Cei care sunt familiarizaţi un pic cu bucătăria indiană ştiu, fără îndoială, că aceasta nu poate fi redusă la un singur preparat, curry, aşa cum par unii să înţeleagă. Unul dintre capitolele ei importante sunt dulciurile şi, sincer să fiu, nu ştiu câte culturi culinare din lume se pot lăuda cu o varietate atât de mare de deserturi.


Iată o imagine din piaţa ocazionată de Târgul de animale din oraşul Sonepur, statul Bihar. Acest târg este o manifestare de o oarecare amploare, iar cei care doresc să afle mai multe amănunte pot consulta acest link.

Micul stand din imagine comercializează câteva dulciuri. Se pot vedea acele spirale galbene, din planul doi. Se numesc jalebi si se prepară dintr-un aluat care este apoi prăjit şi însiropat. Dulciurile, diferit aromatizate, preparate din diferite aluaturi, cu sau fără umpluturi, prăjite şi apoi însiropate sunt un tip de deserturi des întâlnit în întreaga Indie. Observaţi, în prim plan, un alt tip de jalebi, de altă culoare. S-ar putea să fie imarti, sau jhangri, şi sper să nu mă înşel, deşi acestea au de obicei o culoare mai roşcată.
Acei colţunaşi mari sunt gujiya; se prepară dintr-un aluat de semolina ori făină maida şi au o umplutură pe bază de khoya, un fel de urdă, la care se adaugă zahăr, mirodenii, alune, nuci, nucă de cocos şi fructe uscate.
Din păcate nu am descoperit încă ce desert este cel din prim plan, de culoare galbenă.

Deserturile indiene sunt delicioase şi se află (şi acestea) pe lista mea de experimente. Până acum am apucat să gătesc doar gulab jamun, care este un preparat cu o aromă excepţională şi pe care vă sfătuiesc călduros să-l încercaţi.

Închei cu o veste bună pentru iubitorii bucătăriei indiene. Articolul dedicat Indiei, parte din seria “La masă cu strămoşii” este aproape gata. Va fi lung şi, pe alocuri, destul de amănunţit, şi va descrie multe dintre preparatele tipice acestei culturi; va avea, bineînţeles, şi un mic capitol dedicat special deserturilor indiene.