Mutanţii din bucătărie (3)

Despre co-dependenţă
Nu doar plantele şi animalele domesticite depind de oameni pentru a supravieţui. Oamenii au devenit şi ei dependenţi de noile lor creaţii. Agricultura, furnizând cantităţi mai mari de alimente, a permis punerea bazelor unui nou stil de viaţă şi a dus la construirea unor societăţi mai complexe. Acestea se bazează astăzi pe o gamă largă de alimente, dar cele mai importante au fost, de departe, cerealele. Civilizaţiile care au apărut pe astfel de baze comestibile îşi datorează existanţa primelor experimente de inginerie genetică, de fapt plantelor şi animalelor mutante.
Din punctul de vedere al omului, domesticirea plantelor şi animalelor a dus la obţinerea unor surse de hrană abundente. Această activitate a forţat oamenii să adopte un stil de viaţă sedentar, bazat pe agricultură şi creşterea animalelor. Plantele şi animalele domesticite hrănesc omul, dar nici ele nu ar putea exista fără acesta. Exploatează omul plantele şi animalele, sau ele îl exploatează pe om? Domesticirea este, se pare, cu dus şi întors.

Chiar şi astăzi, la mii de ani după ce primii agricultori au început domesticirea plantelor şi animalelor, asigurarea hranei este ocupaţia principală a omenirii. Statisticile arată că 41% dintre oameni muncesc în domeniul producerii hranei, iar peste 40% din suprafaţa pământului este alocată acestei activităţi (circa două treimi din suprafaţă aceasta este destinată păşunilor). Aceleaşi trei alimente care au pus bazele civilizaţiei umane acum multe mii de ani sunt şi astăzi baza alimentaţiei noastre. De departe cea mai mare parte a caloriilor ne vine din plante şi animale domesticite. Doar o mică parte din mâncarea consumată astăzi provine de la animale şi plante sălbatice: peşte, fructe de mare, fructe de pădure, ciuperci, vânat etc.
Toate plantele şi animalele domesticite sunt obţinute în urma tehnologiiilor inventate de om. În plus, aproape toate plantele şi animalele pe care ne bazăm alimentaţia au fost domesticite acum foarte mult timp. Extrem de puţine au fost domesticite în ultimii 4.000 de ani, de pildă. Din cele 14 animale mari domesticite de om, doar renul este o apariţie recentă, adică în ultimii 1.000 de ani, dar este doar o sursă de hrană marginală, de valoare scăzută.
La fel şi în ce priveşte plantele. Ultimii veniţi sunt afinele, căpşunile, merişoarele, kiwi, nucile macadamia şi cele pecan, alunele caju. Bune, gustoase, dar la fel de neimportante.
Doar speciile acvatice au fost domesticite în cantităţi semnificative în ultimul secol. Pe scurt, primii agricultori, acum mii de ani, au domesticit cam toate plantele şi animalele cu care merita să-ţi baţi capul. Acest lucru explică de ce plantele şi animalele domestice sunt considerate a fi naturale şi de ce eforturile actuale de a le îmbunătăţi, folosind tehnici de inginerie genetică, mai sofisticate decât selecţia dirijată, atrag atâtea critici şi provoacă atâta teamă. Sigur, porumbul tolerant la ierbicide nu există în mod natural în natură, dar în mod natural nu există niciun fel de porumb!
Să lăsăm deoparte paranoia! Mâncăm de mii de ani ceea ce ne oferă ingineria genetică; astăzi s-au schimbat doar metodele, dar facem exact acelaşi lucru. Haideţi să ne informăm cât putem de bine înainte de a condamna ceva care, în ultimele mii de ani a devenit o practică… naturală.
Adevărul adevărat este că a cultiva plante şi a creşte animale este ceva profund contra naturii. Agricultura şi creşterea animalelor au schimbat lumea şi au avut un impact îngrozitor asupra mediului natural, mai mult decât orice altă activitate umană sau non-umană. Mai mult decât vulcanii şi mai mult decât industria petrolieră.
Domesticirea plantelor şi animalelor a dus la pierderea pădurilor, la distrugerea mediului, eroziunea solului, dispariţia a mii de specii de plante şi animale naturale, la transplantarea plantelor şi animalelor la mii de kilometri distanţă faţă de habitatul lor natural.
Agricultura şi creşterea animalelor implică modificarea genetică şi apariţia unor mutanţi care nu mai pot supravieţui fără protecţia oferită de om.
Dacă agricultura şi creşterea animalelor ar apărea astăzi, ele ar fi în mod sigur interzise, căci ar încălca toate legile referitoare la protecţia mediului. Şi cu toate acestea, tot ele sunt baza civilizaţiei moderne.
Compromisul natural
Ce înseamnă, deci, să mănânci natural? Ca să răspundem la acesată întrebare trebuie să definim ce se înţelege prin natural. Dacă natural înseamnă să mâncăm doar ceea ce ne-ar putea da natura, fără vreun „ajutor” uman, vă pot asigura că am muri de foame. Literalmente.
Studiile arată că Pământul, folosind doar energie solară (fără agricultură, fără îngrăsăminte, fără maşini, fără pesticide, fără intervenţia omului), adică în mod strict natural, ar putea hrăni doar circa 500 de milioane de oameni.
Cu toată intervenţia umană şi cu apariţia mutanţilor obţinuţi prin selecţie, Pământul nu ar putea hrăni decât circa 3 miliarde de oameni. Ce facem însă cu restul de 6,5 miliarde, respectiv 4 miliarde de persoane?
Doar „revoluţia verde” a permis sfidarea legii lui Malthus (un subiect care se află în aşteptare, pe lista mea de priorităţi) şi hrănirea întregii populaţii de astăzi. Adică folosirea extensivă a fertilizatorilor cu azot.
Nu ştiu, deci, ce mai înseamnă să mănânci natural. Vă pot spune însă ce cred eu; nu uitaţi, este doar o opinie. Cred că viaţa înseamnă compromis. Laşi de la tine ca să primeşti ceva în schimb. Mai cred că pentru noi sintagma „mâncat natural” ar trebui să însemne compromisul de a mânca alimente care au fost cât mai puţin expuse chimicalelor, cu cât mai puţini aditivi alimentari şi cât mai puţin procesate industrial. Nu cred că putem face mai mult. Nimeni în ultimii 5.000 de ani (agricultura şi creşterea animalelor au o vechime de 10-11.000 de ani, dar oamenii de ştiinţă afirmă că a fost nevoie de câteva mii de ani pentru a toată populaţia umană să depindă aproape în totalitate numai de plante şi animale domesticite) nu a mâncat cu adevărat natural. Această constatare mi-a schimbat percepţia despre ceea ce ne poate oferi natura de una singură.
Trebuie neapărat să facem un compromis, ca să putem continua să trăim. Îl facem deja, doar că nu suntem conştienţi de el. Desigur, dacă nu vrem să facem acest compromis putem reveni la modul de hrănire al omului vânător-culegător-pescar, care mânca într-adevăr natural, dar asta ar însemna ca sute de generaţii de acum încolo să refuze să mai procreeze, ca populaţia să atingă din nou cele 500 de milioane, să desfiinţăm agricultura, să distrugem speciile mutante şi să apelăm la bazele de seminţe pentru a le înlocui cu unii dintre strămoşii lor; oricum, nu le vom putea niciodată înlocui pe toate cu speciile originale.
De asemenea, ar trebui să renunţăm şi la confortul cu care ne-am obişnuit, ca să ne putem culege/vâna/pescui hrana. Vă vedeţi colindând pe câmp, cu arcul şi sulita in spinare? Eu nu mă văd… poate doar vreun mutant de-al meu, mai puternic, mai musculos, mai ager, cu o acuitate a simturilor mai mare (vaz, auz, miros), antrenat pentru aşa ceva… a, da… şi mai tânăr.
Vă daţi seama că şi cei care afirmă că se hrănesc bio, eco sau mai ştiu eu cum, fac în mod inconştient compromisul omului modern. Mănâncă tot mutanţi şi nici nu renunţă la confortul adus de de civilizaţia actuală, fondată total pe alimentaţia cu mutanţi; doar se autoconving că se hrănesc „natural”.
Eu cred că alegerea de a mânca natural nu ne-a aparţinut niciodată. Oamenii de acum 5-10.000 de ani au ales pentru ei, dar şi pentru noi. Ei au fost cei care au optat pentru modul de viaţă sedentar, pentru agricultură şi creşterea animalelor. Noi nu facem decât să ne lăsăm angrenaţi în acest mecanism, dezvoltat şi perfecţionat în mii de ani. Nici măcar nu îmi este clar dacă aveam alt drum de ales, chiar dacă unii istorici afirmă că trecerea de la calitatea de vânător-culegător la cea de agricultor a fost cea mai mare greşeală făcută vreodată de omenire.
Totuşi, această trecere a făcut posibilă, printre altele, apariţia chiar a gastronomiei. Nu mai vorbesc de muzică, arhitectură, filozofie, poezie, matematică etc.
Compromisul pe care îl susţin eu este unul care ţine tot de principiul moderaţiei şi echilibrului:
– Dacă este posibil, cultivaţi-vă sau creşteţi-vă singuri hrana, fără a face apel la inginerie genetică sau chimie; dacă nu, cumpăraţi-o din magazinele sau de la furnizori în care aveţi încredere. Dacă nu aveţi aşa ceva, luaţi-o liniştiti din supermarket: oricum nu aveţi altă soluţie.
– Dacă aveţi bani, cumpăraţi cât mai mulţi mutanţi bio sau eco, asta în cazul în care chiar sunt plantaţi, crescuţi şi recoltaţi în mult-lăudatele condiţii; dacă nu, nu. După mine un orez bio, de exemplu, este doar un mutant care costă de 3-4 ori mai scump. Dar este doar părerea mea, nu o luaţi în seamă.
– Mâncaţi cât mai puţine alimente procesate, în special dulciuri.
– Abordaţi o dietă variată şi nu faceţi excese de niciun fel: fiţi omnivori echilibraţi şi mâncaţi cu moderaţie. Sunt permise mici excese doar la ocazii speciale şi nu merită să vă simţiţi vinovaţi pentru ele.
– Nu ocoliţi alcoolul în totalitate, dar nici nu abuzaţi. Chestia cu micile excese se aplică şi aici.
– Faceţi cât mai multă mişcare, chiar dacă faceţi parte dintr-o societate sedentară.
V-am spus numai platitudini; ştiu asta. Dar echilibrul este calea în care cred eu. A devenit platitudine prin faptul că, spre deosebire de dietele sforăitoare şi de reclamele care promovează alimente eco, bio, free-range şi altele asemenea, ţine doar de bunul nostru simţ. Ar trebui ca echilibrul să facă parte din noi, din normal. Îl scăpăm însă adesea printre degete. Oare îl mai avem, măcar parţial, sau media şi marile corporaţii ne transformă în nişte mutanţi dependenţi de modă, trenduri şi de propria noastră teamă de a mânca „incorect”?
Dacă ocazional mai călcaţi regulile bunului simţ alimentar, nu vă bateţi capul prea mult: a greşi este omeneşte. Nu uitaţi niciodată că viaţa trebuie să fie ceva de care să te bucuri, nu ceva în care eşti silit să te chinui. Martiriul auto-impus, fie el şi culinar, este apanajul unei minorităţi fanatice.
Ca să vă consolaţi mai uşor cu acceptarea acestui compromis, spuneţi-vă că este mult mai bine să ai ce mânca, fie şi „nenatural” (sic!), decât să mori de foame la propriu.
(sfârşit)
Bibliografie:
genomevolution.org/
agron-www.agron.iastate.edu/
www.nytimes.com/
en.wikipedia.org
turbocharged.us.com/
www.allaboutwheat.info/
Tom Standage – An Edible History of Humanity
web.duke.edu/
www.knowledgebank.irri.org/
teosinte.wisc.edu/
korallion.blogspot.ro/
www.westeyehospital.ro/


10 comentarii pe “Mutanţii din bucătărie (3)

  1. Mihaela2 spune:

    Saptamana asta n-am apucat sa te vizitez pana azi si ce m-am bucurat sa vad cat am de citit 🙂
    Asa ca m-am pus pe treaba si am ‘inghitit’ acum cap-coada cele 3 episoade. Interesanta (si cuprinzatoare) perspectiva! Recunosc ca nu ma numar printre cei care cerceteaza, se documenteaza, sunt mereu la curent privind rezultatele ‘cercetatorilor britanici’ ori pot ‘teoretiza’ ore in sir despre un subiect, dar poate de aceea apreciez si mai mult articolul tau – pentru ca prezinta lucrurile cu argumente logice, ‘de bun simt’ ca sa spun asa si, nu in ultimul rand, usor de urmarit de cititor. Asadar, din punctul meu de vedere chiar are sens ce spui tu aici si imi dau acum seama ca, inconstient cumva, cam la fel mi-am asezat si eu pana acum lucrurile in cap. Suntem ce suntem ca urmare a evolutiei in timp a planetei cu tot ce e pe ea, fiind, in acelasi timp, parte din ea (evolutia). Cred inclusiv in faptul ca trebuie sa mai mancam si „E-uri” – si asta face parte tot din evolutie, iar organismul uman trebuie sa poata tine pasul, sa se adapteze ca sa poata supravietui viitorului. Ca pe termen scurt sau raportat la individ ne costa, e clar … asa cum mai mult ca sigur l-a costat si pe culegatorul devenit agricultor si pe cei care i-au urmat.
    De asemenea, si eu sunt pro echilibru si cumpatare, mai degraba decat sa cautam adevarul absolut in materie de nutritie si sa incepem sa excludem/includem d/in alimentatie tot felul de lucruri pe motiv ca sunt sanatoase sau nu, ori, mai rau, ca sunt sau nu ‘naturale’. Vorba ‘ceea, de la vanatorul-culegator pana azi omul a fost, totusi, omnivor si nu pot eu, un individ mic, oricata stiinta as avea in cap, sa contrazic mii de ani de natura si evolutie si sa spun acum ca (doar) asta e calea cea dreapta – e bine (sau nu) ca omul sa manance (sau nu) asta si asta.
    Sau poate, cine stie, la fel o fi aparut in trecut si ‘mutantul’ cu ochi albastri… 🙂
    Una peste alta, ma bucur sa vad din ce in ce mai multe articole din care concluzia concluziilor este, pana la urma, ca si in materie de mancat trebuie, totusi, sa gandim, sa trecem prin filtrul propriu tot ce auzim. Si sa alegem din ce in ce mai constient niste lucruri. Mai educat, mai in cunostinta de cauza, cu o calitate si bucurie a vietii sporita. Sau sa-i spunem evoluata. Sau, si mai bine, ‘mutanta’, nu? 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Mihaela2: Ai tras concluziile corecte, din punctul meu de vedere. Asta si vreau sa spun cu acest gen de articole. Evolutia este un compromis etern, in care pierdem si castigam deopotriva, si care niciodata nu ne ofera adevarul absolut si imuabil. Viata este o continua negociere cu natura; nu trebuie sa ne lasam manipulati atat de usor de dieteticieni (recent, unul dintre cei mai cunoscuti de pe la noi, autor de carti si personaj principal in nenumarate emisiuni TV, a fost inchis pentru coruptie), doar avem propriul creier si destule surse de informare: mai bine cheltuim cateva ore citind, decat sa ne dam peste cap organismul pentru cativa ani, pentru o dieta la moda.
      Moderatia si echilibrul, asa cum si-l simte fiecare, sunt caile cele mai sigure de a trai corect.

  2. cristi-j spune:

    Era doar o sugestie-observatie, nimic mai mult.

    Cat timp vor fi studii stiintifice aproape zilnice care ofera imagini trunchiate sau, mai rau, de fapt vor sa manipuleze intr-un fel sau altul, mereu vor exista mode si istericale.
    Plus ca trebuie sa tindem spre perfectiune, nu-i asa, si perfectiunea mereu ne panicheaza … hahaha

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Pe mine perfectiunea ma linisteste. Stiu ca nu am atins-o, dar nu sunt nelinistit si nici isteric pe tema asta, caci mai stiu si ca nimeni nu o poate atinge. Goana dupa ea este una dintre putinele constante; a devenit un reper sigur, pe care te poti baza. Linistitor. 🙂

  3. cristi-j spune:

    Nu cred ca se pot aplica concepte morale (care sunt subiective si schimbatoare) evolutiei unei specii. Daca aia a fost cea mai mare greseala inseamna ca alternativa ar fi fost mult mai buna ceea ce e aberant.
    Dupa parerea mea, planetei nu prea ii pasa, ne dam noi mai multa importanta decat avem, probabil la un moment dat o sa se scuture de noi si isi va vedea inainte de viata ei … hahaha . Mediul a fost modificat si „stricat” si inaintea aparitiei omului, au disparut pentru totdeauna mult mai multe mii de specii si inainte, inegalitate exista cu siguranta si pe vremea culesului de fructe si fugii dupa animale … hahaha

    Chiar daca nu e un studiu, dizertatie sau verdict, tocmai pentru ca militezi pentru o atitudine ponderata si echilibrata ar fi fost de ajutor si cealalta fateta.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Cu exceptia marilor cataclisme, care sunt si ele naturale, nimic nu a schimbat atat de mult in rau fata planetei ca omul; nici pe departe. Ca si tine, cred ca planeta ne va da cu flit in cele din urma, asa cum si meritam.
      In ce priveste echilibrul sugerat d etine in final, nu pot acoperi toate fatetele. Nici nu vreau, de fapt. De asta exista si alte site-uri/blog-uri, de aceea se pot posta comentarii etc. Fac si eu ce pot, cat pot si cat am chef. Nu ma deranjeaza luarile de pozitii corecte, echilibrate si normale fata de ingineria genetica, ci cele isterice si panicarde, legate de alimentatie. Astea ma calca pe nervi.

  4. cristi-j spune:

    Am uitat doua idei.

    „unii istorici afirmă că trecerea de la calitatea de vânător-culegător la cea de agricultor a fost cea mai mare greşeală făcută vreodată de omenire” . Nu sunt documentat in acest domeniu dar nu vad cum cineva poate sustine o asemenea aberatie, e clar ca scopul vietii si al oricarei specii e sa se dezvolte si sa se inmulteasca si cum numarul la care a ajuns specia umana azi arata ca a avut succes nu inteleg cum a a fost o greseala.

    Articolul spune ca ingineria genetica in alimentatie nu trebuie privita cu paranoia si nu e nimic iesit din comun. Dar exista destule exemple si situatii in care s-au depasit niste limite si cum problemele au tendinta sa se dezvolte exponential exista destule semne de exclamare si se putea privi un pic si din acest punct de vedere.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: „Adevărul adevărat este că a cultiva plante şi a creşte animale este ceva profund contra naturii” este, in contextul articolului, o afirmatie valabila nu doar atunci cand luam in considerare factorul cantitativ, ci ca act in sine, pentru cei care doresc sa manance „au naturel”.

      Afirmatia cu „cea mai mare greşeală făcută vreodată de omenire” se refera la modul in care agricultura a distrus mediul inconjurator, a ucis mii de specii de plante si animale, pierdute pentru totdeauna, a dus la aparitia inegalitatii sociale etc. Este o afirmatie care socheaza, dar eu ii gasesc un pic de logica. Asa cum afirmam si in articol, insa, nu stiu daca aveam o alta cale pe care am fi putut merge; in plus, meseria care imi place nu ar fi existat, lucru pe care il gasesc de neacceptat.

      S-au facut greseli in ingineria genetica? Desigur. Dar se fac greseli in toate domeniile si nu ne mai isterizam pentru ele. Ce sa mai spun de greselile care se fac in politica, sau in proiectarea vreunei centrale nucleare? Eu militez pentru o atitudine ponderata, deschisa, inchizitorie la moldul moderat si echilibrat, fara indignari lipsite de substanta. In plus, articolul reprezinta doar opinia mea, nu este un studiu stiintific, o dizertatie sau un verdict.

      Si eu sunt destul de mirat ca exista putine comentarii, desi cred ca pentru 99% dintre cititori articolul aduce informatii noi si un punct de vedere proaspat asupra modului in care ne alimentam. Voi ramane insa cu mirarea…

  5. cristi-j spune:

    E placut sa te regasesti in altcineva, sa citesti propriile idei, pareri si uneori chiar cuvinte scrise de altcineva, nu-i asa? Sunt sigur ca nu mi se intampla doar mie … hahaha . Asta mi s-a intamplat cu acest articol. Asa ca multumesc si felicitari.
    O discutie pe aceste teme ar fi foarte placuta dar fiind prea complexa, cu multe subiecte si aspecte, cred ca trebuie lasata pentru situatii in care se desfasoara pe viu si nu in scris … hahaha

    Doar cateva idei :

    Singura parte cu care nu sunt de acord (tine mai mult de exprimare) este „Adevărul adevărat este că a cultiva plante şi a creşte animale este ceva profund contra naturii” .
    Asta e valabil doar daca luam in considerare factorul cantitativ. Exista destule exemple de specii de animale care se folosesc de alte specii pentru a-si face viata mai usoara. La fel, destule plante care se folosesc de insecte si animale sau animale care modifica mediul sau „cultiva” plante. Problema e ca suntem prea multi si agricultura si cresterea animalelor au ajuns la un asemenea nivel si intindere incat e imposibil sa nu afecteze mediul intr-un mod negativ.

    „Dacă agricultura şi creşterea animalelor ar apărea astăzi, ele ar fi în mod sigur interzise, căci ar încălca toate legile referitoare la protecţia mediului” … Asta mi-a placut mult, in UE probabil n-ar avea nici o sansa … hahaha

    Nu m-am gandit la asta dar probabil s-ar mai putea adauga cateva sfaturi sau s-ar putea formula in alt fel, oricum, partea de compromis, cu liniuta de la capat, de care tu spui ca sunt platitudini, ar fi suficienta, cred eu, pentru a forma principiile pe care cineva isi poate baza relatia cu mancarea.
    Sigur, asa cum spui si tu, traim intr-o societate in care lucrurile care tin de simplitate si echilibru si bun simt au viata grea, e nevoie de stridenta, socuri, evenimente, galagie, pentru a da valoare, valoarea in sine nu mai are valoare, ea trebuie pusa in valoare.
    „Oare îl mai avem, măcar parţial, sau media şi marile corporaţii ne transformă în nişte mutanţi dependenţi de modă, trenduri şi de propria nosatră teamă de a mânca „incorect”? E valabil pentru orice aspect al vietii in societatea capitalista de consum, nu doar pentru felul cum mancam, ambalajul e primordial, si cand spun ambalaj ma refer la sensul mai larg in care e invelit orice fenomen, persoana sau produs, marketingul e dominant si „spalarea pe creier”, intr-o forma sau alta, a ajuns la un nivel de intindere si complexitate in care nici macar nu mai suntem in stare sa ne dam seama de ea. Chiar daca intrebarea ta e retorica eu as spune ca nu, ca populatie planetara nu il mai avem dar mai exista partial pe portiuni. Greu de crezut ca lucrurile merg intr-o directie corecta asa ca probabil se va pierde dar oricum nu vom mai avea nevoie de asa ceva … hahaha

    Ar mai fi o a doua parte a acestui comentariu dar se refera la altceva si doar o sa punctez. Sunt surprins ca nu e nici un comentariu, nimeni nu are nimic de spus. Unele dintre parerile si concluziile tale ar putea fi interpretate de unii ca gresite sau chiar agresive. Oare cati au citit articolul si cum de nimeni dintre cei care mananca sanatos, natural, bio, eco, etc, si mai mult explica si altora cum trebuie facut, nu are timp, disponibilitate sau nu se simte suficient de documentat si pregatit pentru a oferi un alt punct de vedere ?

    Nu stiu de ce eu sunt mai apropiat de „Dacă este posibil, cultivaţi-vă sau creşteţi-vă singuri hrana, fără a face apel la inginerie genetică sau chimie” si mai reticent la „Dacă aveţi bani, cumpăraţi cât mai mulţi mutanţi bio sau eco, asta în cazul în care chiar sunt plantaţi, crescuţi şi recoltaţi în mult-lăudatele condiţii” dar asta oricum n-are importanta pentru ca la nivel general oricum nu ne putem toti cultiva sau creste singuri hrana si nici nu se poate cultiva sau creste bio si eco pentru toti cei 7,2 miliarde de mancai … hahaha .
    Si o cifra interesanta, in societatea vestica am ajuns sa aruncam (intr-o forma sau alta, direct sau indirect) 30% din mancarea pe care o producem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.