Termenul “samosa”, sau “samoosa”, denumeste un fel de ghiozlomele (din turcescul “gözleme”, adica niste coltunasi care, in loc sa fie fierti, sunt prajiti in ulei) umplute cu un amestec, puternic asezonat cu mirodenii, de cartofi, ceapa, mazare, linte, carne tocata, fructe uscate etc. Se pare ca “samosa” provine din limba persana, din cuvantul “sanbosag”.
Samosa, ca preparat, este originar din statul indian Uttar Pradesh, dar s-au raspandit in timp in tot subcontinentul indian, in sud-estul Asiei, Asia centrala, Peninsula Arabiei, Africa si zona Mediteranei.
Cel mai adesea, o samosa are gust picant, dar exista si variante cu gust dulce. Dimensiunile si consistenta unei samosa pot diferi foarte mult, dar de obicei sunt de forma triunghiulara si mari cat sa poti musca de 1-2 ori din ele.
Eu am ales, de data aceasta, o varianta vegetariana de samosa. Nu ma omor dupa bucataria vegetariana, cu atat mai putin dupa cea vegana sau raw, dar nici nu o exclud din preocuparile mele. Exista retete vegetariene surprinzator de gustoase, cum este si aceasta.
Bucatarie: indiana
Dificultate: usor
Cantitate: 12 bucati
Timp de preparare: 10 minute + odihna
Timp de gatit: 20 minute
Ingrediente:
1 cana cu faina de grau
1 lingura de ulei de arahide (sau de floarea-soarelui)
1/2 lingurita de sare
2 cartofi medii, fierti si taiati cubulete mici
75 g mazare, fiarta cateva minute
1 lingurita de boabe de coriandru, pisate
1 lingurita de seminte de chimion, pisate
1/2 lingurita de curcuma, macinata
1/2 lingurita de boia dulce
1/2 legatura de coriandru, tocat
1/2 legatura de menta, tocata
1 ceapa, tocata marunt
sucul de la 1/2 lamaie
1 ardei iute verde, tocat marunt
2 cm bucata de ghimbir, tocata marunt
1 cana cu ulei, pentru prajit
sare
piper
chutney picant, pentru servit
Instructiuni:
Se amesteca intr-un castron mare faina cernuta cu sare si ulei, folosind varfurile degetelor. Faina trebuie sa fie cat mai bine amestecata cu ulei, caci traditia spune ca astfel samosele se vor rumeni mai frumos si vor fi mai crocante la exterior. Trebuie sa se obtina un aluat destul de ferm; daca aluatul iese prea uscat, se adauga putina apa, eventual in mai multe transe, nu mai mult de 2-3 lingurite odata.
Se acopera aluatul cu un prosop umed, ca sa nu se usuce, si se lasa sa stea 20 de minute.
Intre timp se prepara umplutura. Se incinge uleiul intr-un wok, sau tigaie mare. Se adauga ceapa, ghimbir si ardei iute si se soteaza mixtura pana ce ceapa incepe sa fie transparenta.
Se adauga chimion, coriandru, curcuma, boia si sare. Se amesteca si se gateste mixtura 2-3 minute.
Se adauga in wok cartofii, mazarea si frunzele de coriandru si menta. Se amesteca bine, pana ce mixtura este incinsa. Dca doriti, in timp ce amestecati uteti zdrobi cartofii cu spatele unei linguri de lemn, ca astfel sa se “lege” mai bine umplutura.
Se ia wok-ul de pe foc si se adauga sucul de lamaie; se amesteca din nou.
Se imparte aluatul functie de dimensiunea de samosa pe care o doriti. Eu l-am impartit in bile de dimensiunea unei nuci. Portiile de aluat se ruleaza pe o suprafata de lucru fainata, ca sa s eobtina cercuri cu diametrul de 8-10 cm. Se taie in jumatate cercurile.
Se pune pe fiecare semicerc cate o cantitate egala de umplutura (cam 2 lingurite in cazul meu) si se impatureste aluatul peste ea, ca sa se obtina o forma asemanatoare unui triunghi. Se ung cu apa marginile si se preseaza cu dintii unei furculite, sau cu degetele.
Se incinge uleiul in wok, la foc mediu; se verifica folosind o bucatica de aluat. Daca uleiul are temperatura corecta, aceasta iese imediat la suprafata.
Se prajesc samosele cate 4-5 odata, sau functie de dimensiunea wok-ului, mpana ce sunt frumos rumenite. Se scurg pe prosoape de hartie, apoi se asaza pe un grilaj metalic, care permite circulatia aerului si dedesubtul samoselor, astfel ca acestea sa ramana crocante pe toata suprafata.
Se servesc samosele calde, la temperatura camerei, sau chiar reci, alaturi de un chutney (de mango, menta, coriandru, tamarin etc.) sau de un alt sos picant, la alegerea dvs.
Am mancat onion samosa, foarte bune. Incerc din cand in cand desi ma feresc de chestii prajite…
@Nico: Ei, din cand in cand trebuie sa mai calcam stramb. 🙂
Ce faci ? Imi rapesti orice speranta si faci ca totul sa para imposibil ?
E nevoie si de foarte multa inteligenta, si de munca plus sa nu fie dupa ureche, sa lipseasca reticenta si conservatorismul ? Cu alte cuvinte … nu … hahaha
Eu imi exprimasem doar o dorinta simpla, nimic mai mult, si ziceam ca teoretic n-ar avea de ce sa nu mearga (probabil consideram de la sine inteles aportul de inteligenta) iar voi nici macar teoretic nu ma lasati … of, tare greu! hahaha
Normal ca dupa ureche, aproape totul la noi, de la cele mai mici si neimportante lucruri pana la felul cum e condus statul, se face dupa ureche asa ca nu vad de ce acest domeniu ar fi altfel.
Si ar mai fi un motiv, faptul ca nu avem multi imigranti. Ei ar avea nevoie de mancarurile cu care sunt obisnuiti si ar deschide diverse localuri iar noi am avea mai multe contacte directe cu alte culturi. Ca doar saorma, care e azi in frunte, n-a aparut de capul ei. Dar cum imigrantii n-au nici un motiv sa vina pe-aici, mai avem de asteptat.
@cristi-j: Saorma a sfidat “teoria”, intr-adevar. Cel putin aparent. Sa nu uitam ca saorma a prins pe piata acum 20 de ani, adica in alte vremuri si, mai ales, a avut timp sa penetreze. In plus, vorba ta, nu avem emigranti, dar avem destui turci si arabi.
Daca ma crezi, nu am comandat niciodata saorma. Mi se pare ingrozitor de complicat s-o mananc asa, din palma, chiar daca nu o fac sau nu din mers. De remarcat ca in Bucuresti au fost si “saormarii” care au dat faliment, in schimb lantul “Dristor” a prosperat. Probabil acolo carnea se marineaza cu simt de raspundere, iar garniturile contin ingrediente de calitate, combinate judicios.
Mai trebuie sa luam in calcul si fiscalitatea. Este atat de impovaratoare incat ajungi, ca patron, sa muncesti pe rupte ca sa platesti salariile, chiria si sa dai bani statului. Daca de spatiu te folosesti, iar angajatii, de bine de rau, muncesc pentru tine, statul, in schimb, nu face nimic decat sa poarte cu tine un razboi etern, de uzura extrema, in care sansele tale de victorie sunt nule. De aceea la noi economia subterana este mai mare decat cea “terana”.
Practic, nu ai conditii sa pornesti o afacere onesta. Inainte de concurenta, de lipsa pietei, de lipsa competentei, afacerile sunt distruse de fiscalitate. Hai ca m-am intristat de tot. 🙁
Nu-mi amintesc sa fi vazut covrigarii specializate in Bulgaria dar aveau covrigi in toate patiseriile. Plus vanzatorii ambulanti care vindeau pe plaja ”gevrechky”.
Cu privire la schimbarea obiceiurilor noastre ai dreptate sa fii sceptic. Am vazut destule patiserii care pentru a diversifica oferta au incercat umpluturi sau topinguri ”exotice”. La inceput produsele se invecheau in raft si chiar si putinii amatori renuntau sa le mai cumpere. Dupa un timp erau retrase din oferta. Ca sa vinzi la noi samosa si kachory ar trebui sa le umpli cu telemea. Mai bine nu…
@Cami: Pe langa reticenta si conservatorism, un alt motiv pentru care la noi nu au prins “exoticariile” a fost faptul ca au fost oferite de multi neaveniti, care le-au gatit dupa ureche… adica prost. Eu cand am mancat prima data humus, a fost unul cumparat din supermarket. Dupa ce l-am gustat mi-am zis: “Ce naiba se omoara libanezii dupa el? Este mai nasol ca fasolea noastra batuta.” Si asta fiindca era prost facut. Stii, cum este: mananci pentru prima data ceva nou, nu-ti place si dupa acest esec nici ca-ti mai vine sa incerci vreodata. Am avut apoi ocazia sa-l gust bine facut si mi-am schimbat total impresia.
Am observat acest lucru si la evenimentele mele. Oameni care nu gustasera pana atunci unele preparat, au fost incantati si au devenit foarte interesati, dar asta pentru ca le-a placut ceea ce le-am oferit. Intotdeauna am facut tot posibilul ca mancarea sa iasa cat mai bine. Sunt acum persoane care ar incerca cu ochii inchisi ceea ce le propun, tocmai fiindca in timp au capatat incredere in mine.
Nu cred insa ca o oferta de preparate exotice facuta catre publicul larg ar avea succes, decat daca este facuta foarte inteligent.
Daca cumva deschizi un chiosc la tine in curte din care sa vinzi kachori, samosa si altele asemenea sa-mi spui, ca vin neaparat … hahaha.
Eu am facut relativ de curand varianta din alta tara unde se numesc curry puffs si una dintre umpluturi era foarte apropiata de asta (cealalta umplutura a fost cu sardine).
In ultima vreme au aparut o multime de patiserii si covrigarii. Crezi ca ar avea succes printre ele o patiserie asiatica, ma gandesc la partea sarata nu la cea dulce de deserturi ? Teoretic nu vad de ce nu, pentru mine ar fi grozav sa gasesc un astfel de loc si cum sunt o multime de variante si retete in multe tari partea cea mai grea ar fi sa hotarasti ce sa faci … hahaha
@cristi-j: Nu stiu despre patiserii, dar covrigarii am vazut cu zecile. Chiar imi pare bine… nu cred ca avem vreo mancare “stradala” reprezentativa, cred ca covrigii pot deveni o gustare caracteristica pentru orasele noastre. Habar nu am daca nu exista cumva covrigarii si in tarile vecine, ca Bulgaria si Serbia.
Nu stiu daca o patiserie de strada cu oferta asiatica ar avea succes, desi samosa si kachory sunt produse ieftine. In ultima vreme am ajuns destul de sceptic apropo de deschiderea romanilor spre mancarea exotica. Poate daca este marketata si publicitata cum trebuie…