Omul si restaurantul sau

Daca cineva mi-ar fi spus, macar cu un an în urma, ca voi dori sa am un restaurant, i-as fi zis ca bate campii. Nu aveam deloc de gand sa-mi otravesc zilele luptandu-ma cu legislatia, pe alocuri stupida în opinia mea, referitoare la unitatile de alimentatie publica si cu multele controale discretionare ale autoritatilor, adesea doar pretexte pentru spaguiala.

Parerea mea de atunci, si nu s-a schimbat deloc între timp, este ca cetateanul roman se afla într-o continua lupta cu statul roman, pe care, culmea!, îl finanteaza din banii proprii.

Fac o mica paranteza si îi rog pe cei sub 18 ani sa paraseasca acest articol o perioada si sa revina la el doar în paragraful urmator, caci urmeaza sa va povestesc un dialog cam fara perdea, sustinut de mine cu o cunostinta feminina, veche prietena. Discutia are legatura cu tema acestui articol. Amica mea, sa o numim Claudia, m-a întrebat acum vreo 3-4 ani, cu o oarecare naivitate:
“Radu, tu care gatesti atat de bine si care iubesti mancarea, de ce nu-ti deschizi un restaurant?”.
Naivitatea pe care am mentionat-o se referea la credinta ei ca as fi gatit “atat de bine” si ca acest gatit, chiar si de-ar fi fost minunat, ar fi avut vreo legatura cu ceea ce se face în restaurant.
Gatitul acasa, pe îndelete, în cantitati mici, fara presiune, nu are nimic de-a face cu ceea ce se petrece în restaurant; cei care nu stiu asta sunt, însa, destul de multi la numar; eu îi numesc naivi, iar Claudia avea naivitatea necesara ca sa-mi puna aceasta întrebare.
I-am replicat cam nerusinat, sperand ca vechea prietenie ce ne leaga o va împiedica sa-mi ia în serios derapajul: “Claudia, tu esti buna la pat?”
Întrebarea mea a surprins-o, însa si-a revenit si mi-a replicat pe un ton aparent normal: “Cred ca da, cel putin sotul meu nu s-a plans niciodata.”
“Şi atunci, i-am zis eu, de ce nu-ti deschizi un bordel?” Interlocutoarea mea a început sa rada.
Ştiu, comparatia a fost cam fortata, dar destul de la obiect ca sa ilustreze ceea ce vroiam eu sa transmit. Cu alte cuvinte, placerea, pasiunea si chiar îndemanarea cu care faci ceva, gatitul în cazul de fata, nu au nimic de-a face cu administrarea unui restaurant, caci supravietuirea, ca sa nu mai zic de succesul acestuia, are nevoie de mai multe elemente.
Pe langa un bucatar bun, si nu unul ca mine, fara experienta de restaurant, trebuie sa ai ospatari buni, manageri buni, furnizori buni, marfa de calitate plus acel “ceva” care trebuie sa te deosebeasca de celelelte restaurante si sa-i faca pe clienti nu doar sa vina o data, ci sa revina constant.
Norocul meu este ca am gasit aceasta echipa si îmi pot permite sa deschid un bord… pardon, un restaurant; de fapt, un restaurant mai mic, adica un bistro.

Închid paranteza iar cititorii care au sub 18 ani sunt invitati sa revina la articol. A fost o lunga perioada, deci, în care nu as fi luat în considerare, nici în ruptul capului, posibilitatea de a avea un restaurant propriu.
Iata însa ca viata, cu surprizele ei, ma contrazice. Nu stiu ce naiba s-a petrecut în alinierea astrelor, dar ceva m-a împins inexorabil pe un drum pe care nu l-as fi crezut posibil. Asa se face ca astazi sunt în postura de a va anunta oficial ca începand cu a doua jumatate a lunii mai, ma puteti gasi la “Bistro GUXT”, în strada Dimitrie Racovita nr. 37, sector 2, Bucuresti.

Cu toate ca, recunosc, relatia cu autoritatile îmi provoaca din cand în cand cosmaruri, pornesc la drum cu destula încredere. Am si cateva argumente:

1. Localul este frumos. Denumirea de restaurant, atat de des aplicata fara discernamant, nu i se potriveste. Cu doar 38 de locuri GUXT este mai curand un bistro. Locul este frumos, intim si discret, aproape retras, as spune. Are personalitate, nu arata ca multe alte localuri, ca o cladire de birouri cu bucatarie, ci ca un spatiu gandit ca sa fie relaxant si placut.
Amplasamentul bistroului este, în sine, un test. Str. Dimitrie Racovita nu este o “destinatie”. Nimeni nu trece pe acolo pentru ca gaseste magazine, restaurante, cinematografe etc. Eu sunt cel care, cu ajutorul echipei mele, trebuie sa creez aceasta destinatie. Cei care îmi vor trece pragul vor veni exact pentru GUXT, nu fiindca se aflau prin apropiere cu alte treburi. Acest lucru nu este usor, dar ma ambitioneaza.

2. Bucataria, vestiarele, grupurile sanitare, curtea si salile de mese sunt organizate ca la carte, ceea ce ma face sa sper ca spagarii guvernamentali ma vor agresa doar atat cat sa simt ca nu sunt singur pe lume.

3. GUXT are o echipa foarte buna de profesionisti. Am o mare încredere în ea si ma aventurez sa afirm ca este mai buna decat cele din 90% dintre restaurantele din Bucuresti. Nu suntem unul dintre acele locuri în care patronul da 2000 de euro pe o oglinda, sau pe o lampa, dar îsi plateste jalnic angajatii si, ca urmare, are doar amploaiati prost pregatiti, plictisiti, blazati si cu gandul sa o stearga de acolo la prima oferta mai de Doamne ajuta.
Bucatarul-sef, Costel Clipescu, este un profesionist exceptional, cu o experianta coplesitoare si cu o versatilitate pe care nu am mai întalnit-o nicaieri. Nivelul la care se lucreaza în bucatarie este mult peste cel al unui bistro obisnuit, dar asta nu ne deranjeaza. Sper ca nici pe viitorii nostri clienti. Şeful de sala, Mirela Culea, este un profesionist cu mare experienta si de o harnicie care, uneori ma sidereaza.
Acesti doi “piloni” formeaza o fundatie sanatoasa si rezistenta pentru GUXT.

4. GUXT va fi printre putinele localuri din Bucuresti unde clientela poate interactiona cu un amfitrion, în speta patronul, adicatelea eu, care sa o întampine, sa-i recomande vinul sau berea care se potrivesc cu mancarea aleasa de ei, care sa îi povesteasca despre ingrediente si despre orice ar interesa-o legat de ceea ce are în farfurie sau pahar. Aceasta interactiune va fi discreta si se va manifesta doar daca este dorita. Sa zicem ca eu as fi cel de-al treilea “pilon” al fundatiei amintite în paragraful de mai sus.
Va întrebati daca voi mai calca si eu prin bucatarie? Raspunsul este afirmativ: voi gati alaturi de Costel ori de cîte ori va fi posibil, si experienta de pana acum mi-a aratat ca oricand se poate ivi ocazia de a da o mana de ajutor.

5. Ce fel de mancare va oferi GUXT? Greu de spus într-o singura fraza, dar pot încerca. Cred ca o descriere destul de corecta ar fi aceea ca bucataria va fi una european continentala, dar cu multe influente mediteraneene si asiatice… MediterAsia, cum îmi place mie sa spun.
Asta înseamna ca bucatele vor fi destul de inedite, dar în acelati timp nu neaparat exotice. Se pune accent pe gust si aroma, completate de o prezentare decenta, fara fonfleuri inutile. Dorim sa oferim o mancare gustoasa, placut montata, si un serviciu rapid si prompt.

6. GUXT va fi printre putinele localuri care recomanda în meniu, la fiecare preparat culinar, cel putin cate o bere si un vin potrivit. Oaspetii au astfel o indicatie despre modul în care îsi pot îmbunatati experienta culinara, caci aceasta este completa doar daca îmbina satisfactia oferita de o mancare gatita perfect, plina de gust, aroma si culoare, si placerea ce însoteste degustarea unei bauturi de calitate.

7. Daca tot am adus vorba despre bauturi, GUXT va oferi o paleta larga de fermentate si distilate de mare calitate. În meniul de bauturi sunt prezente cateva dintre cele mai bune beri din lume, provenite din Belgia, Germania si Cehia, de la pilsurile lejere, pana la complexele beri trapiste. Vinurile, linistite si spumante, provin aproape în exclusivitate de la producatori romani. Toate sunt de buna calitate si alese cu grija, pentru a se potrivi nu doar cu mancarea, ci si cu buzunarele dumneavoastra.
Trecand de la fermentate la distilate, trebuie mentionate cele cateva etichete de whisky scotian singlemalt, de mai multe tipuri de brandy, vodca, rom si gin, plus cateva digestive, toate de buna calitate.

8. GUXT va functiona doar seara, începand cu orele 17:00. De ce doar seara? Din motive de eficienta financiara, pe care nu are rost sa le detaliez acum, dar care mi se par bine întemeiate.
Evenimentele saptamanale cu care GUXT v-a obisnuit deja vor continua, fiecare zi de joi, pe timp de vara, si vineri în anotimpurile reci, propunandu-va, ca si pana acum, diverse evenimente gastronomice, unde cultura culinara se îmbina cu bucate si bauturi de calitate.

9. Trebuie sa ajungem si la preturi. GUXT nu va fi un local ieftin, dar nici unul scump. Daca ar fi sa caracterizez preturile, le-as numi de bun simt, tinand cont de calitatea ingredientelor folosite la gatit, de calitatea bauturilor si de cea a serviciilor.
Preturile mancarii variaza între 14 si 65 de lei (si nu am inclus aici garniturile). Berea figureaza cu preturi între 10 si 18 lei sticla, vinurile sunt, în majoritate, între limitele de 45-60 lei, doar cateva ridicandu-se spre 80-90 lei/sticla.
Romul, brandy-ul, whisky-ul, vodca si celelalte bauturi sunt, si ele, la preturi de bun simt. Dar nu va cer sa ma credeti pe cuvant, cel mai bun lucru este sa veniti si sa va convingeti singuri.

10. Nu ma bazez deloc pe prieteni si familie. Ştiu deja, din proprie experienta, ca acestia vor fi ultimele persoane care îmi vor calca pragul. Daca o vor face vreodata…
Nu stiu motivul pentru care se întampla acest lucru, dar se întampla. În mod curios, sunt foarte mari sanse ca acestia sa nu apara nici daca le oferi consumatia gratuit.

Dimpotriva, ma bazez pe cei care deja au venit si revenit la GUXT, pe vremea cand acesta era doar un club de explorari culinare, si, mai ales, pe multimea celor care înca nu au auzit de noi.
Cum vom ajunge la ei? Prin publicitate, adica prin acel mijloc în care multe restaurante refuza sa investeasca bani, oameni si timp. De fapt, însusi acest articol, în care am investit munca mea de o ora, face parte din planul nostru de promovare a marcii “Bistro GUXT”.

11. Un ultim argument, dar nu cel mai neimportant.
Nu formam o echipa blazata, fara iluzii si asteptari, actionand mecanic, fara suflet. Din contra, suntem concentrati, plini de pasiune si de avant, curiosi si dornici sa progresam continuu.
Nu suntem “poeti”, ci avem, fiecare pe partea sa, o buna competenta si o îndelungata experienta.
Nu vreau sa am un local unde sa vin eu sa beau cu prietenii, ci unul care sa ofere servicii de foarte buna calitate, la preturi corecte.
Nu vreau sa am un local în care sa “revolutionam” bucataria romaneasca sau internationala si în care sa gatim pentru obiectivul camerei foto. Îmi doresc un bistro pentru cei care doresc sa manance si sa bea lucruri de calitate, într-o atmosfera placuta, sa fie bine serviti si sa plece acasa, cu zambetul pe buze si cu siguranta celui care stie ca nu a platit mai mult decat a primit.
Nu vrem sa facem bani cu nemiluita, ci sa supravietuim si sa prosperam decent, oferind clientelei tot ceea ce avem noi mai bun: dragoste, competenta, interes, pasiune, experienta, bunavointa.

Voi reveni cu fotografii din bucatarie si din local, ca si cu meniul detaliat, atunci cand va fi definitiv pus la punct… plus ziua exacta a deschiderii bistroului GUXT. Am în minte o surpriza frumoasa pentru cei care ne vor vizita, dar deocamdata o tin secreta.