5 miliarde, respectiv 4 miliarde de persoane?
Doar „revolutia verde” a permis sfidarea legii lui Malthus (un subiect care se afla în asteptare, pe lista mea de prioritati) si hranirea întregii populatii de astazi. Adica folosirea extensiva a fertilizatorilor cu azot.
Nu stiu, deci, ce mai înseamna sa mananci natural. Va pot spune însa ce cred eu; nu uitati, este doar o opinie. Cred ca viata înseamna compromis. Lasi de la tine ca sa primesti ceva în schimb. Mai cred ca pentru noi sintagma „mancat natural” ar trebui sa însemne compromisul de a manca alimente care au fost cat mai putin expuse chimicalelor, cu cat mai putini aditivi alimentari si cat mai putin procesate industrial. Nu cred ca putem face mai mult. Nimeni în ultimii 5.000 de ani (agricultura si cresterea animalelor au o vechime de 10-11.000 de ani, dar oamenii de stiinta afirma ca a fost nevoie de cateva mii de ani pentru a toata populatia umana sa depinda aproape în totalitate numai de plante si animale domesticite) nu a mancat cu adevarat natural. Aceasta constatare mi-a schimbat perceptia despre ceea ce ne poate oferi natura de una singura.
Trebuie neaparat sa facem un compromis, ca sa putem continua sa traim. Îl facem deja, doar ca nu suntem constienti de el. Desigur, daca nu vrem sa facem acest compromis putem reveni la modul de hranire al omului vanator-culegator-pescar, care manca într-adevar natural, dar asta ar însemna ca sute de generatii de acum încolo sa refuze sa mai procreeze, ca populatia sa atinga din nou cele 500 de milioane, sa desfiintam agricultura, sa distrugem speciile mutante si sa apelam la bazele de seminte pentru a le înlocui cu unii dintre stramosii lor; oricum, nu le vom putea niciodata înlocui pe toate cu speciile originale.
De asemenea, ar trebui sa renuntam si la confortul cu care ne-am obisnuit, ca sa ne putem culege/vana/pescui hrana. Va vedeti colindand pe camp, cu arcul si sulita in spinare? Eu nu ma vad… poate doar vreun mutant de-al meu, mai puternic, mai musculos, mai ager, cu o acuitate a simturilor mai mare (vaz, auz, miros), antrenat pentru asa ceva… a, da… si mai tanar.
Va dati seama ca si cei care afirma ca se hranesc bio, eco sau mai stiu eu cum, fac în mod inconstient compromisul omului modern. Mananca tot mutanti si nici nu renunta la confortul adus de de civilizatia actuala, fondata total pe alimentatia cu mutanti; doar se autoconving ca se hranesc „natural”.
Eu cred ca alegerea de a manca natural nu ne-a apartinut niciodata. Oamenii de acum 5-10.000 de ani au ales pentru ei, dar si pentru noi. Ei au fost cei care au optat pentru modul de viata sedentar, pentru agricultura si cresterea animalelor. Noi nu facem decat sa ne lasam angrenati în acest mecanism, dezvoltat si perfectionat în mii de ani. Nici macar nu îmi este clar daca aveam alt drum de ales, chiar daca unii istorici afirma ca trecerea de la calitatea de vanator-culegator la cea de agricultor a fost cea mai mare greseala facuta vreodata de omenire.
Totusi, aceasta trecere a facut posibila, printre altele, aparitia chiar a gastronomiei. Nu mai vorbesc de muzica, arhitectura, filozofie, poezie, matematica etc.
Compromisul pe care îl sustin eu este unul care tine tot de principiul moderatiei si echilibrului:
– Daca este posibil, cultivati-va sau cresteti-va singuri hrana, fara a face apel la inginerie genetica sau chimie; daca nu, cumparati-o din magazinele sau de la furnizori în care aveti încredere. Daca nu aveti asa ceva, luati-o linistiti din supermarket: oricum nu aveti alta solutie.
– Daca aveti bani, cumparati cat mai multi mutanti bio sau eco, asta în cazul în care chiar sunt plantati, crescuti si recoltati în mult-laudatele conditii; daca nu, nu. Dupa mine un orez bio, de exemplu, este doar un mutant care costa de 3-4 ori mai scump. Dar este doar parerea mea, nu o luati în seama.
– Mancati cat mai putine alimente procesate, în special dulciuri.
– Abordati o dieta variata si nu faceti excese de niciun fel: fiti omnivori echilibrati si mancati cu moderatie. Sunt permise mici excese doar la ocazii speciale si nu merita sa va simtiti vinovati pentru ele.
– Nu ocoliti alcoolul în totalitate, dar nici nu abuzati. Chestia cu micile excese se aplica si aici.
– Faceti cat mai multa miscare, chiar daca faceti parte dintr-o societate sedentara.
V-am spus numai platitudini; stiu asta. Dar echilibrul este calea în care cred eu. A devenit platitudine prin faptul ca, spre deosebire de dietele sforaitoare si de reclamele care promoveaza alimente eco, bio, free-range si altele asemenea, tine doar de bunul nostru simt. Ar trebui ca echilibrul sa faca parte din noi, din normal. Îl scapam însa adesea printre degete. Oare îl mai avem, macar partial, sau media si marile corporatii ne transforma în niste mutanti dependenti de moda, trenduri si de propria noastra teama de a manca „incorect”?
Daca ocazional mai calcati regulile bunului simt alimentar, nu va bateti capul prea mult: a gresi este omeneste. Nu uitati niciodata ca viata trebuie sa fie ceva de care sa te bucuri, nu ceva în care esti silit sa te chinui. Martiriul auto-impus, fie el si culinar, este apanajul unei minoritati fanatice.
Ca sa va consolati mai usor cu acceptarea acestui compromis, spuneti-va ca este mult mai bine sa ai ce manca, fie si „nenatural” (sic!), decat sa mori de foame la propriu.
(sfarsit)
Bibliografie:
genomevolution.org/
agron-www.agron.iastate.edu/
www.nytimes.com/
en.wikipedia.org
turbocharged.us.com/
www.allaboutwheat.info/
Tom Standage – An Edible History of Humanity
web.duke.edu/
www.knowledgebank.irri.org/
teosinte.wisc.edu/
korallion.blogspot.ro/
www.westeyehospital.ro/

10 comentarii pe “Mutantii din bucatarie (3)

  1. Mihaela2 spune:

    Saptamana asta n-am apucat sa te vizitez pana azi si ce m-am bucurat sa vad cat am de citit 🙂
    Asa ca m-am pus pe treaba si am ‘inghitit’ acum cap-coada cele 3 episoade. Interesanta (si cuprinzatoare) perspectiva! Recunosc ca nu ma numar printre cei care cerceteaza, se documenteaza, sunt mereu la curent privind rezultatele ‘cercetatorilor britanici’ ori pot ‘teoretiza’ ore in sir despre un subiect, dar poate de aceea apreciez si mai mult articolul tau – pentru ca prezinta lucrurile cu argumente logice, ‘de bun simt’ ca sa spun asa si, nu in ultimul rand, usor de urmarit de cititor. Asadar, din punctul meu de vedere chiar are sens ce spui tu aici si imi dau acum seama ca, inconstient cumva, cam la fel mi-am asezat si eu pana acum lucrurile in cap. Suntem ce suntem ca urmare a evolutiei in timp a planetei cu tot ce e pe ea, fiind, in acelasi timp, parte din ea (evolutia). Cred inclusiv in faptul ca trebuie sa mai mancam si “E-uri” – si asta face parte tot din evolutie, iar organismul uman trebuie sa poata tine pasul, sa se adapteze ca sa poata supravietui viitorului. Ca pe termen scurt sau raportat la individ ne costa, e clar … asa cum mai mult ca sigur l-a costat si pe culegatorul devenit agricultor si pe cei care i-au urmat.
    De asemenea, si eu sunt pro echilibru si cumpatare, mai degraba decat sa cautam adevarul absolut in materie de nutritie si sa incepem sa excludem/includem d/in alimentatie tot felul de lucruri pe motiv ca sunt sanatoase sau nu, ori, mai rau, ca sunt sau nu ‘naturale’. Vorba ‘ceea, de la vanatorul-culegator pana azi omul a fost, totusi, omnivor si nu pot eu, un individ mic, oricata stiinta as avea in cap, sa contrazic mii de ani de natura si evolutie si sa spun acum ca (doar) asta e calea cea dreapta – e bine (sau nu) ca omul sa manance (sau nu) asta si asta.
    Sau poate, cine stie, la fel o fi aparut in trecut si ‘mutantul’ cu ochi albastri… 🙂
    Una peste alta, ma bucur sa vad din ce in ce mai multe articole din care concluzia concluziilor este, pana la urma, ca si in materie de mancat trebuie, totusi, sa gandim, sa trecem prin filtrul propriu tot ce auzim. Si sa alegem din ce in ce mai constient niste lucruri. Mai educat, mai in cunostinta de cauza, cu o calitate si bucurie a vietii sporita. Sau sa-i spunem evoluata. Sau, si mai bine, ‘mutanta’, nu? 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Mihaela2: Ai tras concluziile corecte, din punctul meu de vedere. Asta si vreau sa spun cu acest gen de articole. Evolutia este un compromis etern, in care pierdem si castigam deopotriva, si care niciodata nu ne ofera adevarul absolut si imuabil. Viata este o continua negociere cu natura; nu trebuie sa ne lasam manipulati atat de usor de dieteticieni (recent, unul dintre cei mai cunoscuti de pe la noi, autor de carti si personaj principal in nenumarate emisiuni TV, a fost inchis pentru coruptie), doar avem propriul creier si destule surse de informare: mai bine cheltuim cateva ore citind, decat sa ne dam peste cap organismul pentru cativa ani, pentru o dieta la moda.
      Moderatia si echilibrul, asa cum si-l simte fiecare, sunt caile cele mai sigure de a trai corect.

  2. cristi-j spune:

    Era doar o sugestie-observatie, nimic mai mult.

    Cat timp vor fi studii stiintifice aproape zilnice care ofera imagini trunchiate sau, mai rau, de fapt vor sa manipuleze intr-un fel sau altul, mereu vor exista mode si istericale.
    Plus ca trebuie sa tindem spre perfectiune, nu-i asa, si perfectiunea mereu ne panicheaza … hahaha

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Pe mine perfectiunea ma linisteste. Stiu ca nu am atins-o, dar nu sunt nelinistit si nici isteric pe tema asta, caci mai stiu si ca nimeni nu o poate atinge. Goana dupa ea este una dintre putinele constante; a devenit un reper sigur, pe care te poti baza. Linistitor. 🙂

  3. cristi-j spune:

    Nu cred ca se pot aplica concepte morale (care sunt subiective si schimbatoare) evolutiei unei specii. Daca aia a fost cea mai mare greseala inseamna ca alternativa ar fi fost mult mai buna ceea ce e aberant.
    Dupa parerea mea, planetei nu prea ii pasa, ne dam noi mai multa importanta decat avem, probabil la un moment dat o sa se scuture de noi si isi va vedea inainte de viata ei … hahaha . Mediul a fost modificat si “stricat” si inaintea aparitiei omului, au disparut pentru totdeauna mult mai multe mii de specii si inainte, inegalitate exista cu siguranta si pe vremea culesului de fructe si fugii dupa animale … hahaha

    Chiar daca nu e un studiu, dizertatie sau verdict, tocmai pentru ca militezi pentru o atitudine ponderata si echilibrata ar fi fost de ajutor si cealalta fateta.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Cu exceptia marilor cataclisme, care sunt si ele naturale, nimic nu a schimbat atat de mult in rau fata planetei ca omul; nici pe departe. Ca si tine, cred ca planeta ne va da cu flit in cele din urma, asa cum si meritam.
      In ce priveste echilibrul sugerat d etine in final, nu pot acoperi toate fatetele. Nici nu vreau, de fapt. De asta exista si alte site-uri/blog-uri, de aceea se pot posta comentarii etc. Fac si eu ce pot, cat pot si cat am chef. Nu ma deranjeaza luarile de pozitii corecte, echilibrate si normale fata de ingineria genetica, ci cele isterice si panicarde, legate de alimentatie. Astea ma calca pe nervi.

  4. cristi-j spune:

    Am uitat doua idei.

    „unii istorici afirma ca trecerea de la calitatea de vanator-culegator la cea de agricultor a fost cea mai mare greseala facuta vreodata de omenire” . Nu sunt documentat in acest domeniu dar nu vad cum cineva poate sustine o asemenea aberatie, e clar ca scopul vietii si al oricarei specii e sa se dezvolte si sa se inmulteasca si cum numarul la care a ajuns specia umana azi arata ca a avut succes nu inteleg cum a a fost o greseala.

    Articolul spune ca ingineria genetica in alimentatie nu trebuie privita cu paranoia si nu e nimic iesit din comun. Dar exista destule exemple si situatii in care s-au depasit niste limite si cum problemele au tendinta sa se dezvolte exponential exista destule semne de exclamare si se putea privi un pic si din acest punct de vedere.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: „Adevarul adevarat este ca a cultiva plante si a creste animale este ceva profund contra naturii” este, in contextul articolului, o afirmatie valabila nu doar atunci cand luam in considerare factorul cantitativ, ci ca act in sine, pentru cei care doresc sa manance “au naturel”.

      Afirmatia cu “cea mai mare greseala facuta vreodata de omenire” se refera la modul in care agricultura a distrus mediul inconjurator, a ucis mii de specii de plante si animale, pierdute pentru totdeauna, a dus la aparitia inegalitatii sociale etc. Este o afirmatie care socheaza, dar eu ii gasesc un pic de logica. Asa cum afirmam si in articol, insa, nu stiu daca aveam o alta cale pe care am fi putut merge; in plus, meseria care imi place nu ar fi existat, lucru pe care il gasesc de neacceptat.

      S-au facut greseli in ingineria genetica? Desigur. Dar se fac greseli in toate domeniile si nu ne mai isterizam pentru ele. Ce sa mai spun de greselile care se fac in politica, sau in proiectarea vreunei centrale nucleare? Eu militez pentru o atitudine ponderata, deschisa, inchizitorie la moldul moderat si echilibrat, fara indignari lipsite de substanta. In plus, articolul reprezinta doar opinia mea, nu este un studiu stiintific, o dizertatie sau un verdict.

      Si eu sunt destul de mirat ca exista putine comentarii, desi cred ca pentru 99% dintre cititori articolul aduce informatii noi si un punct de vedere proaspat asupra modului in care ne alimentam. Voi ramane insa cu mirarea…

  5. cristi-j spune:

    E placut sa te regasesti in altcineva, sa citesti propriile idei, pareri si uneori chiar cuvinte scrise de altcineva, nu-i asa? Sunt sigur ca nu mi se intampla doar mie … hahaha . Asta mi s-a intamplat cu acest articol. Asa ca multumesc si felicitari.
    O discutie pe aceste teme ar fi foarte placuta dar fiind prea complexa, cu multe subiecte si aspecte, cred ca trebuie lasata pentru situatii in care se desfasoara pe viu si nu in scris … hahaha

    Doar cateva idei :

    Singura parte cu care nu sunt de acord (tine mai mult de exprimare) este „Adevarul adevarat este ca a cultiva plante si a creste animale este ceva profund contra naturii” .
    Asta e valabil doar daca luam in considerare factorul cantitativ. Exista destule exemple de specii de animale care se folosesc de alte specii pentru a-si face viata mai usoara. La fel, destule plante care se folosesc de insecte si animale sau animale care modifica mediul sau „cultiva” plante. Problema e ca suntem prea multi si agricultura si cresterea animalelor au ajuns la un asemenea nivel si intindere incat e imposibil sa nu afecteze mediul intr-un mod negativ.

    „Daca agricultura si cresterea animalelor ar aparea astazi, ele ar fi în mod sigur interzise, caci ar încalca toate legile referitoare la protectia mediului” … Asta mi-a placut mult, in UE probabil n-ar avea nici o sansa … hahaha

    Nu m-am gandit la asta dar probabil s-ar mai putea adauga cateva sfaturi sau s-ar putea formula in alt fel, oricum, partea de compromis, cu liniuta de la capat, de care tu spui ca sunt platitudini, ar fi suficienta, cred eu, pentru a forma principiile pe care cineva isi poate baza relatia cu mancarea.
    Sigur, asa cum spui si tu, traim intr-o societate in care lucrurile care tin de simplitate si echilibru si bun simt au viata grea, e nevoie de stridenta, socuri, evenimente, galagie, pentru a da valoare, valoarea in sine nu mai are valoare, ea trebuie pusa in valoare.
    „Oare îl mai avem, macar partial, sau media si marile corporatii ne transforma în niste mutanti dependenti de moda, trenduri si de propria nosatra teama de a manca „incorect”? E valabil pentru orice aspect al vietii in societatea capitalista de consum, nu doar pentru felul cum mancam, ambalajul e primordial, si cand spun ambalaj ma refer la sensul mai larg in care e invelit orice fenomen, persoana sau produs, marketingul e dominant si „spalarea pe creier”, intr-o forma sau alta, a ajuns la un nivel de intindere si complexitate in care nici macar nu mai suntem in stare sa ne dam seama de ea. Chiar daca intrebarea ta e retorica eu as spune ca nu, ca populatie planetara nu il mai avem dar mai exista partial pe portiuni. Greu de crezut ca lucrurile merg intr-o directie corecta asa ca probabil se va pierde dar oricum nu vom mai avea nevoie de asa ceva … hahaha

    Ar mai fi o a doua parte a acestui comentariu dar se refera la altceva si doar o sa punctez. Sunt surprins ca nu e nici un comentariu, nimeni nu are nimic de spus. Unele dintre parerile si concluziile tale ar putea fi interpretate de unii ca gresite sau chiar agresive. Oare cati au citit articolul si cum de nimeni dintre cei care mananca sanatos, natural, bio, eco, etc, si mai mult explica si altora cum trebuie facut, nu are timp, disponibilitate sau nu se simte suficient de documentat si pregatit pentru a oferi un alt punct de vedere ?

    Nu stiu de ce eu sunt mai apropiat de „Daca este posibil, cultivati-va sau cresteti-va singuri hrana, fara a face apel la inginerie genetica sau chimie” si mai reticent la „Daca aveti bani, cumparati cat mai multi mutanti bio sau eco, asta în cazul în care chiar sunt plantati, crescuti si recoltati în mult-laudatele conditii” dar asta oricum n-are importanta pentru ca la nivel general oricum nu ne putem toti cultiva sau creste singuri hrana si nici nu se poate cultiva sau creste bio si eco pentru toti cei 7,2 miliarde de mancai … hahaha .
    Si o cifra interesanta, in societatea vestica am ajuns sa aruncam (intr-o forma sau alta, direct sau indirect) 30% din mancarea pe care o producem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.