Fotografii de pe papamond (23)

Cei care sunt familiarizaţi un pic cu bucătăria indiană ştiu, fără îndoială, că aceasta nu poate fi redusă la un singur preparat, curry, aşa cum par unii să înţeleagă. Unul dintre capitolele ei importante sunt dulciurile şi, sincer să fiu, nu ştiu câte culturi culinare din lume se pot lăuda cu o varietate atât de mare de deserturi.


Iată o imagine din piaţa ocazionată de Târgul de animale din oraşul Sonepur, statul Bihar. Acest târg este o manifestare de o oarecare amploare, iar cei care doresc să afle mai multe amănunte pot consulta acest link.
Micul stand din imagine comercializează câteva dulciuri. Se pot vedea acele spirale galbene, din planul doi. Se numesc jalebi si se prepară dintr-un aluat care este apoi prăjit şi însiropat. Dulciurile, diferit aromatizate, preparate din diferite aluaturi, cu sau fără umpluturi, prăjite şi apoi însiropate sunt un tip de deserturi des întâlnit în întreaga Indie. Observaţi, în prim plan, un alt tip de jalebi, de altă culoare. S-ar putea să fie imarti, sau jhangri, şi sper să nu mă înşel, deşi acestea au de obicei o culoare mai roşcată.
Acei colţunaşi mari sunt gujiya; se prepară dintr-un aluat de semolina ori făină maida şi au o umplutură pe bază de khoya, un fel de urdă, la care se adaugă zahăr, mirodenii, alune, nuci, nucă de cocos şi fructe uscate.
Din păcate nu am descoperit încă ce desert este cel din prim plan, de culoare galbenă.
Deserturile indiene sunt delicioase şi se află (şi acestea) pe lista mea de experimente. Până acum am apucat să gătesc doar gulab jamun, care este un preparat cu o aromă excepţională şi pe care vă sfătuiesc călduros să-l încercaţi.
Închei cu o veste bună pentru iubitorii bucătăriei indiene. Articolul dedicat Indiei, parte din seria “La masă cu strămoşii” este aproape gata. Va fi lung şi, pe alocuri, destul de amănunţit, şi va descrie multe dintre preparatele tipice acestei culturi; va avea, bineînţeles, şi un mic capitol dedicat special deserturilor indiene.


8 comentarii pe “Fotografii de pe papamond (23)

  1. Anais spune:

    Sunt convinsa ca inseamna mai mult decat atat, dar fii ingaduitor cu mine, rogu-te! Cum ziceai ca zice Confucius 🙂 : ”Adevărata cunoaştere este să ştii exact cât eşti de ignorant.”

    • Radu Popovici spune:

      @Anais: Oh, nici nu se pune problema sa nu fiu ingaduitor, mai ales ca sunt sigur ca nestiinta mea este la fel de mare. Am compilat, tradus si adaptat un material mare de tot (peste 40 de pagini) despre bucataria indiana asa ca tocmai mi-am dat seama cat de multe lucruri nu stiu.

  2. Anais spune:

    Bucataria indiana imi pare un mister,la fel ca India in sine.Imi imaginez o nebunie de culori si arome,un talou vivant care incanta simturile.Cand ma gandesc la India primul lucru care imi vine in minte e „multe mirodenii”.:))

  3. mitinita spune:

    Mereu folosesc doar sofran iranian,stiu diferenta intre fake-uri si adevaratul sofran. Scump ,intr-adevar,dar putin din el da o aroma incredibila. Sa stii ca o sa incerc si un dulce indian,chiar ca am ramas cu gandul la ele si e un taram pe care inca nu l-am explorat.

  4. mitinita spune:

    Poate o sa dau si eu curs invitatiei si o sa incerc gulab jamunul,ca tare dor imi era de el. Nu puteam sa trec pe langa restaurantul indian fara sa-mi cumpar o mica portie. Stii ca si iranienii le au,desi gustul difera putin si parca nu e chiar atat de dulce.

    • Radu Popovici spune:

      @mitinita: Poti s-o faci cat de dulce doresti; depinde si de cat de mult sta in sirop. Aroma este onsa fabuloasa, daca folosesti un sofran de buna calitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.