Fotografii de pe papamond (23)

Cei care sunt familiarizati un pic cu bucataria indiana stiu, fara îndoiala, ca aceasta nu poate fi redusa la un singur preparat, curry, asa cum par unii sa înteleaga. Unul dintre capitolele ei importante sunt dulciurile si, sincer sa fiu, nu stiu cate culturi culinare din lume se pot lauda cu o varietate atat de mare de deserturi.


Iata o imagine din piata ocazionata de Targul de animale din orasul Sonepur, statul Bihar. Acest targ este o manifestare de o oarecare amploare, iar cei care doresc sa afle mai multe amanunte pot consulta acest link.
Micul stand din imagine comercializeaza cateva dulciuri. Se pot vedea acele spirale galbene, din planul doi. Se numesc jalebi si se prepara dintr-un aluat care este apoi prajit si însiropat. Dulciurile, diferit aromatizate, preparate din diferite aluaturi, cu sau fara umpluturi, prajite si apoi însiropate sunt un tip de deserturi des întalnit în întreaga Indie. Observati, în prim plan, un alt tip de jalebi, de alta culoare. S-ar putea sa fie imarti, sau jhangri, si sper sa nu ma însel, desi acestea au de obicei o culoare mai roscata.
Acei coltunasi mari sunt gujiya; se prepara dintr-un aluat de semolina ori faina maida si au o umplutura pe baza de khoya, un fel de urda, la care se adauga zahar, mirodenii, alune, nuci, nuca de cocos si fructe uscate.
Din pacate nu am descoperit înca ce desert este cel din prim plan, de culoare galbena.
Deserturile indiene sunt delicioase si se afla (si acestea) pe lista mea de experimente. Pana acum am apucat sa gatesc doar gulab jamun, care este un preparat cu o aroma exceptionala si pe care va sfatuiesc calduros sa-l încercati.
Închei cu o veste buna pentru iubitorii bucatariei indiene. Articolul dedicat Indiei, parte din seria “La masa cu stramosii” este aproape gata. Va fi lung si, pe alocuri, destul de amanuntit, si va descrie multe dintre preparatele tipice acestei culturi; va avea, bineînteles, si un mic capitol dedicat special deserturilor indiene.


8 comentarii pe “Fotografii de pe papamond (23)

  1. Anais spune:

    Sunt convinsa ca inseamna mai mult decat atat, dar fii ingaduitor cu mine, rogu-te! Cum ziceai ca zice Confucius 🙂 : ”Adevarata cunoastere este sa stii exact cat esti de ignorant.”

    • Radu Popovici spune:

      @Anais: Oh, nici nu se pune problema sa nu fiu ingaduitor, mai ales ca sunt sigur ca nestiinta mea este la fel de mare. Am compilat, tradus si adaptat un material mare de tot (peste 40 de pagini) despre bucataria indiana asa ca tocmai mi-am dat seama cat de multe lucruri nu stiu.

  2. Anais spune:

    Bucataria indiana imi pare un mister,la fel ca India in sine.Imi imaginez o nebunie de culori si arome,un talou vivant care incanta simturile.Cand ma gandesc la India primul lucru care imi vine in minte e „multe mirodenii”.:))

  3. mitinita spune:

    Mereu folosesc doar sofran iranian,stiu diferenta intre fake-uri si adevaratul sofran. Scump ,intr-adevar,dar putin din el da o aroma incredibila. Sa stii ca o sa incerc si un dulce indian,chiar ca am ramas cu gandul la ele si e un taram pe care inca nu l-am explorat.

  4. mitinita spune:

    Poate o sa dau si eu curs invitatiei si o sa incerc gulab jamunul,ca tare dor imi era de el. Nu puteam sa trec pe langa restaurantul indian fara sa-mi cumpar o mica portie. Stii ca si iranienii le au,desi gustul difera putin si parca nu e chiar atat de dulce.

    • Radu Popovici spune:

      @mitinita: Poti s-o faci cat de dulce doresti; depinde si de cat de mult sta in sirop. Aroma este onsa fabuloasa, daca folosesti un sofran de buna calitate.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.