Discutam deunazi cu cativa prieteni dintre bloggerii culinari. Tema discutiei era interactivitatea cu publicul pe blogurile noastre si aproape toti ne exprimam uimirea si, oarecum, îngrijorarea, ca cititorii, desi ne viziteaza în mare, nu se implica în conversatii. Practic, nu interactioneaza.
Am avut ocazia sa organizez mai multe degustari si gratareli si am avut placuta surpriza ca multi dintre cei prezenti sa-mi spuna ca urmaresc aproape zilnic blogul meu si ca au gatit din el nenumarate retete. Oamenii pareau chiar încantati de sursa lor de inspiratie, adica de munca mea; multi m-au felicitat. Cu toate acestea, persoanele respective erau pentru mine erau total necunoscute. Faceau parte din acea mare majoritate “muta” a cititorilor mei.
Exista pe blog persoane care comenteaza în mod regulat. Unii dintre ei aproape la fiecare articol. Numarul lor este foarte mic fata de numarul celor care intra zilnic pe blog. Cand ai cateva mii de cititori zilnic, este ciudat sa vezi ca se aduna doar 3-4 comentarii, desi raspund întotdeauna la fiecare dintre ele, tocmai ca cititorul sa stie ca i-am citit postarea si ca ceea ce a spus el a fost luat în seama.
Unii dintre acesti comentatori au perioade de activitate alternand cu perioade de absenta totala. Exista 1-2 luni cand cineva comenteaza asiduu, apoi dispare pentru 5-6 luni, dupa care revine… sau nu.
Îmi dau seama ca exista cititori carora le este greu sa comenteze daca simt ca nu au ceva foarte important de spus. Altii sunt timizi, unii, probabil, sunt comozi; exista, sunt sigur, si cititori care simt ca nu au nimic de spus. Cu toate acestea, pentru cineva care munceste enorm sa tina în viata un blog, fiecare comentariu reprezinta o încurajare, o motivatie în plus de a continua; chiar si acele comentarii (foarte numeroase pe toate blogurile) de tipul: „mi-a placut reteta/articolul”, „poza este frumoasa”, „multumesc pentru idee” etc. sunt pretuite de mine, caci sunt o dovada a faptului ca cineva este interesat de munca mea.
Desigur, apreciez mai mult comentariile care deschid teme noi de discutie; nu ma deranjeaza comentariile critice, daca sunt expuse pe un ton civilizat, fara injurii si agresivitate si, mai ales, argumentate. Am învatat multe lucruri din cateva comentarii critice, iar cei care îmi descopera erori, confuzii sau omisiuni în texte nu fac altceva decat sa ridice nivelul de calitate al blogului. Le multumesc pentru interes si pentru ca-si dau osteneala de a îmbunatati lucrurile.
În peste 3 ani de blog cred ca am cenzurat doar vreo 20 de comentarii, si acelea, majoritatea fiindca erau reclame mascate la alte site-uri, produse sau servicii, si cateva, putine de altfel, fiindca erau agresive, nepoliticoase sau chiar injurioase.
Facebook-ul a înrautatit situatia. Ajung sa cred ca unii dintre cititori si-au iesit din „rol”. Nu mai citesc, sau o fac foarte în diagonala, dau un Like în fuga, sau posteaza comentarii doar pe Facebook, fiindca le este mai simplu acolo. Ştiu ca toti avem timpul limitat si ca avem propriile noastre preocupari legate de familie, prieteni, serviciu si hobby-uri personale si înteleg asta mai bine ca oricine, caci sunt si eu în aceeasi situatie. Totusi…
Totusi, ma întreb, cum sa maresc interactivitatea pe blogul meu? Acest lucru ar folosi tuturor, caci am învata mai mult unii de la altii si, poate, ajungem sa fim prieteni si în viata reala. Cu unii dintre cititorii care au comentat pe blog, am ajuns sa vorbesc si la telefon, sau chiar sa ne întalnim în persoana. Cu cativa chiar m-am împrietenit. Ultima data cand am analizat cine sunt prietenii si cunostintele cu care comunic cel mai des, am realizat ca circa 50% dintre ei au intrat în viata mea, într-un fel sau altul, datorita acestui blog.
M-am hotarat, deci, sa organizez un concurs. În fiecare luna voi da cate un premiu unuia dintre comentarii, bineînteles, cu conditia sa fie un comentariu cu sens, legat de articolul sau reteta unde a fost postat. Ca sa fiu bine înteles, nu trebuie sa comentati doar la acest post, ci la oricare dintre retetele sau articolele din blog. Aceste premii vor consta din ustensile de bucatarie, carti culinare etc.
Primul premiu pe care îl voi da astfel reprezinta o masina si accesoriile sale, marca Royalty Line, pentru prepararea pastelor de casa. Ea va apartine acelui cititor care posteaza minim un comentariu la oricare dintre articolele si/sau retetele de pe blogul meu, începand de astazi si pana pe data de 15 iunie. Cu cat mai multe comentarii, cu atat mai multe sanse de castig. Nu ma intereseaza daca cel care comenteaza este blogger culinar, profesionist în domeniul gastronomic sau simplu cetatean. Toata lumea este bine venita în conversatie.
Castigatorul va fi stabilit prin tragere la sorti si va primi premiul prin posta. Singura conditie este ca adresa de expediere sa fie în Romania. Cititorii din strainatate pot indica o adresa a rudelor sau prietenilor din Romania, si vor prelua de acolo premiul.
Desigur, nu am pretentia sa postati cine stie ce comentarii savante, ci doar legate de tema articolului respectiv. Daca reusiti sa fiti interesanti si sa provocati discutii constructive, cu atat mai bine pentru dvs.
Nu voi accepta comentariile agresive, cele injurioase fata de mine sau fata de alti cititori si nici pe cele care sunt gratuite, postate doar asa, ca sa conteze la tragerea la sorti.
Cum voi proceda: voi numerota comentariile postate pana la data de 15 iunie, apoi voi extrage prin tragere la sorti cinci dintre acestea; premiul va fi acordat celui mai interesant comentariu dintre acestea. Veti avea nevoie si de sansa, dar si de un pic de substanta în comentariu.
Daca un castigator nu îsi revendica premiul în maxim 5 zile de la anuntare, îmi rezerv dreptul de a oferi premiul altcuiva, efectuand o noua tragere la sorti dintre comentariile postate în perioada alocata concursului respectiv.
Bun… eu am cam terminat ce aveam de spus. Daca aveti întrebari, va stau la dispozitie si va raspund, ca întotdeauna, cu toata placerea.
De acum este randul vostru, asa ca va astept comentariile. Bafta!
@cristi-j, cred ca fotografiile sunt mai indicate decat o explicatie anosta. Daca le vezi pe o farfurie sa stii ca se deosebesc, aspect si gust diferit, vorbesc de formele clasice 😀
Radu, pacat de timpul pierdut cu cautatul despre un lucru care nu te intereseaza, dar iti multumesc ca ai facut-o de dragul meu.
Promit sa ma cumintesc 😀
@Katze: Prietenii merita timpul meu. 🙂
” Unii dintre acesti comentatori au perioade de activitate alternand cu perioade de absenta totala. Exista 1-2 luni cand cineva comenteaza asiduu, apoi dispare pentru 5-6 luni, dupa care revine… sau nu. ”
– Am asa o musca mare pe caciula… :”>
@Ina: A fost spus fara repros, doar ca o constatare. 😛
si mie imi plac povestile si istoriile retetelor/preparatelor populare.
si eu vreau sa aiba nume separat … la toate cele mentionate si inca la multe altele … hehehe
intrebarea mea complet dinafara si fara o informare prealabila, tinand cont de multele variante ale celor 3, daca le vezi pe farfurie, cum le deosebesti ?
Ha, ha, patisierii sunt de alta parere, iar tu nu ai atractie pentru aceasta bransa. Am crezut ca o explicatie este binevenita, asa ca fapt divers. Pasiunea mea pt istoria retetelor este fara exceptii.
Acum m-am legat si eu de cele dulcegarii, tu ai dat tonul.
Personal nu am preparat cele de mai sus, marturisesc insa ca briosele nu-mi displac.
@cristi-j : gand la gand cu bucurie 😀
@Katze: Nu stiu ce spun patisierii; oricum, nu-mi pasa prea mult. Iar daca sunt la fel de destepti si de culti ca bucatarii, nu-mi pasa chiar deloc. Prefer enciclopediile, dictionarele, adica lucrarile culte si documentate.
Ca sa nu zici ca nu ma las angrenat in discutie – o fac de dragul tau, nu de cel al subiectului – am cautat in dictionarul scris de Ana Maria Gal “Alimente si preparate culinare din bucatarie romaneasca si internationala – dictionar explicativ roman-englez-german-francez-italian“. Este singurul cat de cat complet care exista in Romania. Pentru autoare, muffin = briosa. Tot ea da traducerea termenului briosa in engleza: briosa = brioche, bun, muffin. Deci asta e la noi in Romania.
In schimb in “The Food Encyclopedia” de J.L. Rolland si C. Sherman ca si in “The OXford companion to Food” a lui Alan Davidson, termenii brioche si muffin sunt tratati separat si descrisi cum ai spus tu mai jos; socotite adica doua chestii diferite. Dar ei fac asta si cu bagheta, focaccia, pitta etc. Desi toate astea sunt paini, diferite ce-i drept, dar din aceeasi familie. Dupa mine intre brioche si muffins deosebirile sunt mult mai putine decat intre pitta si bagheta.
Acuma, cu totii stim ca engleza este de 10 ori mai bogata ca romana, cel putin la termenii culinari. Eu nu am nimic impotriva ca fiecare varianta de paine, briosa, ardei iute, salata verde etc. sa poarte un nume separat. 🙂
@memphis : nu stiu daca s-ar epuiza repede pentru ca sunt destule subiecte dar cu siguranta ar deveni cam plictisitoare … hehehe
sunt multe bune si interesante, bine ca nu trebuie sa alegem doar 3-4.
Disparut? Nuuuu. Mi-a revenit cheful de vorba 😀
Ai dreptate despre pastele facute in casa, gustul nu se compara, dar foarte des la dilema “ce mancam”, apare promp raspunsul…ceva cu paste, asa ca o rezerva este necesara. Deci cumparam gata facute.
Revin la tema brioche-muffin-cupcake.
Brioche are la baza un aluat cu drojdie, multe oua, mult unt. Originea se pare de prin sec 15 probabil Normandie unde se produce unt de calitate deosebita.
Muffin are doua variante: cea engleza, aluat cu drojdie, forma plata. A emigrat in USA si locul drojdei a fost luat de praful de copt, descoperit in sec. 19. Se mai foloseste si bicarbonat de sodiu.
Cupcake este o prajitura tipic americana. Originalul s-a copt in cesti speciale, de unde si numele. Actual se folosesc aceleasi forme ca la muffin.
Aluatul este cel de chec.
Bineinteles s-au nascut o multime de…variatiuni pe aceeasi tema 🙂
@Katze: Eu zic ca muffins si brioche sunt variatiunile aceluiasi produs. Adica briose, pe romaneste. Asa cum painea crescuta cu maia si cea cu drojdie sunt ambele paini, cum tot paini sunt si cele cu seminte, masline, ceapa, stafide, mirodenii. Daca coc painea in forma, daca ii schimb forma, o impletesc, o crestez etc., pentru mine tot paine ramane.
Insa, nu cred ca ti-ai gasit interlocutorul potrivit. Nu este un subiect de interes pentru mine, doar incerc sa atrag si alte persoane in discutie. Mi-ar placea, macar o data, sa stau pe margine si sa urmaresc schimbul de opinii. 🙂
@cristi-j: Noi doi gandim un pic diferit, dupa cum am remarcat din comentariile tale, dar eu cred ca tocmai asta este interesant. Cu o persoana identica in gandire cred ca discutiile s-ar epuiza repede.
La mine preferintele ar fi: italiana, indiana, chinezeasca si libaneza, asta ca sa dau si eu tot 4 nume.
s-a rezolvat ceva cu accesarea comentariilor, ce bine ! hehehe
@katze : la un alt articol, memphis a zis : „Sper sa nu te deranjeze ca am intrat in vorba, dar daca Radu vrea sa mareasca interactivitatea dintre cititori, cum noi doi ne numaram printre cei mai vechi de pe blog, poate ca ar trebui sa dam startul” . am vrut sa raspund ca eu mai incercasem asa ceva mai demult dar am cam avut experiente nereusite cu 2 exceptii : memphis si mai ales katze, de ale carei comentarii imi e dor. din pacate nu am scris asta, pacat, s-ar fi potrivit cu comentariul tau de acum … hahaha …
cat priveste restul comentariului, sunt total de acord (mai putin partea cu briosa/muffin/cupcake care ma cam lasa rece … hahaha)
daca ar fi sa aleg cred ca si la mine bucataria indiana ar fi pe primul loc urmata de thailandeza, indo-malay si italiana.
@cristi-j: Am rezolvat cu comentariile, cred. Daca mai observi vreo disfunctionalitate, te rog sa ma atentionezi. Ne cam potrivim la gusturi. 🙂 Bucatariile din Singapore, Malaezia si Indonezia imi plac, dar sunt o combinatie de influente indiene, chinezesti, thailandeze si arabe, asa ca le-am cuprins in cele trei bucatarii asiaticementionate de mine inaintea bucatariei italiene.
Nici pe mine nu ma “arde” partea cu briose, cupcakes si muffins; nu ma prea impac cu dulciurile in bgeneral, in schimb blogurile fetelor sunt pline de aceste preparate. Chiar am observat ca, in afara unor exceptii, fetele sunt inclinate sa gateasca mai mult dulciuri, iar baietii mai mult nu.
Eu nu am rabdare si ma enerveza sa socotesc ingredientele la gram; in plus, nu-mi plac cremele cu unt si nici unele aluaturi. Ce mai fac si eu sunt deserturile cu fructe, sau unele usoare, si de facut si de digerat.
Imi plac retetele tale . De ce nu le-as si comenta ?
@mihaela63: Pai, asta ma intreb si eu. 🙂
Wow, nici nu stii cat mi-a lipsit acest stil de comentarii, pline de vitalitate, contradictii, intrebari si raspunsuri, pareri….cristi-j, preferatul meu in conversatiile provocate de tine 😀
Cu alte cuvinte acel “ceva” care deosebeste blogul tau fata de altele unde intalnesc penibilele: “gust divin, finuta, painica, supica, scumpa mea, ,iubita, pupicei, delicioasa” etc, etc! Parca ar fi declaratii de dragoste, desi o reteta gustoasa poate crea sentimente deosebite, extaz 🙂 Nu mai vorbesc de avalansa reclamelor, pana apare reteta….”moare” curiozitatea!
Hmm, tu oferi un obiect casnic, ne “momesti” ca sa participam la discutii, ideea nu e rea de loc, pecunia non olet 😀
Citind comentariile, m-am bucurat ca exista si alte persoane interesate de istoria artei culinare, deci…asteptam articole la tema! Te-ai ocupat in mod deosebit de originea unor retete din spatiul asiatic care mi-au trezit curiozitatea….
Stiu, este pasiunea ta, iubesti mancarea tailandeza, eu raman tot la cea indiana, hai sa ne “certam” pe aceasta tema 😀
Revenind acasa, adica Europa, mi-asi dori mai multe articole despre retete clasice, poate se lamureste si confuzia: brioche-muffin-cupcake 😀 Fiecare din ele are istoria ei. M-ai intaratat, asa ca am aprofundat “studiul” lor.
Ai scris undeva ca dureaza 5 minute sa lasi un comentar. ????
Ha, ha, aici te inseli. Mai putin de 5 minute daca reteta sau articolul este anost, ore si zile daca starneste curiozitatea.
Si tot curiozitatea ma determina sa te intreb cum functioneza masina ta de facut paste si cat de des o folosesti, sa stiu ce ma asteapta daca imi cumpar una, sau…..:D Intrebarea asteapta cam de mult, tu mi-ai adus aminte de ea!
@Katze: Si tu disparusesi de pe blog de o bucata de vreme. Ma bucur ca ai revenit, mai ales ca esti unul dintre comentatorii foarte interesanti.
de fapt, nu prea avem cum sa ne certam pe tema mancare indiana vs. mancare thailandeza. Si pentru mine cea indiana este pe primul loc. Clasamentul meu ar arata cam asa: indiana, thailandeza, chineza, italiana. Dupa aceste 4 tari, urmeaza alte cateva, indiferent in ce ordine.
Chestia cu briosa, cupcake si muffin… la prima “strigare” as zice ca este cam acelasi lucru, sau ca sunt diferite dar doar asa cum difera lipia de bagheta si de paine. Toate sunt paine, pana la urma. Chiar am propus, odata, in joaca, termenul de “mufosa”, caci muffins folosit in limba romana ma cam zgarie pe urechi.
Acum despre masina de facut paste. Pe a mea o folosesc destul de rar. Poate odata pe luna. Merge foarte OK, iar facutul unei transe de tagliatelle, de pilda, dureaza cam 45 de minute. Nu am renuntat sa cumpar paste din magazin, caci uneori este foarte bine sa le ai la indemana gata facute. Insa cele de casa nu se compara, sunt mult peste. Pastele de casa rezista cateva zile in frigider, deci poti face o transa mai mare, ca s-o consumni in 2-3 zile.
De vreo 2 ori am si uscat pastele de casa, le-am lasat cateva zile atarnate pe un fel de stativ care se poate cumpara separat.
Am experimentat si cu ingrediente colorate, pasta de rosii, piure de spanac, curcuma, suc de rodie. Mi-au iesit mai decolorate decat cele din comert, si nu m-am lamurit inca daca nu am nimerit eu concentratia de culoare corecta, sau daca cele din comert contin si coloranti care le ajuta culoarea.
In concluzie, o masina primita premiu merita sa fie in casa, chiar daca nu o folosesti prea des. Daca insa o cumperi, ar fi pacat sa nu lucrezi cu ea odata pe saptamana.
ma regasesc…in categoria celor care intra aproape zilnic aici pe blog, dar care face cate-o pauza de postari:)
@ophelia1983: Chiar ma intrebam ce este cu tine. Ai disparut de cateva luni. Ma bucur ca ti-ai reluat aparitiile. 🙂
Apropo: dementiala masinuta! 🙂
@cccris: Este o masina destul de buna. Nu chiar de top, dar peste medie. Acum aveti sanse sa fie a dvs. 🙂
Buna initiativa! e o problema generala cu lipsa comentariilor. Recunosc ca si eu scriu doar daca am ceva interesant de adaugat, ceva de intrebat, de lamurit. Daca ar simplifica si “Blogurile” metoda de a comenta, sa fie mai simpla, gen Facebook, poate ca am avea mai multe reactii la munca noastra. Bafta! si spor la postari interesante!
@cccris: Eu zic ca pe blogul meu este simplu sa comentezi. Doar primul comentariu este supus moderatiei, ca si cele care contin link-uri externe. Asta ca sa evit spamurile si reclamele mascate. In rest, libertatea este aproape totala. Multumesc pentru urare.
Eu nu am blog,ca nu sunt vreo experta,dar mai postez retete in bucataras.ro…zilele trecute,am pus pe fb o poza,cu link-ul care ducea la reteta, a siropului” meu” de soc,fiind sezonul socului…la poza am avut 2 like-uri,dar la reteta am avut aproape 100 de vizionari in acea zi…a fost prima oara cand am “umarit”,sa zic asa,ce se intampla si sincer ,mi-ar fi placut sa am la poza de pe fb.macar 5o de like-uri si ceva comentarii…dar asta e….asa ca inteleg fff bine “aspectul”mai ales la nivelul acesta.
@kamy: Deci din punctul de vedere al reactiei cititorilor, ati trecut prin ce trec bloggerii; imi pare bine ca intelegeti ca reactiile cititorilor sunt importante. Va multumesc pentru comentariu si va mai astept pe aici.
Cat ma bucur ca am descoperit sansa de a castiga o asemenea masina de facut paste. Eu fac mult taietei de casa pentru ceea ce gatesc eu acasa. Ma chinui cu sucitorul sa intind foi subtiri si apoi sa tai cu cutitul cat mai fin taieteii.
@Cretu Veronica: Cine stie, poate scapati de lupta cu sucitorul. 🙂 Va urez bun venit si sper sa reveniti cat mai des.
ai perfecta dreptate!!! suntem foarte multi care citim blogul tau si al altora binenteles, dar din foarte multa comoditate, dupa cum bine ai spus, ne multumim doar sa ne bucuram de retete si mai putin sa venim si cu aprecierile de rigoare. Sunt sigura de acum inainte, cel putin in ce ma priveste, ca voi fi mai activa la comentarii.
Din pacate ne-am lenevit foarte tare, asteptam cu gura cascata retetele pe bloguri, le incercam, dar nu ne gandim ca in spatele lor cineva face asta pt.noi cititorii. Sa fii sanatos, in continuare sa ne incanti cu retete minunate si……promit sa comentez, chiar daca uneori parerile nu sunt pozitive, consider ca macar sunt constructive.
@carmen: Multumesc pentru comentariu. Ma bucur ca apreciezi blogul si ca gatesti dupa unele dintre retetele de aici. Eu zic sa fim amandoi sanatosi, ca sa putem discuta despre ceea ce ne pasioneaza. 🙂
Majoritatea dintre noi muncim enorm la servici; majoritatea dintre noi, femeile, muncim enorm si acasa: spalat, calcat, curatenie, gatit – multe retete de la voi, bloggerii – , ingrijit copii, ingrijit parinti bolnavi, spitale, etc. Majoritatea dintre noi, fara falsa modestie, muncim si foarte bine. Oare cati dintre noi primim un “Like” timp de o luna, de exemplu, pentru muncile prestate ?
Cred cu tarie ca cei care nu comenteaza zilnic ( pentru ca nu au ceva special sa transmita in afara de simpla si onesta apreciere ), dar dau un ” Like”, nu sunt nici nesimtiti, nici superficiali, ci iti respecta munca si timpul…Timpul pe care il acorzi blogului si celor dragi din viata ta.
Eu iti urmaresc cu interes si placere articolele ( diagonalele nu le folosesc decat la cele politice) si iti doresc inspiratie si succes in continuare.
@Mirela: Cred ca fiecare primeste un “Like” pentru munca depusa acasa si la serviciu de la colegi, de la familie, de la prieteni… in special de la partenerul de viata. Cred ca primesc si comentarii… Sau asa ar trebui sa fie. Cineva ar mai putea adauga ca “Like”-ul de la serviciu este reprezentat de salariu si de pozitie, iar cel de acasa de sanatatea si prosperitatea familiei.
Nu cred ca cineva a adus vorba despre nesimtire. S-a vorbit despre lipsa de timp si de interes, dar cel mai mult s-a pomenit, sau eu am facut asta, despre lipsa de implicare. Aici, pe blog, nu este vorba despre salariu sau prosperitatea familiei, ci doar de aprecierea muncii si a pasiunii, facuta prin implicarea cititorilor; atat cat pot ei. Eu imi doresc sa formam o comunitate, cu bune si rele, in care sa discutam despre ceea ce ne pasioneaza. As vrea ca acest blog sa fie unul plin de viata; cred ca orice blogger si-ar dori asta.
Cei care simt ca se pot implica mai mult, sunt rugati sa o faca si sunt si rasplatiti si stimulati cu premii, unele mai consistente, ca acesta, altele mai degraba simbolice.
Stiu ca ai comentat adesea, dar uite ca mi s-a facut dor de tine. Si de multi alti cititori. Va vreau aproape. Vreau sa vorbim mai des. Si va ofer si premii. Sper ca nu este cu suparare. 🙂
Multumesc pentru vizita, comentariu si urari. Te astept si in zilele urmatoare, cand si daca ai timp si chef.
Am si eu blog de trei ani de zile si la inceput lasam comentarii pe multe bloguri si astfel am vazut ca si primesc. Prietenii mei imi spun ca ma urmaresc, dar nu imi scriu, chiar daca-mi incearca retetele pt. ca nu au timp. Unii au preferat sa-mi lase mesaj privat. Injurii cred ca a primit fiecare blogger in viata, la fel si reclame sau link exchange cu tot felul de siteuri. Alti bloggeri nu raspund deloc la comentarii, nu interactioneaza deloc cu cititorii, cu fanii si asta nu-mi place. Adica daca tot impartasesti o reteta, nu e normal sa mai impartasesti si o idee, un gand bun, un salut cu cei care-ti scriu, te citesc?
@Liana: Corect. Daca nu interactionezi cu cei care doresc sa o faca, pare o forma de dispret fata de cititori.
Iti dau dreptate in tot ceea ce ai zis mai sus, si sper ca ceea ce faci acum sa dea rezultate !!! Fiecare dintre noi stam ffff rau cu timpul , insa daca vrei cu adevarat sa faci ceva , iti faci timp ptr acel ceva , nu ?:) Eu tot la doua – trei zile , vizitez toate blogurile din lista mea si comentez la majoritatea , prea putine sunt cele la care nu comentez , dar asta ptr ca mai mereu imi da eroare cand incerc sa las un comentariu sau ca nu se incarca pagina !!! Eu daca nu am reusit sa comentez la fetele mele dragi 2-3 saptamani la rand ptr ca imi dadea diverse erori , le-am anuntat , am cautat adresa de mail sau le-am lasat mesaj pe FB ca le vizitez mereu si ca nu pot lasa comment din cauza ca …. , unele au rezolvat problema , altele nu au avut ce face , si am facut asta nu ptr ca am prea mult timp liber si nu am ce face cu el , ci ptr ca altfel nu le puteam aprecia munca , chiar daca vedeam tot ce posteaza.Asta cred ac este o problema , multi cred ca patesc asta si nu pot comenta pe un blog , si aici nu am refer doar al posesorii de bloguri ci la toti cei care ne viziteaza si nu zic nimik !!!! Cred ca fiecare dintre noi avem nevoie de incurajari , altfel nu am merge mai departe, stiu ce inseamna o apreciere a preparatului sau a fotografiei , orice cuvintel inseamna enorm ptr mine si ma face sa ma ambitionez si mai tare , iar asa cum eu am nevoie de asta , si ceilalti au !!! Aaaaaa , si inca ceva , imi place tare mult ca raspunzi la fiecare comentariu care iti este lasat , si eu fac la fel ptr ca cel care a pierdut din timpul lui pretios 🙂 si a intrat pe blog , plus ca a lasat si un comentariu , merita sa facem asta !!!
O zi buna iti doresc si sper sa se schimbe ceva cu aceasta postare !!!
@catkitchen: Faci parte dintre cei care in ultimul timp au dat semne de prezenta pe acest blog, iar eu iti multumesc pentru comentariu si vizita. Iti doresc mult noroc si iti voi itoarce vizita. Revino ori de cate ori poti, esti un oaspete binevenit oricand.
“like” – don’t like
“am gatit” – like
hahaha